Intre constiinta si control, ce anume vom alege?

Intre constiinta si control, ce anume vom alege?

Cheia pacii nu este sa invatam controlul ci sa intelegem de ce nu suntem inca in pace, deoarece pacea e natura noastra.

Pentru a fi in pace nu este necesar sa invatam sa ne controlam si in niciun caz la modul absolut, emotiile si nici gandurile. Acestea se vor aseza pe masura ce ne vom dori sa le intelegem si le vom si intelege atat cat este necesar, pentru a isi regasi flexibilitatea si curgerea fireasca in evenimentul vietii pe care il traim.

Gandurile si emotiile pe care le avem, ne definesc intr-o masura.

A incerca sa le controlam cu totul, inseamna a intra in lupta cu emotiile si cu gandurile noastre chiar daca uneori, o facem intr-o forma deghizata. Atata timp cat incercam sa le controlam, intelegand prin aceasta ceea ce numim autocontrol, aceasta actiune reprezinta o actiune de a le suprima si tot lupta se numeste.

Si poate in mintea noastra credem ca putem sa pacalim aceste ganduri si emotii si linistindu-ne o perioada, chiar vom crede aceasta insa cu adevarat si pe termen lung, in noi va fi pace cand vom cauta cu convingere interioara si cu buna stiinta sa intelegem ceea ce se intampla in interiorul nostru si cand vom intelege atat cat ii e de trebuinta fiecaruia dintre noi sa inteleaga pentru a trai in armonie in primul rand, interior.

Exteriorul sau relatiile pe care le avem cu oamenii cu care intram fiecare in contact, urmeaza acestei armonii interioare, insa suntem multi pe acest pamant si calea pentru a trai in armonie toti, e sa fim cat mai mult in pace, fiecare, noi pe dinauntru pentru a gasi acolo rabdarea, compasiunea si intelegerea necesare sa ne asteptam unii pe altii sa ajungem unii la altii …

Ideea de control este o  idee care tine de planul fortei si de planul mintii conform caruia ne vom raporta la stimulii pe care ii vom intalni in viata si care sunt foarte multi de fiecare data, in primul rand prin prisma capacitatii noastre de a ii analiza mental pentru a le gasi apoi tot mental, strategii diverse pentru gandurile si emotiile pe care acesti stimuli le trezesc in noi si dintr-un motiv sau altul, nu ne dorim acele ganduri si acele emotii in acel moment, in noi.

Situati mai mult in planul mintii vom gandi mereu in termeni de conditionare, cum ar fi ca “nu putem sa stim ce este pacea daca nu traim razboiul“, ajungand astfel sa mentinem starea de razboi in interiorul nostru doar pentru a trai si cateva momente de pace profunda dar si temporara, momente conditionate insa de existenta starii de razboi.

Viata niciodata nu va sta in loc si traind intre aceste limite pe care noi ni le impunem, vom trata efectul insa nu si cauza manifestarii gandurilor si emotiilor din noi si exista probabilitatea foarte mare sa cunoastem avansand in viata, stimuli noi care vor trezi in noi aceleasi ganduri si aceleasi stari si aceasta deoarece toate acestea inseamna energie reprimata si un principiu simplu al energiei este ca ea incearca absolut de fiecare data sa isi gaseasca loc pentru a trai in manifestare si ca atare isi va gasi la un moment dat o cale pentru a se manifesta in polaritatea pe care noi am inregistrat-o. 

Si atunci cand se intalneste cu stimulul “corect” o si face, atat timp cat nu e integrata, adica inteleasa si acceptata cu buna stiinta, cu buna stiinta insemnand stiind ce acceptam si de ce, schimband astfel polaritatea energiei, emotiei respective.

Ideea de control e inselatoare din aceasta perspectiva insa este dificil de cultivat ideea de rabdare si de rezultat pe termen lung cand traim intr-o societate in care rezultatul de moment e cel care conteaza, rezultat pentru care suntem capabili sa facem foarte multe compromisuri si rabat la calitati morale.

Sensul nu este sa controlam energia, sau energiile, emotiile si gandurile, pe care le avem, ci sa le daruim o cale prin care sa putem aduce in lume calitatea lor originala si nu cea impregnata de impresii subiective, sa aducem in lume valorile pe care le avem si ne caracterizeaza firea cu adevarat, din moment ce la ele ne intoarcem absolut de fiecare cand ne cautam esenta si gasim pacea care e in noi.

Calea o avem fiecare in noi si ea nu e o cale a fortei deoarece ce traim prin forta, forta naste chiar daca imbracam aceasta forta in manusi de catifea cateodata.

Calea este o cale a constientizarii si a intelepciunii, pentru care este necesar sa cultivam valori si sa folosim cat mai constient si cat mai simplu, propria constiinta. In acea masura in care sa avem o viata libera de forta, insa insotita de starea vie a transformaii si de pasiunea de trai din plin, atata minunata frumusete cata chiar exista inauntrul nostru …

Prin calea fortei, aceste ganduri si emotii reprimate, ajung in timp sa absoarba tot ce e mai bun si mai frumos pe dinauntru precum celulele de cancer si apoi incep sa ne redefineasca caracterul.

Noi vom fi apoi inconstient manati de ele in actiunea noastra, cautand aceeasi cale de a controla in permanenta “raul”, “disconfortul” pe care il simtim, rusinea, prezentul sau trecutul, absolut orice trezeste in noi ceva ce noi nu am vrea sa fie sau nu vrem noi sa fim, dar e acolo intr-o masura si suntem si in acel fel in care nu ne place, intr-o masura.

Energia vietii insa, nu poate nimeni sa o controleze in asa masura in care sa ii aduca pace prin control si nici in asa masura incat prin manipulare si prin influenta magica cateodata, sa o faca sa ofere si un loc in ceruri dar si tot ce isi doreste omul pe pamant ..

Energia vietii, energia universala din care e facuta viata si care insufleteste omul, reactioneaza la valori si acest lucru ni-l arata cel mai simplu, copiii, plantele si animalele, pentru ca aceasta energie in samanta ei interioara, e facuta din valori.

Se poate cerceta si se poate si trai aspectul ei cel mai unitar si continutul ei cel de mai in profunzime. Experienta vietii ne ingaduie acest aspect si energia insasi se dezvaluie celui care stie sa ii caute samanta sau esenta si intreaga profunzime, sincer.

Cand atentia noastra este sa controlam emotiile si gandurile pe care le avem, noi nu putem sa le si intelegem.

Vrem sau nu, suntem capabili cu adevarat de o singura actiune in momentul pe care il traim, chiar daca uneori amestecam mai multe.

Vom trai ceea ce are prioritate pentru noi dupa reguli sau principii la care aderam interior uneori stiind sau nu, cand si cum se intampla aceasta.

Cand suntem orientati catre a gasi o cale sa controlam emotiile si gandurile pe care le avem, aceasta este insasi calea pe care ne insiruim pasii si experientele de viata. O cale de control, pe care il manifestam, fie in plan interior asupra noastra, fie in plan exterior asupra celorlalti. Conform acestei cai, vom investi energia noastra pentru a ne opune manifestarii gandurilor si emotiilor noastre si ne vom folosi energia noastra pentru a gasi o cale sa o facem permanent …

Aceasta energie a fortei, va fi prima energie pe care o vom manifesta. Si chiar daca ne dorim sa le si intelegem undeva prinzand ideea ca ne este bine daca incercam sa intelegem ceea ce continem, aceasta este energie secundara ce va oferi un rezultat sarac, deoarece investitia noastra si prioritatea pe care o avem nu este investita in a intelege.

Pentru a intelege e nevoie sa renuntam la forta si control si sa ne indreptam pasnic, cu rabdare si cu simplitate, catre “a intelege”.

Simplul fapt ca ne dorim sa intelegem si o facem sincer, fara patima si inversunare inseamna ca in sinea noastra recunoastem ca nu avem raspunsul. Acest lucru, declanseaza starea de constientizare a unui adevar care ne e propriu si care poate aduce dupa sine pace.

Exista multe afirmatii despre “a intelege” si in general acest lucru este atribuit mintii si in general se vorbeste despre “a intelege” ca fiind un proces exclusiv mental. 

“A intelege” insa nu se refera la a combina numai mental diverse informatii fara a le si intelege, avizi fiind de alte sensuri, ci inseamna a desfasura un proces interior care incepe in primul rand cu modestia de a recunoaste ca inca nu avem raspunsul.

“A intelege” nu este un proces mental desfasurat cu incapatanare ci este o cautare in primul rand in plan interior, ce pune in legatura planul mintii cu planul constiintei prin dorinta de a putea primi raspunsul care ne elibereaza mintea de iluziile pe care le intalnim pe cale.

Este bine sa nu confundam dorinta de a intelege cu dorinta de a acumula diverse informatii.

A cauta prin informatiile care exista nu inseamna neaparat o dorinta autentica de a intelege, pentru ca de multe ori aceasta cautare se termina doar cu o acumulare de foarte multe informatii in timp ce dorinta de ” a intelege” atunci cand este autentica presupune ca noi cei care ne dorim sa intelegem sa avem in primul rand un proces interior, de urmarire a firului ce ne conduce printre informatii si experientele de viata necesare validarii sau autentificarii lor.

Aceasta va aduce in final, o validare a intregului proces si a informatiei corecte, care se aduna apoi, se sedimenteaza si deschide astfel, calea catre intelepciune.

Atunci cand ne dorim sa intelegem, in noi nu mai exista prejudecati sau presupuneri. Aceasta deoarece conform celor spuse anterior, in noi exista o singura stare, in acest caz, aceea de a fi deschisi catre “a intelege”, pentru ca suntem deja in starea de acceptare a ideii ca in plan constient, inca nu am inteles anumite lucruri.

Ori daca aceasta ne dorim, nu vom mai putea gandi de la inceput ca ceea ce traim sunt ganduri de … sau ganduri de … si starea noastra este rea sau buna, sau starea noastra e … si starea noastra e …, nu vom mai avea denumiri sau etichete pentru gandurile si pentru emotiile pe care le traim.

In acel moment dorindu-ne sa aflam de fapt ce ganduri sunt si in ce stare ne aflam, suntem in starea de asteptare constructiva, o stare libera de presupus sau de prejudecati, libera de nevoi de confirmare, o stare de “gol a mintii” in care putem primi tot ceea ce avem nevoie si anume adevarul pe care il dorim, care stim ca exista inauntru lasand liber lui sa se arate atunci cand este potrivit.

In momentul in care avem deja presupuneri sau interpretari, in noi sunt doua stari opuse, aceea de “a intelege” care presupune insa sa recunoastem ca nu avem deja raspunsul si aceea in care avem deja raspunsul chiar daca ne spunem uneori ca o presupunere e doar o presupunere si nu este un raspuns.

De foarte multe ori, o presupunere sta in constiinta noastra drept raspuns ceea ce ne impiedica in a constientiza ceea ce avem nevoie sa constientizam pentru a putea beneficia si de energia pe care o primim prin constientizare si a putea sa mergem mai departe schimband polul actiunii noastre si al starii din interior, intr-un mod cat mai natural.

In noi domnesc stari contradictorii pentru ca ingaduim dualitatea ca forma necesara vietii uitand ca dualitatea este doar o forma ce caracterizeaza separarea si ea urmeaza sa dispara in momentul in care constiinta noastra va trai unificarea.  A disparut deja din constiinta unor oameni si urmeaza sa continue sa dispara, lasand loc unui fel de a fi al abundentei in care insa nimeni nu va mai pierde energia “sfanta” care o creeaza.

In esenta este simplu. Ceea ce spunem, ar trebui sa reprezinte cu adevarat ce este, si ceea ce facem, ar trebui sa reprezinte cu adevarat ceea ce spunem.

Daca spunem ca ne dorim sa intelegem, atunci nu are rost sa presupunem si ramane doar sa constientizam  raspunsul. 

Daca ne dorim sa controlam ce ni se intampla, atunci sa nu ne amagim ca vom putea sa intelegem pana in profunzime mecanismele umane ce pot fi cunoscute doar traindu-le atat cat este necesar, pentru a le intelege, in acest fel cunoscandu-ne si intelegandu-ne de fapt, pe noi. 

Pentru ca in esenta, nu te poti apropia sa intelegi si sa creezi apropiere de ceea ce incerci sa controlezi prin lupta. Este un nonsens in termeni si ca atare un nonsens in actiune.

Aceste doua actiuni,  de a controla si a intelege, sunt diferite si fiecare presupune alt angajament din partea noastra.

Cand ne vom intelege continutul, nu vom mai avea nevoie de control asupra noastra. Controlam ceea ce nu putem sa intelegem si ne aduce teama sau rusine comform cu un reper exterior care e in cea mai mare parte a lui destul de limitat, si ideea de control total ne aduce in fiecare clipa mult orgoliu in lupta pe care o dam cu fiinta noastra, mai ales ca in multe spuse ale lumii auzim ca cine castiga aceasta lupta, este cel mai mare …

Prin control ne conectam la o sursa a fortei si la idei de suprafata. Acestea vor fi resursele pe care le vom apela.

Cand vom cauta sa intelegem ne vom conecta la constiinta si la o sursa ce se afla in profunzime, nealterata de ideea de control pentru ca pur si simplu au vibratii diferite.

Controland ceea ce este in noi, vom acumula in timp furie si furia ne va imbolnavi atat de mult incat la un moment dat e nevoie sa o scoatem la suprafata si sa o eliberam.

Si nu stim niciodata cu ce stimul ne vom intalni in viata care va apasa fix pe acel buton sub care clocoteste o furie adunata de multi ani sau prin multe experiente. In acel moment, greu de spus in ce masura vom mai putea sa controlam ceva.

Exista astfel riscuri pe care ni le asumam inclusiv riscul de a trai in permanenta cu acest viciu al controlului in noi. Pentru ca o viata intreaga ne vom intalni cu diverse ganduri, vom trai emotii si mereu si atat timp cat avem energie reprimata in noi, mereu va trebui sa ne controlam pentru a arata lumii o fata care e in echilibru …

Ce echilibru aratam noi lumii insa, cand acolo inauntru sunt atat de multe emotii din care unele total neintelese sau exista acolo inauntru ganduri atat de ascunse sau de ocolite sau care nici macar nu sunt izvorate din propria constiinta si traiesc in noi ingaduite de propria nestiinta indemnandu-ne la fapta … ?

Si ce aratam lumii din ce suntem ? Si ce suntem, sau ce mai suntem in acel moment in care preocuparea noastra principala e sa ne ascundem …?

Starea pe care o aratam in fata lumii in acest fel, nu e echilibru. E o masca si atat. Putem sa ne mintim cat vrem ca prin control traim in echilibru.

Controlul presupune o actiune, echilibrul e o stare. Si nimeni nu va controla vreodata ceva care ii place. Pur si simplu doar lasa sa i se intample … De aceea pur si simplu este vorba de  o masca atunci cand spunem ca traim in echilibru prin control, deoarece exista o incompatibilitate atat in termeni cat si in continut intre pace si control.

In echilibru vom trai cand stim ce este inauntrul nostru si cand acolo undeva in strafund cat si la suprafata totul sau cat mai mult din totul, este in pace. Cunoasterea de sine inseamna eliberarea mintii noastre din iluziile create si invatate pe de rost, iar eliberarea mintii noastre inseamna pace.

Abia atunci putem sa spunem si sa si fim in fata lumii intr-o stare care inseamna echilibru ceea ce nu exclude a trai cu pasiune viata si a te implica in relatii cu mult suflet. Inseamna numai a fi liber si intreg pe dinauntru si ce este inauntru sa fie si in afara.

Controlul nu va avea niciodata forta valorilor din om pentru a il impiedica sa se raneasca si pentru a nu rani pe cineva in jur prin energii razboinice ce transporta ura indiferent ca o inchidem undeva in noi “in spate”, in timp ce in fata suntem numai zambet.

Ce facem insa cand ne enervam? Pentru ca sunt situatii foarte multe in care suntem plini de stari in care de la fel de multe ori este posibil sa ne revarsam pe altii?

Chiar si controlul se invata in timp. Putem sa invatam atunci in timp, sa manifestam valori.

Sa le activam in noi astfel incat in comportamentul nostru sa fim cat mai autentici.

Cand avem furie in noi, putem sa nu indreptam furia asupra celuilalt in doua moduri, unul prin control si de multe ori de frica de ceea ce va zice lumea, sau de teama ca nu stim ce suntem in stare sa ii facem, ori de teama ca ne va judeca si va spune si la altii, deci in general ne stapanim si facem un bine lumii, doar de frica.

Un al doilea este prin valori, o cale care ne indreapta asupra noastra dintr-o perspectiva care cere in primul rand o acceptare a ceea ce se intampla si apoi o implicare constienta intr-o alchimie a furiei prin intermediul valorilor din noi.

Astfel, cu rabdare vom putea sa nu actionam la primul din impulsuri, cu discernamant vom sti daca este cazul sa reactionam si cum, cu onestitate nu vom face compromisuri, cu sinceritate vom comunica ceea ce simtim, cu intelepciune vom cunoaste ce inseamna in acel moment relatia cu cel de langa noi din perspectiva noastra personala dar si din perspectiva lui, cu respect ii vom asculta parerea, cu bun simt vom spune si ce credem noi, cu iubire vom transmite ceea ce avem de spus fara sa fie insotit de ura, cu puterea renuntarii vom putea atunci cand este cazul, sa si renuntam. 

Vom lucra astfel inspre echilibru si nu neaparat pentru dreptate. Si echilibrul, se creeaza, atat interior favorizand starea proprie de sanatate cat si exterior, favorizand  relatii constructive intre noi.

Asadar ramane sa alegem.

Controlul se invata si la fel si ce inseamna sa ne folosim valorile de sine sau de spirit si propria constiinta.

Prin control sau autocontrol rezultatul este temporar si in fata lumii e o masca. Inauntru e furie reprimata, energie ce poate fi dez-zagazuita de un simplu stimul, care la un anumit moment nici nu trebuie sa fie mare …

Prin activarea propriei constiinte si a setului de valori, rezultatul este pacea si in fata lumii e onestitate. Rezultatul este un rezultat constant si omul nu mai este dependent de stimuli.

Faptul ca prin control si autocontrol credem ca stimulii din exterior nu ne mai afecteaza e o aparenta. Prin control si autocontrol, controlam efectul. Cauza ramane activa in contiuare iar mediul in care activam e destul de plin de stimuli incat va fi in permanenta un consum sa il si sa ne controlam. Si acest proces ne va tine intr-o permanenta dependenta de ceea ce vrem de fapt sa invatam sa controlam ca mediu alaturi de reactiile noastre.

Pacat insa sa ne uitam la mediul in care fiecare traim viata ca la ceva ce trebuie “tinut in frau” … Oamenii din jur, experientele de viata, locurile pot fi experiente minunate si nu suntem o masina cu butoane pe care sa apasam si sa simtim bucurie si placere cand vrem noi si cand nu, sa fim neutri.

Odata ce am inceput procesul de control al fiintei noastre fara sa lucram la cauza si fara a incerca sa nu ne alteram umanitatea, emotiile noastre se vor “strange” si ne vom inchide mult emotional sau ne vom imparti literalmente in doua, creand doua constiinte, una care se bucura cu apropiatii si cealalta care e neutra in lume, si carora le e foarte greu sa isi gaseasca o viata impreuna.

Prin control respectiv autocontrol ingaduim si traim stari amestecate, iar rezultatul este ca noi suntem contradictorii si prin comportamentul nostru putem sa inselam.

Prin folosirea constiintei si prin intelepciune, traim numai o stare. Rezultatul este congruenta.

Prin autocontrol atentia e la energia fortei ce o impunem propriului interior tratandu-l cu lipsa de consideratie si lipsa de compasiune. Furia reprimata nu se va transforma in iubire de sine decat daca este inteleasa si recunoscuta ca facand parte din aceeasi masa care ne compune.

Prin constiinta si intelepciune, si prin setul de valori, traim in sanatate spirituala pentru ca iubirea pe care dorim sa o traim nu e completa daca nu experimentam trepte mai adanci a ceea ce inseamna si iubirea fata de propria persoana.

Prin controlul pe care il manifestam asupra noastra, vom tinde sa ii controlam pe ceilalti. Pentru ca a controla devine un obicei. Si ne vor enerva la cei din jur aceleasi lucruri care ne aduc nervi in sinea noastra. Vom fi in lupta si cu cei din jur si va fi nevoie de un efort si mai “maret” sa ne retinem si sa continuam sa fim “prieteni” …

Prin constiinta si valori, suntem sinceri si traim in pace in primul rand interioara. Cei din jur se vor simti liberi in prezenta noastra si relatiile vor fi nu numai autentice cat si profund transformatoare.

Prin control respectiv autocontrol devenim sclavii unui obicei si ne inrobim in toate constiinta, singura valoare ce ne poate aduce adevarul, libertatea proprie si pacea dintre noi.

Prin control respectiv autocontrol tinem in frau si emotia iubirii care sta ascunsa si in cele mai “negre” sentimente pe care le avem. Cum sa stim ce e iubirea cand stam departe de ceea ce ne apartine chiar daca sunt emotii “negative”, chiar daca sunt poate, ganduri “rele”?

Prin constiinta si valori putem sa intelegem propriile ganduri, putem sa stim ce sunt emotiile noastre si cum se inlantuie intre ele, cum iau forma din propriile ganduri si cum dau forma propriilor sentimente si putem sa nu ne temem si sa lasam loc iubirii care e in noi sa se arate.

In primul rand este o binecuvantare cand putem simti cum traieste in noi iubirea pe care o continem, cum respira si sustine. Apoi, e minunat sa o putem impartasi la lume si e minunat sa o si traim impartasit.

Prin control inclusiv cel prin care il manifestam asupra noastra, vom vrea sa controlam si aceste sentimente si vom controla iubirea.

Prin constiinta si valori, cel de langa noi e liber si la fel si noi. Asa vom putea trai cu adevarat si pacea si iubirea.

Controlul in orice sens il manifestam, se invata. La fel, si valorile de spirit care prin manifestarea lor, le cunoastem sub numele de valori umane. 

Asadar, ce anume vom alege?

Acest articol va fi completat cu informatii dar si cu experiente, pentru cei ce doresc sa aprofundeze acest subiect si sa aiba si o perspectiva constructiva a ceea ce inseamna “lipsa de control”, intr-un seminar dedicat acestei teme, ale carui detalii de desfasurare le putei gasi aici → © Porti deschise catre sineianuarie 2014 

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Autor, Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Intre constiinta si control, ce anume vom alege?

  1. Alina Mihai says:

    Buna dimineata Gabi!

    Si eu multumesc mult pentru comentariu. Cu mare drag te astept la seminar ! Nu s-a tinut inca, mai am de lucrat la cateva aspecte. Te anunt cand este gata.

    Un weekend cald si bucuros!!

    Cu mult drag,

    Alina

  2. Gabi says:

    Buna seara,

    Multumesc mult pentru articol. Este ca de obicei explicit si cu multe de invatat.
    Si eu vreau sa vin la seminar! Sper doar sa nu se fi tinut deja.

    O seara buna.
    Cu drag
    Gabi

  3. Alina Mihai says:

    Si eu multumesc Aida ! Te astept cu drag. Intelegerea alternativelor care folosesc calea intelepciunii ca optiune pentru control si autocontrol este importanta intr-adevar, pentru cei ce doresc sa nu promoveze in lume prin energia lor forta si controlul cat si pentru cei ce isi doresc mai mult sa fie in armonie decat sa fie “in control”.

    O duminica frumoasa iti doresc si sa ne vedem cu bine !!

  4. Buna seara,

    multumesc mult Alina! Vreau sa vin la seminar. Cred ca este un pas IMPORTANT, renutarea la control. Si cum mai simt lupta in mine…chiar vreau sa ma inteleg cu adevarat si sa ma schimb.

    O seara frumoasa si sa ne vedem cu bine! 🙂

  5. Alina Mihai says:

    Buna seara,

    Va multumesc mult pentru randurile si aprecierea dvs. si pentru urarile frumoase facute tuturor ! Va doresc si eu sa va bucurati de implinirea dvs. si sa impartasiti in cat mai multa bucurie stralucirea care vine din interior.

    Multumesc cu drag !

    Alina Mihai

  6. Dora says:

    Bună ziua!
    “În noi domnesc stări contradictorii pentru că îngăduim dualitatea ca formă necesară vieţii uitând că dualitatea este doar o formă ce caracterizează separarea şi ea urmăreşte să dispară în momentul în care conştiinţa noastră va trăii unificarea”
    Consider că mă număr printre oamenii fericiţi din a cărui conştiinţă a dispărut acea dualitate pe care am reuşit să o văd unificată şi să mă pot bucura de conservarea acelei energii “sfinte” de care vorbiţi.
    Într-adevăr “în esenţă este simplu. Ceea ce spunem, ar trebuii să reprezinte cu adevărat ce este, şi ceea ce facem, ar trebuii să reprezinte cu adevărat ceea ce spunem”.
    “În echilibru vom trăii atunci când ştim ce este înăuntrul nostru şi când acolo undeva în străfund cât şi la suprafaţă totul sau cât mai mult din tot, este in pace. Cunoaşterea de sine înseamnă eliberarea minţii noastre de iluziile create şi învăţarea pe de rost, iar eliberarea minţii noastre înseamnă pace”.
    Vă felicit din toată inima pentru acest articol deosebit de frumos şi de explicit si vă mulţumesc dorind tuturor pace sufletească şi împlinire prin conştientizarea şi înţelegerea proriei sale valori. Ceea ce pot spune este că acest articol ne duce pe calea înţelepciunii de a ştii să îmbătrânim frumos, lăsând chipului strălucirea nealterată in pofida ridurilor….şi doar acea strălucire ce vine din interior.
    Vă mulţumesc încă o dată!

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *