Imaginea de sine, adevarul si vindecarea prin naturalete

Imaginea de sine, adevarul si vindecarea prin naturalete

200491_573280239355487_1474314586_nCea mai intalnita acceptiune a “imaginii de sine” este ca “imaginea de sine” este parerea pe care fiecare o are despre el insusi.

Imaginea de sine insa, este si o imagine creata in ideea de a acoperi acele trasaturi fizice sau de caracter pentru care ne este teama sa nu fim respinsi si judecati, pentru care noi insine ne judecam, si pe care si noi le judecam la randul nostru atunci cand le intalnim la ceilalti. 

Ce acopera de fapt imaginea de sine?

La modul foare sincer, chiar daca aceste lucruri dor, ne faurim o imagine de sine pentru a putea trai mai usor cu faptul ca se intampla sa gresim in viata, ca se intampla uneori sa mai si judecam, ca uneori barfim, ca mai suntem rai cateodata, ca nu stim sau nu stim suficient, ca vrem sau ca nu vrem daca “a vrea” intr-un context este important prin prisma lumii si prin prisma a ce credem despre noi, ca ne dor destul de multe lucruri, ca avem vise neimplinite, ca ne este inca teama, ca avem rusini si neincrederi, ca nu intotdeauna am gandit frumos, ca ne clatinam in siguranta noastra cateodata sau mai des, ca poate am furat sau am spus minciuni, ca fizic sunt lucruri care nu ne plac din felul in care aratam si multe altele asemanatoare, mai grave ori mai dureroase, dupa cum noi insine le consideram.

Ne formam un chip imaginar perfect, cu trasaturile acestei lumi, trasaturi fizice, mentale, emotionale si chiar si spirituale, pentru care lumea sa ne placa, cu care sa fim impacati la modul confortabil si apoi cautam sa ii dam realitate, o realitate care are insa un continut sarac fata de felul in care omul este construit, fata de continutul, bogatia si miscarea pe care fiecare suflet le cuprinde in toata imperfectiunea lui de suprafata … doar ca nu se manifesta la nivelul frumusetii, bogatiei lui decat mai rar, sau uneori, sau cateodata, poate niciodata si de foarte multe ori, conditionat

Imaginea de sine este inca pentru mare parte dintre noi de multe ori mai importanta decat adevarul si realitatea pe care fiecare le purtam adanc in suflet iar atentia noastra este orientata la cum sa reusim in viata anumite lucruri, cat mai multe lucruri care tin foarte mult de prezenta noastra in aceasta lume chiar porniti fiind pe anumite laturi ale dezvoltarii sau evolutiei personale sau pe o cale ce tine de spiritualitate, fara sa incercam macar sa descoperim si cine suntem noi cei care traim aceste experiente, care este adevarul nostru propriu si care sunt dorintele reale pe care le avem, calitatile needucate, talentele din noi, sensul propriu al existentei noastre, formulat poate la un nivel destul de conceptual in acela de “ a fi” urmand sa vada fiecare ce inseamna acest lucru si in fapta.

Suntem intr-o permanenta lupta sa excludem din fiinta noastra tot ce nu ne place, ne luptam cu si ascundem tot ce credem ca ne sta “impotriva” din interiorul nostru, controlam emotii fara sa le intelegem si fara sa realizam ca ne inchidem astfel la nivel de suflet, surghiunim ego-ul fara sa ne dam seama ca ramanem incompleti si tristi deoarece nu vom fi si nu ne vom simti cu adevarat intregi decat atunci cand ne vom integra intr-un mod armonios si partile de sine care nu ne plac, cand vom accepta tot adevarul despre noi si o parte din acesta este ca la un anumit nivel, noi suntem ego-ul si am creat destul de multe din emotiile si din perceptiile care nu ne plac.

Putem sa evoluam ca fel de a fi, ca aparitie in lume inspre mai bine, intr-un fel acesta este si procesul vietii in paralel cu alte aspecte, intrucat oricat ne-am spune “ca suntem perfecti asa cum suntem”, mai pot fi totusi lucruri de aflat si mai este pana sa ajungem sa traim in pace, in conlucrare si frumos in lume … una din ideile posibile referitoare la “perfectiune” de care eu ma simt aproape.

Insa una este sa pornim de la ideea ca este un proces de evolutie interioara si exterioara pe care il parcurgem plecand de la resursele pe care le avem, fara a ne lupta cu ceea ce credem noi ca suntem in prezent, intr-o stare de acceptare constienta si alta este ca atentia noastra sa fie indreptata catre ceea ce vrem sa schimbam cu orice pret, pentru ca “nu vrem sa aparem asa in lume”, negand de multe ori acele trasaturi, ascunzandu-le sau actionand cu forta asupra lor, uitandu-ne urat la ele sau la noi.

Orice forma de minciuna ne indeparteaza incet incet de noi … insa este adevarat ca nu stim intotdeauna cand se intampla acest lucru pentru a avea cumva masura si a nu ne mai minti si abia acum incepem sa avem idee care este cu adevarat frumosul si minunea contactului cu sine, a unui contact real, firesc si netratat, cu realitatea si cu cei din jur pentru a fi inspirati sa ne purtam frumos cu noi in timp ce evoluam. Un alt frumos, al vietii si al omului, este ca, daca vrem sa aflam aceste lucruri, aceasta chiar este posibil.

Capacitatea de a ne cosmetiza trasaturile de caracter sau orice alta trasatura o avem fiecare dintre noi, uneori o invatam chiar de mici copii, cand o luam cu mult inaintea varstei nelasand naturaletii noastre loc sa se exprime fara sa acoperim ceva pe chipul nostru si este foarte dificil sa aparem in fata lumii cu onestitate, fara sa ne fie rusine de imperfectiunea noastra in raport cu reperele “perfecte” pe care credem ca le avem in jur.

Nu cu aroganta ne traim naturaletea, impunandu-ne imperfectiunea crezand ca dam dovada de stima
 de sine si de incredere in noi, ci cu onestitate, cu decenta si cu respect fata de propria fiinta asa cum e.
 

Ne intalnim unii cu altii si ne admiram cat de departe am ajuns in ochii lumii. Admiram ce e la suprafata in timp ce in interior fiinta noastra tanjeste dupa sine si dupa exprimarea unica in viata a unui chip format din trasaturi originale ce nu tin de nicio faima sau emotii, negociate cu ideea de statut.

Admiram ce e la suprafata si traim in contradictie cu noi, prinsi intre admiratie si ceea ce admiram si tanjeala dupa libertatea exprimarii noastre.

Ne intrebam cum am ajuns unde am ajuns ca oameni, ca popor, ca societate ?

Convertind valorile din noi in faima sau in multe si diverse sentimente sau emotii cumparate, ar putea sa fie unul din raspunsuri …

Nu e gresit sa vrei mai mult, sau sa vrei mai bine, sau sa vrei sa fii recunoscut. Drumul pana acolo 
insa si masura, sunt cele care convertesc sau cresc valorile din noi si dupa acestea se creeaza 
in timp si realitatea pe care o traim… 

Masura nu este insa de ajutor sa o impuna omul.

Cand omul isi impune o masura si da o forma acestui “tot” exprimat in bunuri materiale, in faima si uneori si in experientele pe care isi doreste sa le traiasca, isi impune de fapt un “tot” care este limitat pentru ca viata e atat de bogata in trairi pe care omul chiar nu le intrezareste de la inceput cu mintea constienta in aceasta noua forma a existentei sale, trupul de acum cu identitatea de acum in contextul vietii de acum, asa incat acel “tot” pe care se convinge sa il vizualizeze cu o minte incarcata, este chiar de la inceput doar o parte si de multe ori, o parte mai saraca …

Omul poate sa isi doreascatotul” insa daca accepta in acelasi timp ca nu are cum sa creioneze “totul” in detaliu chiar de la inceput si nici nu i-ar fi de mare ajutor sa poata si ca “totul” pe care il imagineaza poate la un moment dat sa insemne doar o parte dintr-o experienta care e mai mare, are sanse mari sa ajunga sa traiasca cat mai mult din ceea ce doreste insa si din ceea ce cu adevarat conteaza pentru el dintr-o perspectiva mult mai ampla decat continutul material al vietii cu care intra in contact in mod uzual.

Depinde acum la ce se raporteaza fiecare, insa chiar daca ne gandim la bunuri si la faima, intr-un final ajungem tot la emotii si la sentimente. La starea pe care o traim in interior cand ajungem in preajma bunurilor si a faimei si a tot ceea ce gandim noi ca am vrea sa avem pe acesta lume. Aceste stari sunt cele care au importanta pentru noi dupa cum, tot starile pe care le traim si cum s-a asezat in sinele nostru propriu si in constiinta colectiva experienta lor, reprezinta tot ce luam cu noi cand plecam de pe pamant …

Cu emotiile noastre negociem in cea mai mare parte, si tot sufletul il dam sau nu, pana la urma pe o satisfactie de moment sau il angajam in slujba satisfactiei pentru moment, timp de o viata.

Fara suflet, nu ramanem decat o copie fizica a ceea ce am fost odata … oameni vii si traitori, creand din bucuriile si din dorintele din noi avand stiinta de a lasa sufletul sa se exprime liber ajutandu-l cu o minte clara si deschisa la ideile despre cum sa se intample acest lucru intr-un mod armonios.

Procesul de a pune peste chipul nostru masti de caracter este un proces destul de constient pana la un punct, stim ca asta facem si asta vrem sa facem si uneori acest proces semnifica un mecanism de aparare. E justificat cateodata si este modul nostru de a ascunde o durere si de a putea sa continuam cu viata.

Atat timp cat nu ne prinde rolul si credem ca numai asa se poate

Repetat insa prea des, procesul de a ne ascunde devine un obicei, un mecanism interior si apoi, 
un proces inconstient.

Devine in timp un adevar in care credem, un fel de a fi pe care nemaistiind alt fel de a ne pune in valoare si de a ne exprima, il investim cu din ce in ce mai multa realitate si incepem sa ii atasam valori, facand din el ceva la care chiar e greu sa renuntam …

Credibilitatea creste cu cat vedem ca obtinem si un rezultat in ochii lumii sau in starea noastra de confort cu sine si ne regasim de multe ori in compania unor oameni care si ei procedeaza in acelasi fel si ca atare admirandu-ne la modul reciproc, insa intrebarea e si cat de autentic .. .? putem sa credem ca prin aceste trasaturi cosmetizate avem intr-adevar valoare sau valori …

Credibilitatea creste si atunci devine si mai greu sa renuntam …

Sunt insa si momente in care putem sa intalnim pe cineva care ne aduce aminte printr-un gest, o vorba sau prin comportament ca de fapt exista si alte trasaturi in spatele acestor masti, intalnim pe cineva care se poarta vis-a- vis de noi nu prin prisma trasaturilor pe care le cosmetizam ci prin prisma a ceea ce reprezentam, un tot care e format din parti care ne plac, din parti ascunse care ne plac dar de care nu suntem prea siguri ca ne plac cu totul, parti care nu ne plac si din parti care le ascund.

Putem sa intalnim pe cineva care se poarta astfel, natural fara vreo pretentie sau intentie de a 
demonstra ceva. 

Cei care sunt foarte naturali in tot ce simt, sunt naturali si in comportamant, nu vor spune niciodata “impotriva” noastra adevarul si este o adevarata binecuvantare sa poti fi in preajma lor chiar daca nu pot fi convinsi de masca. Nu vor fi convinsi de masca insa nu vor judeca si vor accepta firesc liberul arbitru al celuilalt care poate alege in continuare masca.

Intr-o prima faza si in functie de cat de mult ne aparam, putem respinge chiar brutal si adevarul pe care persoana ni-l releva prin comportamentul ei la modul natural, si putem respinge si persoana transformand-o intr-un “dusman” sau intr-un “fost prieten”.

Sentimentele pe care le traim e posibil insa sa devina apoi contradictorii pentru ca in preajma unor oameni naturali, care nu isi fac un scop din a ne arata ca ne ascundem si nu au cu adevarat nimic “impotriva” noastra acest lucru nefiind numai verbal, fiinta noastra incepe sa isi doreasca sa traiasca asa cum vede ca se poate si cum si ceva de dinauntru din adanc începe să îi spuna in mod soptit ca se poate sa traiasca şi anume … natural.

Acel moment este un moment destul de bun pentru a retrage calitatea de “dusman” sau de “fost prieten” si de a pastra in continuare omul si adevarul care nu este ca suntem doar intr-un fel opus decat vrem cu orice pret sa credem, ci ca suntem mai mult decat vrem cu orice pret sa credem sau cunoastem …

Toata forma pe care am creat-o, imaginea de sine, chipul suprapus, creat cu minutiozitate chiar de noi dupa tot ce lumea poate sa ofere daca ne ascundem partile mai putin perfecte sau placute, incepe insa sa se teama.

Un al doilea eu care a vietuit un timp la suprafata crezand ca este totul, o parte din propria fiinta refugiata intr-un vis devenit pentru un timp realitate simte ca de fapt e doar o parte si nu reprezinta totul.

Conflictul din interior poate fi destul de mare insa exista un sentiment de libertate, de frumos si de firesc ce se infiripa in om ( sau poate fi infiripat) de fiecare data cand omul e pe punctul de a isi lasa la o parte cate o masca revenind la sine ca intreg si ca fiinta, ce nu poate fi pus langa sentimentul de satisfactie temporara atunci cand esti aplaudat cateodata pentru masca minunata pe care ai creat-o, pentru privirile de “invingator” ori pentru falsa modestie ..

Si mai exista un sentiment ce iar nu poate fi pus langa sentimentul de satisfactie temporara si anume acela de a fi iubit, placut, dorit cu adevarat pentru cine esti … si nu pentru cine crezi sau vrei sa pari ca esti.

Aceste sentimente dau naturalete, dau curaj si dau si continuare si e bine sa le cultivam atunci cand simtim ca s-au trezit.

Un om e natural cand traieste dupa valoarea lui reala si in raport direct cu valoarea celuilalt ca om. 

Un om e cu atat mai natural cu cat e mai congruent cu sine si e la fel de congruent fata de un prieten si fata de cel care la un moment dat ii face rau, fata de tata si fata de mama, fata de barbat si fata de femeie, fata de sarac si fata de bogat, fata de omul sanatos si fata de cel ce poarta un diagnostic, fata de credincios si fata de necredincios, fata de crestin si fata de orice om din alta religie a lumii, fata de stiutor si fata de nestiutor, fata de omul de la sat si fata de omul cu multe facultati, fata de un om celebru si fata de un om “necunoscut”, cand este congruent fata de om si nu fata chip, de nume sau de haina …

Natural este un om care e sincer si caruia ii place adevarul, care curge in exprimare si exprimarea lui isi gaseste o cale naturala in fiecare circumstanta.

Un om e cu atat mai natural cu cat “curge” el  in primul rand in sine insusi. Apoi, el “curge” intr-un mod firesc si catre ceilalti.

Natural inseamna liber, insa libertatea nu inseamna aroganta. 

Ca omul sa isi cunoasca adevarul si sa poata sa isi traiasca naturalul, e de ajutor ca omul sa isi doreasca naturalul, sa accepte cu inima deschisa ceea ce incearca sa ascunda si sa aduca in lumina lui in primul rand, orice parte care e ranita sau care s-a inrait atat de mult incat sa vrea sa o separe si sa nu mai fie in contact cu restul, orice parte care s-a instrainat sau a fost instrainata pentru ca nu era suficient de buna …

Toti suntem pana la urma un chip cu mai multe trasaturi. Nu anihilarea sau excluderea unor trasaturi face chipul mai frumos ci aducerea acasa a lor, aducere acasa prin care trasaturile incep sa se transforme creandu-se in final prin acceptare si iubire, armonia dintre ele, armonie care face orice chip, frumos …

Este de ajutor ca fiecare sa incerce atat cat poate in timp sa se apropie de sine, de fiecare data cu blandete, pentru cã iubirea minunata pe care visam sa o traim incepe dinauntru.

Si niciodata nu o vom putea simti intreaga si asa cum este cu adevarat daca o vom trai trunchiat si doar cu ce ne place … si restul sunt tot parti din noi care pot simti iubire, dar care nu se mai deschid deoarece le-am negociat in timp pe lucruri mai “utile” sau am crezut ca ne fac doar rau.

Cum lucram cu “imaginea de sine”?

In primul rand schimbarea inspre naturalete nu trebuie fortata. Intr-un anumit moment experienta fiecaruia de viata ne va arata ce costa din fiinta noastra “imaginea de sine”, sufletul pe care il avem isi va dori intregirea lui cu sine si expresia sa fireasca. Pentru unii a venit momentul, pentru unii momentul mai asteapta.

Apoi, pentru cei care simt ca a venit momentul este necesar sa isi permita lor insisi sa afle adevarul.

Sa vada care este continutul “imaginii de sine”, trasaturile cosmetizate si ce redeseneaza ele, continut care se vede simplu, din privire, gestica, tonalitate, titlurile adaugate, si un continut mai amplu care vine din sentimentul pe care il avem cand ne gandim cine am fi daca nu am mai avea nimic din ceea ce credem noi ca ne da acum, identitate.

Pare un proces de analiza complicat, insa in fapt este mult mai simplu, un proces de deschidere catre a afla aceste informatii si catre a accepta un adevar curat despre propria fiinta, adevar care nu vine sa raneasca ci sa vindece de teama si de separare, de aceasta fuga printre trasaturi si de acest consum imens de a ne adapta in permanenta numai la succesul lumii si a considera atat de putin si curgerea interioara.

A vrea sa luam in seama si curgerea interioara este tot ceea ce avem nevoie. Acest lucru va schimba atat cat vom dori sa schimbe asa incat nu avem nimic de pierdut.

Apoi, da, vor putea sa dispara niste vise insa vom avea surpriza minunata sa vedem ca dispar acele vise pe care le-am imprumutat si apar acele vise care ne apartin cu adevarat alaturi de capacitatea de a le trai si a le transpune in fapta.

Adevarul pur si simplu incepe sa apara si omul il observa si constientizeaza ceea ce are el nevoie pe moment, atunci cand omul il doreste si isi doreste ca acest lucru sa se intample. Sau, atunci cand omul e deschis catre adevar, incepe sa il simta.

Adevarul poate sa vina pe o cale naturala, printr-o forma de raspuns interioara la mai multe intrebari, printr-o experienta in care devine evident un anume lucru, printr-o informatie din exterior care patrunde pana in adanc si desface de acolo adevarul care e acoperit de vãluri, printr-o forma de asistenta temporara din exterior.

Cultivand apoi bucata cu bucata, putin cate putin in fiecare experienta in mod practic si activ naturalul si reflectand doar (in sensul de a nu face mai mult decat a reflecta) la ce inseamna cuvantul “natural” si cuvantul “unitate” fara a se incerca nimic special ca metoda pentru a forta o stare, incepe sa se activeze un fluid care ne apartine si care din interior incepe sa ne ofere date, energie si resurse.

Cu toate acestea mai departe, date, energie si resurse ce vor fi interioare asa incat sa nu luam din exterior decat doar ce e permis printr-un transfer interuman pe care insasi viata il creeaza si fara de care ea insasi nu are cum sa se creeze in continuare, un transfer interuman la modul natural fara a fi fortat, incurajat sau stimulat prin tehnici care actioneaza pur mental sau doar imaginativ, vom avea din nou la modul natural, atentia deschisa si vom observa fara ca macar sa ne propunem, intr-o stare apriori constructiva de acceptare, acele informatii care ne ajuta din experientele cu lumea din exterior.

Toate vor veni in mintea constienta in acord cu un ritm interior de procesare care se creeaza pe masura ce ne traim experientele de viata si care niciodata nu va depasi ceea ce va putea fiecare constientiza si gestiona la momentul respectiv. 

Activati fiind pe dinauntru prin decizia noastra, prin dorinta de a fi intregi si printr-o iubire sanatoasa fata de propria persoana, se va crea in timp un “turbion” interior ce va aduce inapoi la sine orice parte indepartata sau exclusa, ajutand prin continutul lui ca aceste parti sa fie aduse “acasa” intr-o maniera in care sa putem sa le constientizam incarcatura, sa putem sa le acceptam incarcatura, sa putem sa le integram si alchimizam incarcatura si sa ne purtam apoi pe noi in lume, intr-un fel cat mai armonios, cu totul. 

Este bine sa avem incredere in tot ceea ce suntem, si in ceea ce vedem, si in mintea noastra si in emotiile noastre cultivand insa discernamantul si sa avem incredere si in materia subtila care genereaza viata si care este in fiecare por din cine suntem ca fiinta, ca intreg format din ce se vede si din ce nu se vede, si care revarsa cantitati de energie pentru a ne tine in continuare intr-o forma de echilibru natural cat mai adecvata vietii, atat cat este si dorinta noastra de a ne mentine in aceasta forma fara a crea prea mult abuzuri.

In ceea ce priveste sanatatea noastra, fizica si psihica, naturaletea e un semn de sanatate. Iar increderea curata in propria energie are importanta pentru sanatatea noastra deoarece in acest fel energia circula ca un fluid inteligent si liber si poate fi un adevarat izvor de viata pentru anumite zone din structura noastra ce au nevoie de alimentare.

Aceasta este o cale naturala de a lucra cu imaginea de sine sau cu identitatea “ideala” creata pentru a acoperi ceea ce numim “imperfectiune”.

Totul se creeaza in timp si inseamna viata.

Este de mare ajutor sa avem incredere in noi, cei care suntem inauntru, este de mare ajutor sa avem incredere in viata ca va sti cum sa ne aduca impreuna si sa creeze acele experiente in care fiecare din cei care le impart sa isi regaseasca si sa isi manifeste potentialul in acord cu ce anume isi doreste, este de mare ajutor sa avem incredere in materia subtila, in Dumnezeul care tine viata si este de mare ajutor sa avem incredere in noi ca oameni ca ne vom gasi la un moment dat culoarul, zona, aria de exprimare prin care sa putem sa oferim pe langa abilitatile profesionale, cunoasterea pe care o accesam, ca ne vom gasi ceea ce cu adevarat ne caracterizeaza, aici, in aceste planuri si e, 

Umanitatea.

Si pentru cei care isi doresc Divinitatea, atunci cand e manifestata cu adevarat si natural, umanitatea poate insemna Divinul.

Aceasta incredere insa nu o putem trai prin apasare de buton. Ea se construieste in timp si prin participarea si dorinta noastra si cu o oarecare grija pentru a dobandi o incredere curata si nu o stare ingaduita de mandrie.

In principiu nu avem nevoie de o imagine de sine construita in mod special pentru societate, sa ne fie bine. Insa, pentru unii dintre noi poate fi o experienta.

Fiecare isi construieste viata asa cum crede el ca e mai bine. Insa e bine de stiut ca orice incercare de a ne construi alter-ego-uri sau personalitati cu care sa inlocuim prin autoconvingere pe cea care credem noi ca nu ne ajuta, se face cu un cost si organismul nostru, viata noastra, vor cere la un moment dat mai multa libertate, mai mult respect fata de sine, mai multa acceptare, mai multa incredere si mai multa constienta in colaborarea cu resursele pe care le avem fiecare dintre noi in umanitatea noastra, pentru a fi si reali si autentici cat si impliniti in viata. 

Atunci sa nu ne pierdem si sa nu incercam sa construim mental o imagine “mai buna”. Sa ne intoarcem cu incredere la noi, aducandu-ne aminte ca exista in fiecare clipa o poarta catre sine pe care putem sa o accesam si sa avem cea mai buna imagine posibila, cea care poate sa transmita in lume, fiinta intreaga care suntem.

*Cu drag, multa pace, vindecare si naturalete tuturor !

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Imaginea de sine, adevarul si vindecarea prin naturalete

  1. alexander says:

    This genuinely answered my problem, thank you!

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + = 8

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>