Putem crea fara a mai distruge …

Putem crea fara a mai distruge …

Lumea e un perimetru cu limite si granite interioare, care se pot deschide in functie de noi.

In aceasta lume noi ne sustinem unii pe ceilalti, indiferent ca stim sau nu stim acest lucru si indiferent de faptul ca in realitatea concreta pe care o traim, nu manifestam concret acest lucru de fiecare data.

Individul (indiferent de sex) se poate echilibra singur prin autocunoastere si credinta in Dumnezeu, insa cand cream ceva in comun cu o alta persoana, cand cream in colectivitate, pentru ca echilibrul sa existe in experienta, este necesar sa ne sustinem reciproc. 

A ne sustine reciproc nu presupune asa cum poate ar parea la o interpretare literala a verbului “a sustine”,  o nevoie de ajutor. 

Ci presupune o implicare din aceeasi perspectiva sau dintr-o viziune impartasita in mare parte si nu doar la nivel declarativ, a fiecarei persoane care participa la experienta, pentru ca experienta sa fie coerenta.

Noi cream experienta vietii dupa felul nostru de a fi.

Si atunci cand intervin propriile interese, in loc sa ne sustinem reciproc si sa crestem impreuna largind granitele experientei noastre pentru a face loc unor experiente noi care sa ne duca pe toti catre orizonturi noi, implinitoare, mentinem uitandu-ne doar la propriile interese, acelasi perimetru in care traim iar si iar, aceleasi experiente
 
In fire avem sadita toti, dorinta de expansiune si cautam inconstient sa ne extindem, sa crestem, sa ne dezvoltam.

De aceea schimbam locurile de munca uneori, de aceea plecam uneori in alta tara sau brusc incepem sa calatorim, de aceea ne dorim multi copii cateodata, de aceea facem uneori 2 + facultati, de aceea de la un statut de angajat trecem uneori la un statut autonom, pentru ca avem fiecare o energie a lui care isi cauta un curs interior dar si un parcurs social pentru a se investi in lume.

Aceasta energie, potential de viata sau de evolutie cum il denumim noi deseori, trebuie sa se consume prin procesul creatiei in sine si daca nu ii facem loc sa se intample acest lucru, ea ajunge incet, incet, sa ne consume.

Aceasta energie are o directie a ei de la natura, insa avem si noi contributia noastra in ceea ce priveste sensul materializarii ei.

Cat timp suntem in acord, atunci creatia noastra este coerenta si noi ne implinim potentialul creator.

Cand nu suntem in acord si pentru noi primeaza alte forte obtinute din existenta materiala, investim parte din aceasta energie in lucruri, respectiv vicii, obiceiuri, actiuni, experiente seci, repetitive, pareri fixe, care in timp, ajung sa aiba asupra noastra o influenta distructiva.

In tot acest proces de evolutie individuala cat si colectiva, atat timp cat suntem orientati intern, sa ne sustinem reciproc la modul autentic, totul merge bine. Cand apar insa propriile interese si ne capteaza sufletul si mintea, in loc sa ne extindem, ocupam …

Extinderea inseamna dezvoltarea constiintei si a mintii noastre, o largire a disponibilitatii afectiv – emotionale, o inflorire a capacitatii de a innoi si a crea inclusiv noi teritorii, in timp ce a ocupa tine strict de teritoriu, de un singur teritoriu, din care devine important sa ocupam din ce in ce mai mult si asa traim in continuare in lupta …

Insa acest lucru nu poate exista la infinit in aceeasi termeni.

Pentru ca nimic nu poate exista la infinit in aceeasi termeni si natura vietii e schimbarea.

Cand ne sustinem reciproc, energia vietii se perpetueaza in viata si intr-o continuare.

Schimbarea ei e in sensul constructiv.

Se creeaza alte experiente, se creeaza alte teritorii, se creeaza alte forme, si avem la dispozitie toti, la un moment dat, o dimensiune intreaga, noua, pentru a o cunoaste si a o explora, pentru a exista, pentru a manifesta ceea ce uneori si doar in treacat numai banuim ca putem manifesta …

Cand insa ne urmarim doar propriile interese care nu fac decat sa ne tina in loc, pentru ca sunt aceleasi si aceleasi interese de secole si de milenii, energia vietii e constransa din ce in ce mai mult, sa functioneze in alt sens decat in sensul ei, care este sa creeze.

Energia va gasi o cale. Pentru ca acesta este felul ei.

Iar noi, daca vrem sa ne gandim la aceste lucruri, vom vedea ca traim acum o vreme in care acel program dupa care am functionat de atata vreme, si care se bazeaza pe a distruge mai intai pentru a putea crea, pe a nu mai fi nimic intr-un teritoriu care e mereu parca acelasi teritoriu …, fie el interior sau exterior, pentru a simti ca exista iarasi spatiu pentru a crea, este un program ce poate fi depasit printr-o atitudine mai constructiva daca ne mutam putin atentia la acest lucru in loc sa alimentam programul.

Nu este nevoie sa ne dispersam din nou in univers ca sa ajungem iar aici, in acelasi “perimetru”, sa incepem iar aceleasi experiente, doar ca sa avem senzatia ca cream…

Asa dupa cum, nu mai e nevoie nici in propria viata sa distrugem pentru a incepe in viata lucruri noi.

Putem incepe tot ce ne dorim, ca un alt nivel al experientei pe care vrem sa il construim si sa il cunoastem si nu neaparat pe ruinele a ceea ce-am creat, pana acum.

Putem de la nivelul nostru de acum, sa cream cu totii o alta continuare, pentru a trece toti la un nivel mai cuprinzator, in care ceea ce conteaza este a crea fara a mai distruge.

Energia se poate perpetua la infinit. Este calitatea ei majora.

Traverseaza infinite de stari de agregare, din una in cealalta si creeaza infinite forme …

Si noi, suntem aceasta energie.

Si avem aceeasi putere de a crea si de a naste forme.

Insa in egala masura, puterea ei de a crea, ca oameni putem sa o convertim in functie de sensul dupa care functionam si pe care il alegem, in puterea de a distruge si de a limita. 

Si pentru aceste lucruri, este suficient sa ne uitam in jur si uneori si in viata noastra …

Suntem interconectati.

Si pana acum sensul nostru a fost bazat pe a distruge pentru a crea, conditionand creatia si incurajand o gandire dualista, distructiva dupa mine, conform careia una fara cealalta ca extreme, nu se poate evolua, pentru ca asa am invatat si doar atat am putut crede pana acum ca e posibil iar noul a reprezentat in permanenta o teama si un scenariu in cea mai mare parte negativ.

Suntem interconectati si suntem si impartiti prin conceptiile si opiniile noastre.

O parte dintre noi se ghideaza inca dupa “a distruge pentru a crea” perpetuand in continuare credinta dualista ca avem nevoie de extreme, in acelasi timp in care incepe sa se stie practic si din ce in ce mai mult in lume, ca nu mai trebuie sa distrugem pentru a crea.

Pentru ca intelegem din ce in ce mai bine echilibrul, calea de mijloc si faptul ca schimbarea inseamna si ca totul se transforma.

Asa incat putem integra aceasta experienta a noastra de acum, transformand ce e de transformat in noi dar si din continutul ei si creeaza si imprima inca in constiinta colectiva distrugere si separare, intr-o experienta noua, mergand astfel din aceasta experienta, intr-o continuare a ei, intr-o versiune mai cuprinzatoare si plina de posibilitati de a crea mai pasnic si mai implinitor, fara a mai distruge, fara a ne mai separa.

Acelasi lucru se intampla si la nivel individual prin integrarea partilor de sine care nu ne plac in loc de exilarea lor sub denumiri si in realitati create in mintea noastra, in ideea in care in acest fel nu mai au asupra noastra niciun fel de influenta, integrare care se produce sanatos prin constientizari treptate si nu prin stimularea unui haos din care iesirea in final, ar fi de preferat sa fie, acceptarea.

Asadar, avem aceeasi intrebare, ce alegem ?

Mergem mai departe impreuna, catre un teritoriu nou, mai vast, ori dam nastere la lumi diverse in care fiecare ia totul de acolo de unde “a ramas” …?

Iubire avem toti in inimile noastre.

Daca ii putem da drumul sa razbata teama si multiplele nevoi si interese, vom gasi unii in ceilalti sprijinul de care avem nevoie, atunci cand e nevoie si atat cat e nevoie, pentru a ne bucura cu totii si nu doar cei ce sunt acum “alesi” doar pentru simplul fapt ca si-au dat voie sa iubeasca si sa se iubeasca la modul sanatos, trecand de granitele acestei lumi si facand posibila calatoria noastra impreuna si catre alte teritorii ale constiintei noastre de unde cand venim imbogatiti in bine si frumos, putem crea si aici o lume dupa chipul si asemanarea noastra.

Iubire avem toti in inimile noastre.

Si ar fi frumos sa mergem mai departe impreuna, fara sa distrugem neaparat, tot ce am creat pana acum.

O cale minunata tuturor !

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare, Ganduri despre pace, ganduri despre lupta ... and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 + = 15

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>