Despre integrarea, vindecarea, asezarea experientelor de viata

Despre integrarea, vindecarea, asezarea experientelor de viata

Acest articol este construit pe baza de observatii si intrebari primite si ofera informatii cu privire la cateva aspecte ale integrarii experientelor de viata:

  • Ce inseamna o experienta integrata?

  • Cat de mult putem pune in cuvinte ceea ce traim, inclusiv experientele neobisnuite, experientele extinse ale constiintei noastre?

  • Care sunt factorii si barierele ce pot aduce o influenta asupra integrarii?

  • Care este importanta integrarii experientelor de viata?

  • Cum putem sa sprijinim integrarea unei experiente?

Se spune deseori ca despre sine, despre Dumnezeu, despre iubire ca sentiment universal, despre adevarurile conceptuale de genul “ a fi una” sau “a fi”, pe care le experimentam sau am putea sa le experimentam fiecare personal, adevaruri ce transcend sau depasesc limitele actuale percepute ale lumii noastre materiale, despre trairile si starile care ne deschid mintea si ne acordeaza constiinta cu orizonturi ce inainte ca trairile sa se fi petrecut nu puteau fi concepute cu ajutorul mintii noastre, nu putem vorbi, pentru ca nu avem sau nu gasim cuvinte sa descriem “minunatul” si “nesteptatul” lor si ca de fapt nici nu este necesar intrucat “numai trairea este importanta” si nu si exprimarea experientei in cuvinte…

Insa, in mod normal, noi suntem construiti cu tot ceea ce avem nevoie pentru a trai cat mai complet si constient orice experienta si este absolut normal si perfect posibil sa putem sa povestim si explica si in foarte mare amanunt atunci cand este cazul orice experienta de viata pe care o traim, orice notiune, stare sau adevar cu care venim in contact, cu cat experienta in sine sau experienta acelei notiuni sau a acelui adevar este mai asimilata, atunci cand devine o parte integranta a fiintei noastre, atunci cand ne devine astfel cunoscuta.

Ce inseamna o experienta integrata?

Orice experienta pe care o traim, o traim prin insasi felul in care suntem construiti, cu fiecare parte a fiintei noastre, patrunde in fiecare parte a fiintei noastre, chiar daca suntem sau nu suntem constienti de acest lucru, si nu suntem constienti de acest lucru deoarece suntem inca in plin proces de dezvoltare a unui contact cat mai profund si din ce in ce mai constient cu ceea ce reprezentam, cu ceea ce se intampla in interiorul nostru si cu ceea ce traim.

In contextul acestui contact cu sine, cu mediul si cu experienta, pe care deseori il traim acum la modul secvential, conditionat, limitat si preferential, putem sa percepem ca traim o experienta de viata ori numai emotional, ori numai mental, ori percepem ca se localizeaza numai la nivelul senzatiilor din corp, fara sa avem insa de multe ori si informatia autentica a experientei respective, a ceea ce inseamna ea ca emotie traita, a ceea ce inseamna ea ca senzatie inregistrata, a ceea ce se intampla cu adevarat sau in intregime in acel moment in noi.

Tot ceea ce traim reprezinta energie si energia unei experiente ne traverseaza in totalitate, tot ceea ce suntem, in fiecare clipa in care experienta are loc.

Energia unei experiente traverseaza trupul nostru cu tot ceea ce contine trupul pana la cea mai fina particula a sa, traverseaza zona gandurilor noastre care sunt deja formate si asezate in straturi si sisteme de gandire, traverseaza emotiile noastre care sunt deja stiute sau cele pe care doar credem ca le stim pe baza de asocieri cu emotii cunoscute, si traverseaza si zona informatiilor si a sentimentelor care abia atunci incep “sa coboare” in constientul nostru sau incep sa se formeze in noi prin experienta respectiva.

Experimentam mult mai multe ganduri decat stim si mult mai multe emotii si senzatii decat am invatat …

Atunci cand in noi, intre aceste zone ale noastre, nu exista un contact corespunzator si intregul care suntem nu functioneaza constient la modul impreuna, aceasta insemnand ca toate partile sale sa fie in armonie, experienta poate sa ni se para ca se blocheaza undeva, in timp ce noi percepem ca traim respectiva experienta doar in anumite parti din noi si doar cu anumite parti pe care le avem.

O experienta cat mai integrata inseamna a sti la un moment dat ce reprezinta experienta respectiva, care e mesajul ei in contextul de moment dar si in sirul vietii noastre, inseamna a o putea cunoaste si percepe si ca informatie, si emotional, si la nivelul senzatiilor din corp, cat si la nivelul constiintei noastre.

Inseamna a putea cunoaste si percepe experienta, unitar si congruent, fara contradictii intre informatiile pe care le percepem despre ce se intampla, intre emotiile pe care le decodificam, intre senzatiile pe care le traim si intre valorile la care avem acces.

O experienta integrata, inclusiv o experienta neobisnuita, “supranaturala”, inseamna a ii gasi traducerea vietii sale din interiorul nostru, conform cu ceea ce inseamna in aceste vremuri viata noastra concreta, materiala, in limbajul vietii noastre din aceste timpuri, inseamna a ii integra “supranaturalul” sau dupa caz, sensul, rostul , in naturalul vietii noastre de acum si de fiecare zi.

Inseamna a putea trece de la partea conceptuala a lui “a fi” la partea lui umana, pentru a oferi si un exemplu din sfera adevarurilor (inca) conceptuale, a trece la ceea ce inseamna in experienta vietii noastre zilnice “a fi” si inseamna a trai uman acest concept al evolutiei noastre.

Astfel, din aceasta perspectiva, o experienta cat mai integrata a expansiunii constiintei noastre, se refera la a reusi sa o trecem in uman din sferele intelepciunii conceptuale, la a trai conceptul respectiv sau acel adevar “neobisnuit”, intr-un mod cat mai neinfluentat, nedeterminat prin orice mijloace ce tin inclusiv de constitutia noastra, mijloace cum ar fi inductia prin miros, inductia prin imagini, inductia prin sunet si in general inductiile prin simturile noastre, cu scop de a ne stimula.

Inseamna a trai din fire acele lucruri respectiv stari pe care le consideram “supranaturale” si accesibile doar unor “alesi”, intr-un mod zilnic si fara a se intrerupe, pentru ca acestea oricum fac parte la fel ca toate simturile noastre, din tot ceea ce suntem.

Cu cat mai mult o experienta se apropie de integrare, putem “pleca” in urmatoarea experienta a vietii noastre cu mintea linistita, cu sufletul impacat, cu o disponibilitate sufleteasca cat mai libera de neimpliniri si amaraciune, cu bucuria de a exista si a putea trai aceasta viata, cu bucuria de a oferi in jur cat mai intreaga, si cu bucuria de a trai in continuare urmatoarea experienta. Acelasi lucru poate fi valabil si pentru faze ale integrarii in situatiile experientelor cu impact pe termen lung asupra noastra, prin care putem recunoaste asezarea, vindecarea lor.

In cazul unei traume de exemplu, o experienta integrata inseamna a ii percepe sensul sãu punctual sau de moment, inseamna a cunoaste la un moment dat si incadrarea experientei in contextul general al vietii noastre, a merge mai departe cat mai liberi de context, a avea in continuare disponibilitate afectiva si emotionala, si a fi liberi de dorinta de a ii influenta intr-un fel sau altul pe cei de care ne-am simtit raniti.

In ceea ce priveste exprimarea, cu cat mai mult o experienta se apropie de integrare, cu atat mai mult putem sa o exprimam la modul coerent prin tot ceea ce suntem, prin cuvinte, atitudine, comportament, gestica, mimica, privire, prin tonul si intensitatea vocii, toate acestea fiind acele mijloace prin care exprimam ce este inauntrul nostru.

Ori daca in noi nu mai exista elemente disociate in urma unei experiente ci exista unitate, acest lucru il si exprimam prin tot ceea ce suntem.

Si cu cat ne apropiem mai mult de integrarea, de asimilarea sensului, a adevarului trait sau revelat printr-o experienta, de asezarea starii sau a unui adevar in noi, cu atat mai mult putem pune experienta in cuvinte si din ce in ce mai mult o facem cu cuvinte care ne apartin.

Timpul integrarii

Fiecare experienta de viata se aseaza in noi, o putem simti ca asezata sau putem simti cum vindecarea ei se intampla, intr-un interval de timp sau altul, si deseori inainte sa incepem un proces de integrare, vindecare sau asimilare al unei experiente, ne dorim sa stim un orizont de timp si toti l-am vrea sa fie cat mai scurt …

Insa integrarea are si etape iar timpul integrarii, asezarii, vindecarii unei experiente este unic de la experienta la experienta si de la persoana la persoana si este in acord cu urmatorii factori:

  • continutul unei experiente sau ceea ce se intampla in mod concret in experienta respectiva

  • gradul ei de complexitate, cate persoane participa, cat anume angajeaza ca resurse si ca implicare din tot ceea ce suntem pe parcursul ei

  • gradul de adevar sau neadevar la care ne expune experienta

  • intensitatea unor trairi afective si emotionale

  • gradul de neobisnuit

  • disponibilitatea noastra de a lucra cu experienta sau de a lucra la asezarea ei

  • cat de mult avem active in noi creativitatea si valorile de sine, valorile morale sau virtutile omenesti

  • un eventual suport din jur care insa este necesar sa fie cat mai autentic, dezinteresat, pasnic, oferit din liberul arbitru al celui care il ofera, fara ambitii personale, un suport uman si sincer si care de multe ori este tot ceea ce avem nevoie …

  • timpul fizic de cand percepem ca dureaza experienta si timpul fizic necesar in care orice pe acest pamant se intampla

  • felul/calea prin care suntem obisnuiti sa interpretam, decodificam experientele din viata noastra si calea pe care o alegem in a integra respectiv a intelege experienta respectiva, sunt cai simple si directe si sunt cai care induc un rezultat

  • nivelul constiintei colective, insa acesta isi are locul lui ca factor si influenteaza timpul integrarii in functie si de noi si de ceea ce dorim cu adevarat sa se intample

Astfel sunt experiente care pot fi integrate in zile, unele in saptamani, altele in luni si sunt experiente care pana la “inchiderea” fireasca a lor, pana la acel moment care defineste impacarea constienta cu un eveniment de viata determinat de gasirea unui raspuns cat mai autentic la amprenta experientei, este necesar un timp care poate sa insemne cateodata si mai mult.

Insa aceste intervale sunt fiecare relative, si acest timp este in scadere, avand in vedere nivelul de evolutie planetara catre care ne indreptam. Acest lucru inseamna un sprijin foarte mare pe care il avem, insa este totusi necesar sa ne implicam si noi.

Un alt factor foarte important si care tine de disponibilitatea noastra de a lucra cu experienta, de a lucra la asezarea ei se traduce prin flexibilitatea noastra care este in stransa legatura cu dorinta pe care o avem de a ne adapta la starea proprie de integrare, la starea proprie de asezare sau si de vindecare, dupa caz.

Flexibilitatea, este un cuvant care descrie bine acest proces deoarece pentru a trai la modul efectiv o stare dincolo de un dezechilibru de moment sau de etapa, dincolo de boala, dincolo de nestiut sau de intrebari, dincolo de agitatie si de oboseala, ne ajuta foarte mult sa fim deschisi si la alte optiuni de gandire si comportament si cateodata si de viata, decat cele pe care le-am practicat pana in clipa respectiva.

Avand in vedere toate acestea e in ajutorul nostru sa avem respect pentru persoana noastra si sa nu fortam limitele pe care le avem pentru a grabi procesul pentru ca oricum tot atunci cand in noi “locul” este realmente pregatit lucrurile se intampla in acel fel in care sa si putem beneficia in tihna de valoarea lor.

Important este sa stim combinatia potrivita intre constantele si variabilele de moment din viata noastra, in timp ce pentru un rezultat profund este necesar un interval de timp.

Putem insa sa ne sprijinim procesul si este important si este si de ajutor sa ne straduim sa ne fie bine, cu mentiunea ca acest bine ne ajuta sa aiba loc cat mai mult prin transformare personala, indreptandu-ne si noi catre acel “loc” in care munca transformarii noastre se intalneste cu raspunsul pe care il are viata pentru noi, impacand insa procesul integrarii cu ceea ce se intampla in mod curent in viata noastra.

Experientele extinse ale constiintei noastre, experientele revelatoare, “neobisnuite”

Procesul de integrare al unei experiente, din experientele extinse ale constiintei, sau din experientele extrasenzoriale, din experientele “neobisnuite”, este important deoarece fiecare din aceste experiente pe care uneori le provocam, pot trezi in noi informatii care sunt stocate in “camari” interioare, la care pana atunci nu am avut acces si constient, si putem sa ne speriem inutil si mai mult decat e poate normal atunci cand ne intalnim cu un nou neasteptat sau, putem sa cadem intr-un extaz “definitiv” in fata lor, fara ca mai inainte sa le evaluam corect.

Integrarea unei experiente ne pune in fata ideii ca experienta se dezvaluie in straturi si e necesar sa parcurgem fiecare in ritmul lui, acele straturi necesare noua pentru le putea asimila la toate nivelurile fiintei noastre, pentru a putea apoi sa ne fie noua totul cat mai clar si pentru a putea apoi sa exprimam si sa manifestam cat mai coerent, intr-o maniera proprie, rezultatul interactiunii altui nivel al constiintei noastre cu cine suntem noi in momentul in care experienta se intampla cat si cu cine suntem noi pe parcursul procesarii sau asimilarii ei.

Procesul de explorare al constiintei nu este el de la natura si nu e nici inspre ajutorul nostru sa il facem noi, aleatoriu.

Totul e creat sa se intample in acord atat cu dorinta noastra de a evolua, a creste si a dezvolta acele calitati umane pentru a trai in armonie, insa tine cont si de capacitatea noastra de moment de a intelege ceea ce se intampla, de capacitatea noastra de a folosi aceste experiente cat mai constient in favoarea noastra precum si in favoarea celor care ne inconjoara.

Nimic din evolutia noastra nu e creat sa ne distruga, insa pentru aceasta ne ajuta mult sa folosim uneltele corect …

Este insa in natura noastra sa fortam cateodata lucrurile sa se intample si sa le stimulam mai mult decat e cazul.

A ne grabi sa traversam cat mai multe experiente in ideea de “a termina acum cu toate datoriile pe care le avem din alta viata”, in ideea de a “arde toata karma noastra in aceasta viata”, in ideea de a “plati acum pentru toate greselile pe care le-am facut”, sau in ideea de a ne infuza accelerat cu materie subtila de o alta calitate pentru a evolua accelerat, poate sa forteze la un moment dat constientul nostru sa primeasca un intreg bagaj din diverse zone ale fiintei noastre, bagaj pe care uneori, nu e suficient de pregatit sa il inteleaga in momentul din prezent.

Cand se intampla acest lucru persoana poate sa se simta bulversata, deoarece dau navala la modul propriu multe informatii carora nu le poate face fata, cateodata furii reprimate, uri inregistrate, dorinte neimplinite, informatii mostenite, care par ca concureaza unele cu celelalte pentru a ocupa un loc unde sa inceapa sa se simta luate in atentie si asezate.

Toate aceste informatii sunt insotite si de energie, de emotii, si uneori persoana care se intampla sa deschida mai multe usi deodata, poate sa inceapa sa isi simta personalitatea alterata, poate sa nu se mai recunoasca in pielea ei, reactionand ca un copil inspaimantat de anumite lucruri, sau se poate simti inca sub influenta unor roluri din trecut despre care a crezut ca nu o mai influenteaza, roluri aducatoare si in prezent, de tipare de gandire si comportament.

Toate acestea concureaza uneori si cu informatii despre Dumnezeu, uneori cu revelatii, uneori cu sentimente minunate, cu trairi extatice, cu accesarea unor alte abilitati, cu accesarea unor adevaruri absolut fundamentale.

Cand acest lucru se intampla devine necesar sa sortam aceste informatii, sa le intelegem si sa intelegem care e procesul prin care toate se intampla pentru a nu opri deschideri ce ne pot fi de ajutor, cat si pentru a putea avea si cunoasterea dar si experienta proprie necesara realizarii unui echilibru cat mai constient si mai stabil in ceea ce priveste “organizarea” in interiorul nostru a tuturor acestor trairi si informatii.

Este important sa nu acceleram fara discernamant experienta vietii noastre deoarece este posibil sa traim efecte nedorite. O supraaglomerare de informatii in mintea noastra, o supraaglomerare de emotii in sufletul nostru, pot crea la un moment dat o tensiune mult prea mare si o angoasa pe care o dezvolta multe persoane in preajma unor experiente de care se simt depasite atat mental cat si emotional.

Este bine de stiut insa, ca putem sa ne revenim la matca, in masura in care putem sa ne acordam cu faptul ca acest lucru necesita un interval de timp, ca e nevoie de dorinta noastra de a lucra treptat cu experienta si de a dezvolta cat mai mult pe cale naturala si cat mai putin indus, calitatile umane necesare echilibrului din viata noastra.

Cu toate acestea este inspre ajutorul nostru sa implicam discernamantul in trairea acestor experiente si in general in viata noastra si sa cultivam din timp valori si un bun contact cu sine, intrucat este viata noastra si chiar nu este necesar ca pentru a evolua, sa “platim” uneori cu foarte multa suferinta.

In ceea ce priveste experientele ce ne aduc trairea unui alt nivel de constiinta, integrarea unei asemenea experiente cere timp. Cand se intampla, experienta creeaza in noi repere ale unui nivel de constiinta pe care nu il traim in in mod obisnuit, nu traim “deschisi” la acel nivel tot timpul, de unde si faptul ca percepem experienta respectiva ca fiind “neobisnuita”.

Reperul insa daca s-a creat, persista in constiinta noastra si ceea ce urmeaza in viata pe care o traim, in masura in care ne dorim si noi si in masura in care invatam la un moment dat sa o si facem constient, inseamna drumul catre el, inseamna drumul catre a ajunge sa traim nivelul respectiv de constiinta, ca find el de aceasta data, un nivel uzual, obianuit.

Cand ajungem sa putem sa exprimam in cuvinte clare, acel “neobisnuit” pe care l-am trait sau il traim, putem cunoaste ca “neobisnuitul” a ajuns in viata noastra si cu tot ce suntem noi, il si traim.

Bariere si credinte care pot induce limitare in integrarea experientelor de viata

O parte din sensul experientei pe care o traim pe acest pamant este si acela de a pune experienta pe care o traim in cuvinte, de a o lasa in urma prin cuvinte, de a o transmite mai departe prin cuvinte si beneficiem si in prezent cu totii cei care avem si grai, de acest aspect.

Cand nu putem sa exprimam ceea ce traim sau am trait verbal (daca nu avem o deficienta fizica in acest sens), inseamna ca undeva experienta in fluxul ei informational dar si ca senzatii si emotii, intampina filtre sau bariere sau nu poate fi primita, acceptata, asimilata, ca experienta de cei carora li s-ar povesti, expune, si acest lucru simtim ca ne blocheaza.

Cand nu putem sa exprimam firesc si fara sa fortam, o experienta, si nu ne gasim cuvintele sa transmitem continutul ei, inseamna ca undeva continutul nu isi face loc inca sa ne imbibe pentru a avea si constient in noi la fiecare nivel si particula a fiintei noastre, experienta lui.

Inseamna ca undeva “extraordinarul” unei experiente a fost si este accesat intr-un moment in care constiinta noastra este inca incarcata, mintea noastra are inca un continut de idei care pot fi contradictorii, iar emotiile noastre sunt inca situate undeva intre aceste incarcaturi dand viata unora sau altora dupa criterii invatate, dupa ordini inversate si nu dupa repere naturale ale firii noastre, ale programelor de evolutie inregistrate si in mod genetic in tot ceea ce suntem.

Orice experientã, sentiment, stare si traire, pot fi puse si in cuvinte si transpuse si in fapta pentru fiecare dintre noi, si este si normal sa fie asa, intrucat informatiile exista in noi si pot fi accesate.

O parte din barierele pe care le-am creat si care sunt adevarate porti de control in mintea si in constiinta noastra ce filtreaza adevarul, sunt “mintea este un dusman”, sau “ Dumnezeu nu trebuie explicat ci doar trait”, “iubirea nu poate fi inteleasa ci doar simtita”, sintagme pe care le interpretam ca pe ultimatumuri si pe care le ascultam fara sa mai cercetam daca sunt sau nu adevarate si in armonie cu toate calitatile pe care le avem inclusiv cu capacitatea de a exprima, comunica si intelege, cu ceea ce inseamna omul in intregul lui, precum si cu nivelul constiintei noastre colective.

Toate aceste sintagme le luam pur si simplu ca atare, deoarece mai exista undeva in noi inca un crez care ne spune “crede si nu cerceta” si pe care il aplicam ad literam, desi omenirea evolueaza in continuu dincolo de toate acestea pentru ca fiecare in felul lui a cautat si cauta raspunsuri, pentru ca fiecare in felul lui tocmai acest lucru l-a facut si il face in continuare, cerceteaza si intelege, pana sa ajunga in faza lui proprie de manifestare in care cercetarea ca proces, cautarea nu se mai intampla la fel ca inainte, ci in paralel cu viata iar viata devine constient, actul de a fi.

Suntem plini de calitati si toate acestea sunt create sa ne sprijine comunicarea. Prin comunicare se realizeaza relatiile dintre noi. Si prin relatiile dintre noi se intampla viata.

Am avut cuvantul si avem cuvantul si in continuare. Fiecare il folosim si fiecare am vazut ca dincolo de limita pe care o traim acum se poate merge mai departe, tocmai pentru ca au existat si exista in continuare oameni care isi pun experienta in cuvinte.

Este important sa nu decidem intr-un mod definitiv ce este mai de pret atat timp cat le avem pe amandoua, trairea sau cuvantul. Mintea sau inima. Ratiunea sau iubirea. Sa nu divinizam nici numai trairea, sa nu divinizam numai cuvantul. Sa pastram discernamantul, sa invatam si sa traim iubirea.

Si poate e mai potrivit sa ajungem sa traim in echilibru si sa le impacam si sa le folosim pe amandoua. Sa le impacam in acel fel incat fiecare sa isi aduca aportul sãu la intregul care suntem, asa cum poate mai visam din cand in cand sa ne impacam cu totii pe pamant si fiecare dintre noi sa isi aduca aportul prin valoarea lui reala impreuna cu toti ceilalti care suntem, la intregul pe care il formam cu totii.

Fiecare dintre noi e apt sa isi puna experienta in cuvinte. Acest lucru nu este interzis, nu este imposibil si nu este nici lipsit de importanta.

E bine sa cunoastem acest lucru si sa stim ca daca nu se intampla, exista niste pasi pe care omul este necesar sa ii petreaca pe pamant pana sa isi poata pune experienta intr-un mod firesc in propriile cuvinte si ca exista si un timp care curge pe acest pamant in care inca totul se intampla.

E important sa stim aceste lucruri pentru a nu ne mai crea bariere singuri.

Pentru ca una e sa stim ca exista niste pasi sau faze in viata noastra si ca noi suntem cei care putem alege cand, cum, cat si daca exprimam o experienta in cuvinte sau lasam trairea sa vorbeasca si cu totul altceva este sa ne raportam la experienta noastra din perspectiva in care nu o putem pune in cuvinte, ca acest lucru nu conteaza, ca este imposibil sau ca noi nu suntem apti sa facem acest lucru.

Si e bine de stiut ca frumosul, iubirea, Dumnezeu pot fi puse in cuvinte, pentru ca aceasta este si ideea.

Pentru aceasta insa, este necesar ca experienta de a le trai, sa se intample pasnic si firesc si mai  mereu, si nu doar temporar, izolat in experiente de constientizare cand bogatia lor ne surprinde atat de mult incat suntem blocati in admiratia celor traite fara a putea sa le ducem mai departe, in interiorul fiintei noastre si sa le exprimam in exterior prin calitatile fiintei noastre.

Importanta integrarii experientelor de viata

In ceea ce private importanta integrarii experientelor de viata, este important sa integram atat cat simtim ca o cere insasi experienta respectiva, cat o cere starea noastra, cat o cer intrebarile din noi si cat o cere experienta vietii noastre pentru ca ramanem cateodata agatati in mai multe parti si temporale si spatiale, ramanem agatati in roluri si in vise neimplinite, ramanem  ancorati in semne de intrebare si pareri de rau, pe care le purtam cu noi, fiecare mai departe.

Este important sa acordam atentie si acestui proces de integrare, de asezare de fapt in noi a unor experiente din trecut, a unor socuri, traume, sau intrebari, a unor experiente ce tin si de potentialul nostru sau de viitor si care au parut total neobisnuite, in primul rand pentru ca e viata noastra si e important sa o traim frumos si nu ingreunati de momente care dor sau de lucruri pe care ni le-am fi dorit la un moment dat sa fie intelese, si e important si pentru ca la un moment dat plecam de pe pamant si e de preferat sa plecam cu inima impacata si cu sufletul curat, cu mintea libera de intrebari si cu constiinta libera, curata.

Trecutul e intotdeauna in noi. Putem inchide usi, putem sa “rupem” (mai mult in imaginatia noastra) legatura cu trecutul, putem pune bariere, putem trai “detasati” (tot in imaginatia noastra) de ceea ce vrem sa ne detasam din trecutul nostru, insa atunci cand suntem in preajma finalului de viata, din viata mea si din practica pe care o desfasor, observ de fiecare data ca acest trecut redevine intr-o masura viu.

Si aceasta pentru ca atunci se intampla, datorita unor elemente care fac parte din procesul transferului de constiinta dincolo de trup, un proces de evaluare a vietii, un proces de constiinta. Si persoana activeaza in mare parte acele experiente care dor, care au ramas neimpacate, care au adunat mai multe intrebari, care i-au incarcat sufletul “o viata intreaga”, vise pe care nu le-a implinit, si toate acestea se intampla intr-un interval de timp destul de scurt cateodata insotit din acest motiv si de o oarecare presiune.

Si aceasta se intampla pentru ca aici, cat inca mai suntem in trup acest proces al asezarii, al impacarii cu sine in propria constiinta, se poate intampla usor si putem sa asezam atat de repede precum poate, acum nici macar nu ne imaginam, prin intermediul constiintei noastre, toate acestea impreuna …

Avand aceste informatii nu este necesar sa le transformam intr-un program de viata ajungand sa facem iar din tot ce inseamna viata noastra un proces pe care il desfasuram mecanic.

A ne explora trecutul nu trebuie sa devina neaparat o practica in sine, pentru ca este un proces care se desfasoara natural sau de la sine, in paralel cu ceea ce traim, e inscris in noi si se desfasoara periodic, “trebuie” doar sa nu ignoram ca trecutul nostru are un cuvant de spus la starea noastra din prezent si sa tinem minte sa ne ocupam si de eventuale elemente din trecut atunci cand experimentam stari de disconfort, confuzie sau dezechilibre.

E important deci sa ne ocupam firesc de tot si toate si atunci cand este cazul, sa ne ocupam si de trecut.

Cum putem sa sprijinim integrarea unei experiente

Integrarea unei experiente ne trece de la stadiul in care intelegem doar o parte din ce suntem si traim, si restul ori ghicim, ori presupunem, ori interpretam pe baza unor alte informatii existente, la stadiul in care suntem traitori cat mai constienti, acel stadiu in care stim noi insine prin cunoastere launtrica, elementele sau cauzele adevarate ale experientelor si bolilor pe care le avem, la stadiul in care traim cat mai constient valorile/adevarurile la care ne raportam.

Pentru a ne veni in ajutor, sunt cateva elemente ce pot fi utile in a trai cu mai multa usurinta atat experienta vietii din prezent cat si ceea ce dorim sau avem nevoie sa asimiliam din trecut sau din experiente ce tin de potential, de viitor:

  • In primul rand, pentru a putea asimila toate acestea, nu este necesar sa facem eforturi supranaturale.

  • Este insa necesar sa stim ca exista niste factori ce pot influenta timpul in care integrarea se intampla (mentionati la timpul integrarii), aceasta pentru a nu crea tensiuni suplimentare in noi, si sa devenim activi intr-un mod cat mai constient in acest proces de asezare, atunci cand starea sau experienta vietii noastre ne dau semne ca este cazul sa se intample.

  • Pentru a trai totul cat mai fluent si fara suferinta, ne e de ajutor sa cultivam discernamantul in ceea ce priveste informatiile pe care ne bazam pentru a nu crea granite impuse ale mintii si a proiecta prin ele un alt parcurs al informatiei din noi, decat cel pe care aceasta intr-un mod natural il cauta sa se aseze (cateva exemple sunt mentionate la partea de bariere din articol)

  • Exista in noi o inteligenta mult “superioara” fata de cea pe care o folosim in mod obisnuit, daca e sa folosim acest termen pentru a usura intelegerea unor aspecte, care este in contact deja cu ceea ce putem sa devenim si cu cele mai potrivite alegeri ale vietii noastre. Este bine sa incurajam si noi contactul cu acest interior al nostru.

  • Cultivarea starii de contact cu propria fiinta, cu emotiile si gandurile noastre pentru a le intelege, cultivarea starii de apropriere, de grija si respect fata de propria fiinta, ne sunt de mare ajutor in clipa in care in noi exista o stare de conflict la care ne dorim raspunsuri.

  • Un alt aspect ce ne ajuta in integrarea naturala a unei/unor experiente, este sa iesim din starea de conflict cu trecutul nostru si sa conlucram cu acele stari si informatii si experiente din trecut care cer o asezare in noi atunci cand simtim ca ceva legat de ele devine o preocupare sau un disconfort in viata noastra. Nu este necesar sa dezvoltam o practica in sine, sau un ritual de fiecare dimineata in a face pace cu trecutul ajungand la un moment dat sa il desfasuram mecanic, ci este necesar doar sa nu ignoram trecutul cand din noi insine primim semnale ca avem un aspect al vietii noastre care isi cauta o asezare. Un trecut, cat si un prezent, care se aseaza in noi, inseamna o sursa de resurse.
  • In ceea ce priveste experientele de expansiune ale constiintei, prin care putem sa accesam informatii si emotii ce tin de potentialul sau de viitorul nostru, este bine sa ne dam noua insine un timp pentru a asimila continutul si a evalua corect informatia lor. Multe pot sa insemne vise si experiente induse sau imprumutate, multe insa pot sa fie si reale si sa ne apartina.
  • Exprimarea cu propriile cuvinte si incercarea de a o face cat mai coerent a ceea ce traim este o modalitate simpla de a crea noi conexiuni in interiorul nostru prin care informatia corecta are drum sa circule, sa isi gaseasca locul potrivit. Acest lucru este insa necesar sa il facem fara sa fortam, creand rezultatul cu rabdare, pas cu pas. Acest gen de exprimare creeaza un contact cu sine din ce in ce mai constient si veritabil si putem face acest lucru noi in constiinta noastra, il putem face si in scris, cat si in prezenta unor persoane disponibile sa ne asculte.
  • Tot ceea ce traim ca vindecare naturala se lucreaza pe baza de valori, pe baza de rabdare, disponibilitate, flexibilitate, intelepciune, discernamant, respect si onestitate, iubire autentica de sine si sinceritate, iubire pentru oameni, curaj si hotarare (nu incapatanare), si acestea este necesar sa le cultivam in fiecare clipa si in fiecare experienta a vietii noastre, cu atat mai mult cu cat fac parte fiecare din originalul nostru.

Va doresc cu drag, o viata plina de resurse si traita in cat mai multa bucurie !!

 

Alina Mihai | Coach, Trainer, Terapeut
Sedinte individuale si evenimente de grup
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa un raspuns ღ Multumesc !

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + = 12

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>