Libertatea si spatiul personal

Libertatea si spatiul personal

Deseori ne simtim amenintata libertatea atunci cand suntem in relatii sau suntem pe punctul de a intemeia sau incepe o relatie, mai ales cand este vorba despre o relatie pe termen lung.

Insa nu libertatea in sine ne este “amenintata” daca e sa folosim acest cuvant, ci doar niste obisnuinte de comportament. 

Pentru ca libertatea este o stare proprie interioara pe care nu are nimeni cum sa ne-o ameninte cu absolut nimic odata ce exista in noi la modul constient, in timp ce obiceiurile de viata pe care le avem sunt in mod constant supuse unei dinamici permanente de relatie cu tot ceea ce exista, pentru ca tot ceea ce exista se creeaza pe baza de, relatii. 

Ideea de spatiu personal apare si ea la randul ei, tot in relatie cu ceva si anume in relatie cu o nevoie a noastra de a ne regasi la un moment dat, doar in prezenta noastra insine sau de a pastra “ceva” din noi, doar pentru noi, neatins de “existenta” celui de alaturi sau de “existenta” celorlalti ca si cum in intimitatea respectiva ne regasim cu totul sau pastram contactul cu spiritul din noi. 

Ideea de spatiu personal este importanta si este necesar sa avem momente in care sa ne ingrijim persoana in intimitatea noastra pentru a nu ajunge sa ne ferim la modul efectiv, unii de ceilalti.

Este necesar sa avem momente in care sa ne cercetam cu blandete starea, in care sa ne cercetam cu blandete momentul in care am ajuns, in care sa ne cercetam cu blandete experienta pe care o traim si in care sa ne putem regasi tot cu blandete resursele si aspiratiile reale pe care le avem. 

Deseori spunem ca nu gasim momente pentru acest lucru. Si daca ne uitam la viata noastra, avem totul cateodata atat de plin incat momente ca acestea ne par ca un rasfat pe care in niciun caz nu putem si uneori credem ca nici nu avem dreptul sa ni-l ingaduim.

Insa de existenta acestor momente noi suntem responsabili si noi suntem cei care trebuie sa ni le ingaduim, fara teama ca suntem egoisti, fara ideea ca ceilalti nu se pot descurca deloc si niciodata fara noi si fara sa asteptam momentul in care viata insasi ne forteaza in felul ei prin tot felul de povesti de viata pe care chiar nu le dorim, sa luam o pauza si sa ne ajustam putin sau mult cateodata, setul de prioritati. 

Dovada ca se poate face acest lucru, e in mod cert atunci cand marcati de un eveniment nefericit, gasim cumva si timpul si energia si felul in care ne ajustam prioritatile si atunci schimbam concret ceva in viata.

De ce insa sa asteptam pana atunci … ? 

Cum spuneam, relatiile dintre noi  stau la baza vietii, la baza dezvoltarii ei si la baza dezvoltarii noastre.

Nu trebuie insa sa confundam ideea de a ne bucura de  un moment  de intimitate a noastra cu noi insine, cu insingurarea sau cu fuga de ceilalti sau cu placerea de a ne regasi intr-o lume imaginara in care putem fi oricine si orice si in care ne alegem roluri pe care realitatea obisnuita nu ni le poate oferi. 

Pentru a avea relatii, pentru a putea trai o armonie in relatii, este necesar sa impartim, sa oferim din ceea ce inseamna pentru noi, “libertatea noastra”.

Pentru a o putea face si pentru a putea implini si partea cu spatiul personal, ne poate fi de ajutor sa ne definim corect ideea de spatiu personal si “dimensiunea” unui spatiu intim pe care ne-am dori sa il avem, in raport si in acord cu situatiile de viata pe care le traim.

Corect, inseamna sa ne definim aceste aspecte cat mai aproape de nevoile reale pe care le avem si care pot sa fie diferite, in functie si de situatiile de viata si de momentul in care suntem, de cat de mult ne cunoastem limitele si resursele pe care le avem.

Si cand ne dorim relatii si alegem sa le construim in orice fel le-am denumi, sa folosim cat putem de mult ceea ce inseamna bazele relatiilor dintre noi: a comunica si a impartasi si as adauga si, sincer. 

Viata in sine, relatiile autentice, relatiile adevarate, nu au cum sa fie implinite, construite pe distantã sufleteasca.

Libertatea personala nu inseamna a ne inchide sau a fi indiferenti si reci, izolati sufleteste intr-o lume de concepte fara viata, iar spatiul personal inseamna doar un interval de timp cu noi si nu ziduri pe care uneori le construim in relatiile noastre.

***

In ceea ce priveste teama de a ne pierde libertatea … poate fi de multe ori justificata de intamplari din viata noastra, de aspiratii poate la o libertate pe care ne-o dorim si care tine mult de un aspect de impacare la nivel profund interior sau, poate fi o reprezentare a unei libertati pe care nu o cunoastem inca si o credem limitata in felul ei de a fi. 

Orice libertate pe care credem ca o avem si ne este teama sa nu o pierdem, inseamna ca nu o avem cu adevarat, in sensul in care avem doar o parte a ei limitata la si conditionata de, context.

Primul lucru pe care il face libertatea ca traire constienta, este sa iti ofere o viata fara frica.

Frica e un sentiment uman si uneori e constructiva, insa libertatea autentica e un sentiment plenar in care tot ce e uman nu mai reprezinta o amenintare. 

Pentru ca omul in timp ce isi traieste libertatea sa de sine, este constient ca trairile umane sunt o forma de a decodifica aceasta lume si in acelasi timp de a crea o realitate in aceasta lume pana la un punct.

Si in aceasta constienta le permite sa existe fara a se tulbura, iar trairile umane isi lasa continutul lor in sinele eliberat de preconceptii ca o “dovada” a existentei vietii in sine si ca o posibila varianta de a o continua printr-o noua experienta, pe care insa o alegem nu de la nivelul lor ci de la un nivel mai profund, interior, care le “contine”. 

Si exista libertati si libertati, in functie de “locul” de unde ne privim pe noi, de unde privim relatiile noastre si de unde privim viata.

Dintre toate aceste libertati, libertatea constiintei este libertatea care ne aseaza si pe noi si viata intr-o deschidere care e continua si pe care nimeni nu are cum sa o ingradeasca odata ce omul a ajuns sa fie liber “pe” interior.

Fizic, omul (mai) poate fi “inlantuit” in timp ce isi traieste viata in lume, in timp ce psihic, emotional si spiritual, nu mai poate fi “inlantuit” odata ce e constient de sine. Pentru ca nu mai traieste intr-o relatie de conditionare absoluta cu contextul in care se gaseste, din care obisnuia sa isi ia pana atunci, identitatea. 

Libertatea o avem si o traim cu adevarat, atunci cand stim sa o impartim, frumos, firesc cu cei din jur, fara a mai pastra in noi  si teama de a o pierde.

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Libertatea si spatiul personal

  1. Lazar Adrian says:

    Un articol minunat. Felicitari!

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ 6 = 9

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>