Daca gandurile noastre ne creeaza realitatea, de ce sa nu avem un viitor mai bun ?

Daca gandurile noastre ne creeaza realitatea, de ce sa nu avem un viitor mai bun ?

10982468_1081153328568173_1240568311954454681_nFie ca e sfarsit sau inceput de an, ca e perioada de alegeri, ca e echinoctiu, ca ceva se intampla pe plan mondial sau e un eveniment astrologic considerat deosebit, se intampla ca din cand in cand sa apara informatii despre viitorul nostru si anume, prevestiri.

Simtim, gandim, cautam, primim, diverse informatii despre cum e viitorul si cum va fi anul sau perioada care vine, dupa ceea ce interpretam noi ca fiind momente de schimbare.

E in firea noastra sa cercetam ce ne aduce viitorul desi, in acelasi timp, ne dorim din ce in ce mai mult, discret ori poate mai direct, sa traim prezentul.

Gasim in toate informatiile legate de acest subiect, prevestiri din cele mai diverse, puse unele dintre ele in cuvinte cu sonoritate ce imprima uneori mintii noastre un viitor mai mult decat probabil, tinandu-ne captivi in lipsa de lumina pe care o prevestesc, in timp ce altele prezinta informatii puse intr-un context care lasa omului neatinsa posibilitatea de a isi fauri destinul sau de a isi urma destinul, fiecare dupa cum alege si intelege notiunea de “destin”.

Punand insa impreuna toate informatiile la care avem acces prin intermediul prevestirilor nu doar de inceput de an, vom avea din toate, un ansamblu cu un continut, de multe ori, contradictoriu.

Aceasta deoarece pe langa faptul ca intr-adevar se pot deosebi in contextul constiintei colective cateva directii care sunt cateodata clare, bazate pe obiceiuri de gandire si comportament, doua axe pe care se creeaza in mare parte realitatea pe care o traim, fiecare om care simte sau acceseaza viitorul, are o viziune personala, in functie si de mediul sau de viata, de contextul social si de timpul colectiv in care traieste, modelate toate de contextul sau interior.

 “Gandurile noastre creeaza viitorul” e o informatie care circula destul de mult si merita atentia noastra pentru a o intelege in profunzime, adica mai mult decat doar sa intram in posesia informatiei si atat, pentru a o pune in practica mai des in favoarea noastra “in ciuda” grijilor pe care le avem sau pe care ni le facem si care sunt mai mari si mai consistente de obicei, decat experienta increderii in viata.

Investim astfel deseori atentie si credibilitate in prevestiri naprasnice fara sa tinem seama ca viitorul, fiind o experienta care inca nu s-a intamplat, e probabil si poate “suferi” modificari.

Credibilitatea pe care o acordam acestor prevestiri e de multe ori mai mare decat increderea in Dumnezeu, decat increderea in ceea ce ne tine inca in viata, decat in contributia pe care o putem avea la modul propriu fiecare si de ce nu, decat increderea in constiinta colectiva, care asa cum este si am spune poate multi, destul de incarcata, este fara indoiala parte din “materia necreata” care sta la baza vietii si tine si in aceste clipe tot ceea ce se intampla, in echilibru.

Este dificil insa sa ne gandim la toate acestea, cand in lume se intampla fapte care ne revolta, cand se intampla fapte care incurajeaza suferinta noastra sa ajunga pana la un maxim, este dificil sa ne gandim ca chiar in acea clipa, ceea ce traim si vedem ca se intampla in lume sau in viata noastra, e de fapt in echilibru.

Insa atunci cand ne depasim propriile limite ale gandirii si ale simtirii, limite pe care ne-am invatat sa le avem cu totii, putem avea experienta interioara a faptului ca ce se intampla e in echilibru, ca are o masura in aceasta lume si un sens si dincolo de ea, ca fiecare dintre noi si lumea suntem perfecti ca si creatie in sine.

Pe terenul experientei trecatoare insa, la acest nivel concret al faptei si noi suntem in 
continuare perfectibili si lumea poate gazdui experiente colective din cele pe care 
nu le-am mai avut pana acum, cum ar fi de pilda sa manifestam echilibrul si 
concret si sa traim in armonie ...

In economia evolutiei noastre, am putea spune ca fiecare om are o balanta in interiorul sau, pe care o alimenteaza in fiecare clipa si pe talerele careia se afla, fapte.

Fiecare incarcatura de pe taler se aduna in timp ce ne traim experientele de viata si creeaza o baza cu un continut armonios sau contradictoriu pentru experientele care urmeaza, urmand sa ne decidem noi ce anume folosim si traim in continuare, armonie sau o contradictie si mai mare, contradictie cu rezultat in si mai multa lupta la nivel interior, in indecizie, in confuzie interioara, ducand acestea in deciziile noastre si astfel si in mediul inconjurator.

In ceea ce priveste experienta noastra colectiva, chiar daca pare totul prea contabil, aceasta este o suma iarasi colectiva a tuturor incarcaturilor ce se afla pe talerele noastre individuale, a tuturor incarcaturilor pe care le asezam prin ganduri si prin fapta, pe talerele balantelor noastre, care ne dau apoi masura, respectiv limitele in gandire, in comportament si in simtire si astfel si in forma experientelor pe care le traim.

In acest fel, experienta noastra colectiva cunoaste fie o innoire a experientelor de viata ori ramanerea in bula suferintei pana cand vom alege altceva.

Regulile dupa care totul se intampla, chiar si nedreptatea pe care o vedem cateodata si ne doare, pot fi intelese pentru ca nimic nu e ascuns unei inimi sincere care cauta raspunsuri.

Este insa necesar sa fim bine pregatiti sa le primim, pentru ca suntem  sensibili cateodata chiar si la adevaruri mici care vin chiar si de la cei pe care ii numim prieteni si drumul este astfel mai lung si mai anevoios pana sa putem primi raspunsuri “mari” sau care pot sa ne arate unde e in tot ce se intampla si ne doare individual si colectiv, adevarul despre contributia noastra si ce anume este necesar sa facem pentru armonia in plan individual si armonia colectiva.

Aceasta pregatire are la baza,

  • modestia in cautare, sa nu fim curiosi peste masura nevoii noastre reale de a sti. Putem sa cerem sa stim tot, insa sa acceptam cu liniste interioara sa primim atat cat este potrivit pentru fiecare la momentul respectiv.

  • sinceritatea in cautare, sa nu cautam raspunsuri din ambitie personala sau pentru marirea noastra.  Tot ceea ce stim e doar o parte in “folosul” nostru, restul este pentru cei din jur.

  • rabdarea in cautare, raspunsurile nu pot veni toate deodata, nu pentru ca nu ar fi deja disponibile, ci pentru ca noi ne pregatim treptat sufletul si mintea, pentru a putea accepta adevaruri din ce in ce mai mari si sensibilitatea noastra la acestea se transforma in etape in intelepciunea si in capacitatea de a le accepta.

  • asumarea in cautare, adevarul cand ni se arata sau cand il accesam poate aduce o schimbare mare atat interior cat si in privinta vietii pe care o avem. Daca nu putem sa ne asumam respectiv sa acceptam anticipat aceasta transfomare care se va intampla in functie de ce anume este optim pentru fiecare sa fie aliniat intru armonie, pentru a manifesta mai multa congruenta in viata noastra, putem sa cerem adevarul insa va fi greu sa il primim.

  • implicarea in cautare, un factor esential pentru a stabiliza deschiderile de constiinta si realizarile de sine, pentru a putea integra in propria fiinta adevarurile accesate precum si resursele interioare astfel trezite, pentru a le putea trai firesc si fara artificii sau “din fire” cum se spune. Fara aceasta contributie personala, pe care o putem traduce prin perseverenta (nu incapatanare), prin decizia asumata a continuarii unui drum al transformarii personale pe care l-am inceput prin cautarea noastra fara insa a neglija ceea ce inseamna viata, totul ramane doar in limitele unei evolutii intelectuale, indiferent ca informatiile pe care le acumulam fac parte din sfera ezoterica sau spirituala.

Asadar totul, este inca o data, pe baza de valori …

Suntem responsabili deci si de cum decurge evolutia colectiva, insa sa nu uitam ca ea incepe cu evolutia personala.

Este adevarat ca ceea ce se intampla acum pare o dezordine mondiala. Insa privit din alta perspectiva, este reasezarea existentei noastre pe cu totul alte baze si cel mai important este ca acest lucru chiar este posibil.

Si chiar daca prinsi uneori intr-o experienta anume, e greu sa vedem ca se poate “rezolva”, se poate si diversitatea acestei lumi ne arata acest lucru prin faptul ca exista oameni care cred ca dincolo de greul pe care il traiesc, mai exista nu numai speranta ci si posibilitati concrete de a transforma durerea intr-un inceput pentru o noua viata.

Zilnic sunt oameni pe pamant care reusesc sa faca acest lucru. “Da, dar ….nu suntem toti la fel” …. aud de foarte multe ori.

Din multe puncte de vedere da, nu suntem la fel insa viata ne arata ca vindecarea si schimbarea nu reprezinta opera unor “alesi”, ci inseamna rezultatul unor oameni care isi doresc aceste “lucruri” si investesc in materializarea lor, timp si pasiune, in sensul cel mai constructiv.

Si poate din acest punct de vedere, suntem toti la fel, deoarece fiecare dintre noi, in povestea lui, poate cu perseverenta, cu rabdare, cu incredere si implicare, sa isi aduca in primul rand binele in suflet, dupa care, acesta isi gaseste loc si in experientele de viata.

Cine a gustat din aceasta alchimie a suferintei gaseste aceasta transformare un “proces” de viata fascinant. Nu usor intotdeauna, insa fascinant. Pentru ca vazand ca acest lucru chiar se intampla, ne intelegem propria renastere din sine si suntem parte din ce in ce mai constienta a ei, iar si iar si iar …

Asa dupa cum intelegem si ca principiile dupa care se formeaza echilibrul sunt deja in noi si ca fiecare clipa este numai un context pentru a le descoperi si a le pune in aplicare in mod direct si simplu, acolo unde suntem prin intermediul clipei de viata pe care o traim, care devine in si din acel moment clipa potrivita, oricare ar fi sa fie continutul ei.

Aceasta constienta a transformarii aduce in primul rand constienta faptului ca transformarea e 
posibila si ne pastreaza atentia si implicarea in procesul transformarii fara a mai ramane prinsi 
in scenariul ei. 

Si intr-adevar totul se simplifica din punct de vedere al suferintei pe masura ce ne implicam din ce in ce mai direct in aceasta transformare, generand solutii din interiorul nostru.

Crezand insa ca totul este complicat si ca trebuie sa fii extrem de avansat dupa criterii care ar include de pilda, calatorii indepartate, perioade lungi de trai pe alte plaiuri, cunoastere ezoterica din ce in ce mai multa, respingem prin conditionarea de acestea ideea ca intr-adevar se poate si ca fiecare dintre noi, in felul lui si acolo unde este el, la el “acasa”, prin experienta pe care o traieste si cu ajutorul constiintei sale, poate face acest lucru.

Si de ce nu ar fi posibil?

Pana la urma fiecare are o legatura a lui cu Dumnezeu care chiar nu tine seama de contextul in care ne aflam, departe sau aproape, bogati sau mai putin bogati, cititi sau mai putin cititi, cu sau fara mentor, legatura care pur si simplu, ESTE si atat.

Si tot ce avem nevoie e sa vrem sa ne indrumesa acceptam sa conclucram cu indrumarea pe care ne-o ofera, sa avem rabdare sa intelegem cat mai mult din felul in care functioneaza aceasta legatura prin intermediul fiecarei clipe pe care o traim si sa ne implicam in propria viata cat mai constructiv.

Traim vremuri in schimbare, ceea ce este un cliseu pentru ca mereu sunt vremuri in schimbare. Uneori insa, schimbarea e mai evidenta si aceasta pentru ca se intampla intr-un mod vizibil, actiuni la nivel de mase in acelasi timp.

Putem privi aceasta in foarte multe feluri.

Unul dintre cele care este in favoarea noastra este sa privim ce se intampla cu discernamant. Si sa nu formam concluzii inainte ca rezultatul actiunii noastre, care in mod firesc ca sa ne fie de ajutor ar trebui sa insemne actiuni concrete inspre binele pe care il dorim, sa inceapa sa se arate si cu semne clare ca se indreapta catre un rezultat cat mai stabil, ca directie de dezvoltare in continuare. 

Predictiile inseamna doar  variante pentru viitor, si nu descriu o realitate certa, deja intamplata.

Revenind la prevestiri, acestea sunt cateodata pozitive sau insotite de speranta, insa sunt si informatii care sunt transmise intr-un fel apocaliptic.

In timp ce sperantele de bine sunt usor alimentate de predictiile care ne convin sau care sunt “de bine”, luam destul de mult in seama si informatiile de “rau”, care constituie pentru unii dintre noi un punct de referinta, inflorind in noi diverse temeri pe care incepem pe baza predictiilor negative sa le alimentam.

Avem un exercitiu indelungat al nesigurantei zilei de maine astfel incat a ne face griji este o ocupatie aproximativ constanta pentru o parte dintre noi.

E greu sa avem credinta si tindem sa investim credibilitate prin “educatia suferintei” pe care o avem de secole in noi, mai mult in partea cu un viitor apocaliptic pe care nu il vedem, din pacate, doar ca pe una din variantele posibile de viitor, ci din start ca pe o realitate, din moment ce deja traim cu teama ziua de azi, doar intrand in contact cu informatii despre un viitor sensibil.

Iar cand sunt mai multi oameni care vad lucrurile in acest fel, si in acest moment exista inca suferinta colectiva si speranta in sufletele noastre e de multe ori putina, acest gen de prevestiri pot deveni realitate, desi aceasta realitate nu e in mod obligatoriu stabilit de la inceput, sa se si intample.

Sunt lucruri in destinul nostru care pot fi clar vazute si aceasta deoarece obiceiurile ne creeaza realitatea.

Insa e bine de stiut ca  pe baza unui mod corect de actiune si intr-un timp suficient de rezonabil, obiceiurile care ne creeaza o realitate a suferintei pot fi schimbate si realitatea experientei pe care o traim, poate sa cunoasca o schimbare.

Aceste doua aspecte, un mod corect de actiune si un timp suficient de rezonabil, sunt o parte importanta din criteriile de baza, conform carora o realitate poate fi simtita si apoi, schimbata.

Si e bine de stiut si faptul ca realitatile subtile, oricare ar fi sa fie ele, devin realitate in lumea materiala sau se pot schimba, dupa felul de comportament pe care il alegem noi, in plan concret.

Insa acest fel de comportament pleaca din ideile pe care le avem sau din semnele de intrebare pe care le avem, de aceea a ne pune intrebari e un lucru bun care ajuta unei cerneri de idei si improspatarii in decizii.

494539889Privind din aceasta perspectiva totul, ajungem iar la “gandurile noastre, creeaza realitatea”.

Ceea ce inseamna ca daca credem ca gandurile noastre creeaza realitatea, inseamna ca gandurile noastre de acum, ne creeaza viitorul.

Ori daca acest lucru e adevarat oare nu cumva noi cei de azi, cream un viitor “socant”, “nefast” pentru noi si tara noastra prin faptul ca luam ganduri care nu ne apartin si care sunt vechi de zeci de ani, in cazul unor preziceri nefaste despre viitorul tarii, le importam in mintea si in constiinta noastra, le facem gandurile noastre de ACUM si dupa aceea investind credinta in ele, le dam si materialitate traind astfel viitorul pe care l-au prezis?

Oare nu suntem noi cei care de fapt confirmam astfel un viitor “nefast” doar pentru ca preferam sa ne ghidam dupa viitorul pe care l-au vazut alte persoane la un moment dat in vremea lor, in loc sa incepem noi sa il construim descoperindu-ne resursele si potentialul?

In mare parte noi suntem cei care confirmam prezicerile de orice fel si mai ales pe cele negative, pentru ca se potrivesc cu dezamagirea noastra, cu oboseala noastra, cu felul nostru in mare parte, negativ de a gandi.

Si astfel mintea noastra este un teren propice pentru a primi aceste preziceri negative dupa care singure isi iau forta din emotiile noastre si devin reale pentru ca deja au o realitate in interior. Dupa care noua nu ne ramane decat sa spunem ca “vezi, am avut dreptate”, sau “a avut dreptate x cand spunea ca o sa ne mearga rau ..”.

Dar daca aceste preziceri nefaste care ne seteaza viitorul nu s-ar fi descoperit, oare nu am fi avut si nu am avea mintea libera de ele pentru a crea un viitor care sa ne placa?

Oare chiar avem atata nevoie sa “vina” cineva care nici macar nu mai e in viata de foarte multe ori (baba vangam guru x, y, z, ..) , sa ne spuna ce viitor urmeaza sa traim? Sa fie oare totul atat de fatalist incat singura optiune pe care o avem este sa ramanem in tendinta de (auto)distrugere in care s-a facut prezicerea acum cateva zeci de ani la nivelul constiintei colective de atunci?

Si daca ne incadram intr-un plan care nu a fost schimbat o clipa, ar mai avea oare sens sa investim atat de mult in idei care sunt probate prin experienta unor oameni care au schimbat si schimba in mod constant ceva in viata lor si in primul rand sistemul de gandire prin care ei insisi au devenit si devin mai constienti?

Si ce sens ar mai avea informatia “gandurile noastre ne creeaza viitorul” si ce sens ar mai avea sa spunem ca este adevarata, daca vine numai sa confirme niste ganduri ale altor oameni, fara ca noi sa avem libertatea de a genera propriile ganduri acordate la prezent si la un interior profund ?

Si ce valoare dam noi acestei libertati daca noi alegem ca gandurile noastre sa fie gandurile nefaste ale altcuiva de acum cateva zeci de ani in loc sa cream mii si mii de alte optiuni mai putin nefaste, stiut fiind ca avem posibilitatea sa facem acest lucru?

Si daca aceasta informatie are sens, atunci oare nu e mai indicat sa lasam gandurile nefaste ale altcuiva in timpul lor si la “stapanul” lor si sa ne gandim noi ce facem cu gandurile noastre astazi, pentru a trai un viitor frumos de maine ?

Preluam prea des si devenim purtatori prea des de informatii care nu ne apartin si care ne prezic un viitor nefast sau un viitor care nu este al nostru, doar pentru simplul fapt ca nu suntem in contact cu noi insine in mod direct, pentru ca nu ne cunoastem potentialul, resursele, aspiratiile care ne implinesc cu adevarat si de multe ori tot ce facem e sa ne uitam in exterior, sa imitam si sa imprumutam din jur, creandu-ne o viata din bucati de vise si de vieti care nu ne apartin si care doar seamana cu ale unor oameni care au avut curajul sa se urmeze pe ei insisi asa cum le-a spus propriul lor interior.

Asa incat, noi suntem aceia care ne putem da real o sansa sa avem un viitor mai bun. In lipsa unor ganduri care vin din noi si nu pentru ca lipsesc ci pentru ca nu mai suntem in contact cu constiinta care naste viitor in noi, ne incredintam mintea unor alte ganduri pe care le credem mai valoroase decat ale noastre cu privire la viitorul omenirii, cand acesta se creeaza pe deciziile noastre de azi si de acum.

Atat prezentul cat si viitorul nostru depind de unde ne e mintea. Depind de realitatea care ne ocupa spatiul mintii pentru ca aceea e ideea pe care o traim.

Si de multe ori in mintea noastra e acel trecut din care tot aducem preziceri si prezicatori nefasti pentru un viitor la care fizic ei nu mai participa de mult, dar in care noi probabil ca vom fi, in loc ca in mintea noastra sa fie viata noastra de acum, dandu-ne noi noua voie sa cream cu mintea noastra un viitor mai bun, si in care realmente sa isi gaseasca loc acele experiente care ne aduc aproape un potential care depinde doar de noi sa il valorificam, in loc sa traim la nesfarsit in bucla unor experiente triste doar pentru ca asa le-au trait si altii, fara sa facem diferenta intre vremuri si intre ei si noi.

Nu e gresit sa gandim cu mintea noastra si nici sa ne punem intreabri. Mai gresit este sa nu o folosim deloc si sa ne facem mintea un vehicul pe care sa il locuiasca altcineva.

O minte plina cu intrebari se poate rezolva, insa o minte bantuita de trecut, de vechi si de ideile nefaste ale altcuiva crezut la timpul lui, este mai greu, mai ales atunci cand o cedam de buna voie unor ganduri doar pentru ca ne justifica intrucatva o doza de tristete si nici macar nu realizam ca se intampla acest lucru.

Prin acest articol vreau doar sa invit la discernamant si intrebari, deoarece vad si sunt des intrebata despre preziceri care aduc asupra noastra frici daca sunt sau nu adevarate.

Cum sa lucram cu aceste prevestiri?

Sa le luam in primul rand ca pe simple informatii si nu ca pe o realitate.

Prevestirea este o informatie despre viitor si nu un prezent batut in cuie.

Iar tot ceea ce tine de viitor este supus probabilului si tine foarte mult de deciziile pe care le luam noi astazi, de ce anume investim in viata noastra prin comportamentul nostru, astazi.

Gandim frumos, vorbim frumos, actionam de bine, avem sansa sa cream un viitor asemanator, dupa chipul si aseamanarea noastra, adica a gandurilor, a emotiilor, a cuvintelor si a faptelor noastre pentru ca prin acestea existam si cream, de fapt in lume.

Nu putem face tot timpul acest lucru poate, pentru ca mai exista inca obiceiuri de gandire si comportament si e greu sa le schimbam din prima.

Insa acest lucru nu e o problema si nu trebuie sa ne descurajam ci sa perseveram, intrucat stradania e foarte importanta si atunci cand constatam ca am facut ceva “pe langa”, sa gasim puterea de a accepta fara furie acest lucru, sa invatam din experienta respectiva si sa ne intoarcem la frumosul care vrem sa se intample, practicandu-l noi in primul rand.

Si azi asa, maine asa, si tot asa, la un moment dat viata colectiva incepe sa se schimbe. Pentru ca mentalul ei, inca din prima clipa de schimbare a unui om, a inregistrat varianta si daca ea e sustinuta, va ajunge in fapt curand.

Un lucru este cert. Ceea ce facem nu doar ce gandim, creeaza realitate in lume. Facem bine si gandim constructiv vom avea o realitate pe masura, cu oportunitati. Facem invers, vom avea o realitate pe masura.

Intregul e creat din fiecare parte, parte care suntem fiecare dintre noi.  Daca partile sunt in divergenta, intregul e contradictioriu si viata pe care o traieste el, la fel.

A fi constienti de continutul acestei afirmatii “gandurile noastre creeaza realitatea”, inseamna si a ne comporta in consecinta.

Cu alte cuvinte daca suntem constienti cu adevarat si nu suntem doar in posesia acestei informatii, ar trebui sa avem o igiena a mintii noastre si sa fim noi cei care o folosim fara sa o imprumutam neconditionat si necercetat unor idei care nu ne apartin si care deseneaza un viitor la care in mod intern simtim ca nu avem cum sa aderam.

Si daca suntem constienti ca prezentul este ceea ce conteaza si ca felul in care il traim genereaza un viitor, ar trebui sa avem iarasi fapte si actiuni care sa confirme acest lucru.

Luandu-ne dupa predictii vechi in timp sau care zugravesc un viitor nefast, inseamna sa avem constiinta noastra “acolo” in nefast, vazand de “acolo” din nefast realitatea de acum si traind astfel realitatea din prezent de la nivelul deja depasit al mentalitatii colective de atunci.

Este din ce in ce mai important intrucat ne apropiem de limita unor concepte sa le intelegem clar, corect si simplu.

Nu ne mai serveste a le adopta, a ni le imagina, a le vizualiza, a le transporta pur si simplu dintr-o parte in alta, respectiv dintr-o minte in alta, recitand mecanic informatia lor in timp ce fapta noastra nu confirma ceea ce spunem ca gandim.

Suntem clar o constiinta colectiva cu un trecut de pus in echilibru. Suntem clar o constiinta colectiva care la un anumit nivel continua sa adune experiente pe care la un moment dat va fi nevoie sa le asezam prin fapta si in plan concret, ceea ce numim noi karma, intr-un echilibru nu numai relativ, ci intr-o stare cat se poate de stabila, fara ca aceasta sa insemne rigiditate, ci doar directie de evolutie constienta si stabila in timp.

Motiv pentru care este important sa vedem cum si cat de autentic ne traim prezentul. Traim informatii pe care vrem cu orice pret sa le confirmam, cand poate ar fi in beneficiul nostru sa avem curajul sa cerem in viata noastra acele experiente care sa ne ajute sa intelegem, care este adevarul, atat cat ne este noua de folos pentru experienta individuala si conform cu rolul nostru in colectiv, sa aflam.

Sa ascundem atunci ceea ce simtim? Sa ascundem atunci ceea ce primim ca informatii?

Nu ar fi corect fata de noi si fata de nimeni, sa facem acest lucru. Este dreptul nostru sa comunicam si intr-adevar fiecare isi asuma ceea ce transmite mai departe, asa dupa cum fiecare isi asuma in ce crede.

Nu trebuie sa comunicam minciuni daca informatia noastra este alta.

Insa atat timp cat credem ca viitorul e schimbabil si nu suntem condamnati fara drept de apel, ai faptelor si gandurilor pe care le-am avut pana acum, putem verifica daca informatiile pe care le accesam despre viitorul colectiv nu sunt influentate cumva si de felul nostru de a fi si putem comunica echilibrat, tinand cont atat cat e posibil de diversitatea de perceptii si istorii personale si sa incercam sa implicam cat mai activ in comunicarea noastra si potentialul nostru si capacitatea noastra colectiva de a produce o schimbare si nu  sa le mentionam cateodata pe acestea din urma, doar in treacat.

Prevestirile ajung la mari categorii de oameni. E drept ca nu suntem responsabili intr-un mod direct de ce se intampla in totalitate fiecarui om, insa fiecare dintre noi are o contributie la masa colectiva, din care, la un moment dat se hranesc si experientele la nivel individual.

Cand avem de-a face cu prevestiri apocaliptice in ceea ce priveste viitorul colectiv, are mare importanta felul in care le privim.

E stiut deja ca putem transcende, putem depasi, acele coduri de legi care vin din granitele zodiei in care ne aflam, ale sexului pe care il purtam si care ne desemneaza ca suntem barbati sau suntem femei, drepturi si obligatii, e stiut deja ca putem sa intelegem aspecte mai profunde ale noastre care nu tin neaparat de forma si contextul in care experimentam aceasta viata, pentru a ne constientiza ca fiinta la nivel profund si ca fiinta in intregime.

Toate aceste lucruri sunt deja stiute si poate ne ajuta, sa incepem sa privim in jur la tot ce reprezinta lumea pe care o vedem si ca la un context creat sa evoluam.

Asa incat poate e de ajutor sa ii lasam pe cei care au vazut la vremea lor un viitor nefast ca experienta colectiva, in timpul si in vremea lor si sa cream un viitor care sa ne reprezinte potentialul pe care am venit sa il traim si astfel sa ne bucuram de cine suntem, pentru ca nu vom afla cine suntem ca fiinta, cu un potential uman adormit si directionat spre o realitate in care nu poate sa se manifeste de predictiile altor oameni.

Putem sa incercam la acest inceput de an si nu numai, sa nu blocam resursele pe care le avem si care uneori par a fi putine pentru ca ne putem simti cateodata obositi de viata, in proiectii sumbre pentru viitor uitand de faptul esential, ca viitorul pleaca spre formare, in chiar aceasta clipa.

Daca acum, in chiar aceasta clipa gandul nostru se indreapta catre bine, catre o speranta intemeiata pe ce poate fiecare acum sa faca un pic mai bine pentru el si pentru ceilalti, daca acum, in chiar aceasta clipa incepem sa avem incredere din nou in munca noastra si sa ne-o facem sincer si cu incredere ca chiar exista o balanta atat individuala cat si colectiva care la un moment dat se inclina si catre resursele pe care le dorim, daca acum, in chiar aceasta clipa vom fi mai preocupati la modul sanatoas de ce transmitem si vom fi preocupati cum sa fie bine si binele sa fie colectiv nu numai personal, si daca aceasta clipa o vom transforma in fiecare clipa, se va genera o energie colectiva care pusa in balanta cu toata teama care s-a creat si cu orice consecinta colectiva, poate ajuta enorm ca viitorul nostru sa arate asa cum poate, l-am visat.

Avem in fata un an cu multe lucruri bune si ceea ce putem face cel mai constructiv, e sa mergem sa le intalnim.

An cu bucurie, luminat in toate vi-l doresc !!

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai 
Coaching terapeutic|Consiliere|Terapie
Sedinte individuale si evenimente de grup
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 7 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>