Teama de schimbare

Teama de schimbare – Aspecte ale schimbarii, temeri si clarificari din perspectiva constiintei 

Momentele de schimbare pe care le traim sunt momente in care fiinta noastra incearca sa se reaseze in spatiul sau interior si ne da ocazia sa asezam si noi intr-un interval de timp relativ scurt, uneori, o cantitate importanta de informatii, sa eliberam o cantitate importanta de paradigme si de obiceiuri de “a fi” si “a trai” si sa cumulam si acumulam o calitate importanta a unei energii proprii cu elemente bine reprezentate in interior, acolo unde rezida cu adevarat siguranta pe care o cautam de multe ori in afara noastra.

Aceste momente le privim uneori cu spaima, uneori cu neincredere, uneori cu incapatanare si cu scenarii diverse in care esecul are un rol covarsitor si e prieten bun cu nesiguranta. In timp ce alteori le privim cu incredere, cu acceptare, cu onestitate si cu asumare.

Exista abordari si abordari si aceasta pentru ca sunt momente de schimbare si momente de schimbare. In timp ce circumstanta exterioara este diferita, schimbarea este in esenta aceeasi …

O experienta de viata prin care viata ne invita, iar noi ne permitem, sa ne innoim.

Structura fiintei noastre este o structura mobilã, in permanenta transformare in interior, care pentru a exista in conformitate cu ea insasi are nevoie in anumite momente de viata ale eim de o primenire a contextului situational, de o transformare in experientele de viata pe care le traim care sa permita asigurarea unei continuitati in ceea ce priveste exprimarea noii asezari care are loc in interior, in vederea continuarii implinirii potentialului interior pe care il avem.

Momentele de schimbare din viata noastra sunt momente de alegere.

Si aici intervine teama de a nu gresi. In timp ce teama de a alege poate avea o substanta pentru unii dintre noi datorita unor experiente in care am experimentat indelung durerea, putem sa ne intrebam de cate ori ne-am respectat noi insine capacitatea de a alege cu adevarat, folosind-o cu adevarat pentru a o dezvolta sau am lasat-o mai degraba in seama celor din jur si in umbra multiplelor interpretari pe seama ei sau a unor temeri dezvoltate in timp, prin influenta din exterior.

Putem sa ne intrebam de cate ori am cautat poate in loc de cineva care sa ne invete cum sa alegem, pe cineva care sa aleaga in locul nostru, de cate ori nu am facut alegeri lasandu-le in seama lui Dumnezeu gandindu-ne ca noi nu suntem capabili sa alegem, de cate ori nu am ocolit alegeri …

Capacitatea de a alege are legatura cu discernamantul si cu intelepciunea. Nu le putem forma daca nu alegem. Noi. Putem sa invatam despre ce inseamna a alege, despre felurile in care alegerea se poate intampla, putem invata ce continut al miscarii interioare presupune o alegere, putem primi diverse perspective si poate indrumari, insa ceea ce face ca alegerea sa fie cu adevarat o resursa esentiala pentru capacitatea noastra de a fi, este sa alegem noi.  Pentru a fi si noi intregi. Si sanatosi. Asa cum am venit sa fim.

In lipsa constientizarii potentialului pe care alegerea il are ca si catalizator al vietii pe care o traim si al evolutiei noastre, ne dezvoltam in parte si pana la gradul in care energia proprie de viata cu intregul ei potential de autovindecare si unificare care exista si se poate manifesta prin responsabilitate, asumare si iubire de sine cunoaste o miscare interioara incompleta, aceasta insemnand ca raportul pe care il avem cu noi insine, cu ce traim si cu tot ce e in jur sa aiba inca in componenta sa informatii ce alimenteaza perceptia separarii.

Asa incat dezvoltarea unei constiente de sine implica si recunoasterea dreptului de a alege si manifestarea lui cat mai deplin.

Una din sansele la eliberarea mintii pe care le avem este ca in viata exista precedent prin experienta altor oameni. Iar precedentul pe care il avem poate si este bine sa fie privit ca diversitate, ca sursa de cunoastere, ca o confirmare daca vrem, a faptului ca acel “ceva”  a fost posibil.

Si exista perspective. Iar perspectivele pe care le avem tin mult de tot de ceea ce “ar putea sa fie”. Si putem sa le adoptam ca atare facand scenarii si fixandu-le pe un interval mai lung de timp, sau putem sa ne deschidem catre ele dintr-o perspectiva interioara, in ideea de a explora mai multe optiuni si de a alege una dintre ele, acest lucru nefiind neaparat cu un titlu definitiv, deoarece orice scenariu de viata se poate adapta, transforma, schimba, alinia la un adevar intern care ne ghideaza uneori din “umbra”. 

A adopta inseamna a copia intocmai, fara nici un aport interior de recunoastere a unei informatii originale care exista in fiecare dintre noi si care iese la suprafata in forma propriei constiinte si dupa structura mintii pe care o avem, parte formata si parte in formare.

Cand mintea ne este libera si forma ei capata forma unei constiinte cat mai pure, adevarul interior se recunoaste in sine si asa exista si capacitatea de a recunoaste “in exterior”, in experientele de viata pe care le traim, o forma veridica a lui sau cand mintea nu ne este libera si constiinta ne este incarcata, cunoastem doar o forma transformata si redusa la multe feluri mai indepartate de adevar, de a il interpreta.

De obicei adoptam ceva atunci cand nu suntem siguri insa exista un motiv, constient si/sau inconstient, sa facem acest lucru. Si atunci intra in functiune un mecanism intern de autoconvingere de multe ori foarte subtil care inseamna sa blocam in noi o miscare de recunoastere a solutiei corecte care poate ar putea avea loc daca ne-am permite un ragaz de timp sa intelegem ce se intampla in acel moment in noi.

In evolutie exista cicluri. Iar momentele de schimbare marcheaza trecerile dintre ele si revenirile la noi, pentru ca sunt momente in care viata ne aseaza in fata si alte perspective. Nu sunt intotdeauna paranteza deschisa si paranteza inchisa, insa uneori pot fi si asa. Deschidem paranteze in viata mai mereu si le inchidem treptat atunci cand avem momente de intelegere si de integrare a ceea ce noi insine am trait.

In preajma schimbarii credem de multe ori ca nu suntem pregatiti pentru ceea ce traim. Si atunci vrem cateodata sa amanam sau sa ocolim “momentul”. 

Odata constienti de o schimbare, odata trecand printr-un proces de decizie interioara chiar daca nu suntem in masura in acel moment sa o urmam in felul in care sa permitem unei schimbari sa se produca, noi nu mai suntem aceeasi iar viata noastra chiar daca nu foarte concret, ia in seama totusi si coordonatele schimbarii si ceva din tot scenariul pe care il traim fara schimbarea pe care am ocolit-o sau doar am amanat-o, se schimba in mod concret.

Schimbarea o putem trai prin circumstante exterioare aparent independente de noi cum ar fi de exemplu prin acea “forta a imprejurarii”, ca de pilda ceva brusc se schimba in viata noastra, o despartire pe care nu o asteptam, un accident, o schimbare de servici, o situatie de viata total neasteptata, insa o mai putem trai si prin “chemare” sau o mai putem trai pentru ca mai urmam inca tipare care mai sunt in noi si care ne influenteaza in dorintele pe care le avem in mod inconstient.

Atunci cand suntem in preajma unei schimbari pentru ca in noi este o “chemare”, simtim nevoia sau acut dorinta de schimbare si se intampla sa oprim momentul din teama sau din indoiala, indepartandu-ne de noi, pentru ca intr-o “chemare” este intotdeauna o parte importanta din fiinta noastra care ne indeamna la “recuperare” prin experienta pe care urmeaza sa o traim.

E bine de vazut cu grija ce inseamna o “chemare” pentru ca putem sa confundam un sentiment profund interior care nu are legatura cu o metafora, cu o poveste sau o interpretare, cu o emotie generata din asemanarea pe moment, cu un anume gen de interpretare a vietii si a rolului pe care ni-l dorim in societate. “Chemarea” are legatura doar cu drumul personal de viata pe care in acel moment interior, il simtim cu certitudine ca e al nostru, chiar daca ni se pare greu sau nu corespunde cu ceea ce ne-am imaginat la un moment dat in mintea noastra.

Si daca avem chemari pe care le simtim “din suflet” e bine sa incercam sa le urmam. E posibil sa ne schimbe viata uneori chiar si in totalitate insa aceste tipuri de “chemari” ne cheama acolo unde e de fapt ceea ce inseamna viata pentru fiecare dintre noi.

“Chemarile din suflet” nu sunt reactii pur emotionale desi emotia este implicata. “Chemarea” e un drum la care suntem invitati. Si chiar daca experienta in sine nu o percepem chiar intotdeauna pozitiva cum spuneam, la finalul ei suntem transformati si cu siguranta mai aproape de ceea ce am venit sa fim si mai aproape si de ceea ce am venit sa facem cu felul propriu in care fiecare poate sa isi construiasca viata.

Atunci cand suntem prinsi in cicluri repetitive, intram in sau incepem experiente al caror rost deja “a fost” in viata noastra, rost pe care insa nu l-am inteles complet la vremea respectiva, deoarece la un moment dat e posibil sa fi ales sa ramanem numai cu un adevar partial al experientei din acel moment, blocand accesul la cealalta parte ori dintr-o durere de moment sau poate chiar din dorinta de a proteja o anume zona de confort.

Simtim o parte dintre noi ca exista deja un alt curs cu un altfel de parcurs al experientei pentru noi, insa pe moment tiparul este mai prezent in viata noastra si desi ne indoim de el, de multe ori insistam si il repetam.

Repetam o experienta din teama si confort, din nestiinta, din nesigurata, din autoritatea pe care cei din jur o au asupra noastra.

Sunt particularitati valide pentru fiecare dintre noi si e bine sa le “exploatam” dincolo de orice forma de tipar sau de interpretare si e bine sa ne uitam din cand in cand in viata noastra si sa ne gandim la momentele de schimbare pe care le-am traversat, le traversam sau pe care le dorim si sa cautam raspunsuri despre noi.

Sa incercam sa nu grabim decizii, sa ne luam un timp sa ne intrebam de ce simtim uneori emotii prea intense care par ca ne indreapta catre altceva sau “ne avertizeaza”.

Este teama de schimbare care ne vorbeste sau e un adevar care ne spune ca daca nu il ascultam, experienta va fi grea si vom trai pentru un timp in suferinta?

E bine sa incercam sa intelegem, insa fara inversunare si fara sa amanam la nesfarsit decizii.

Gandindu-ne insa un timp, atat cat ne este la indemana si cat putem sa ne permitem in functie de experienta pe care o traim, observand de fapt ceea ce simtim, putem sa luam o decizie mai asumata astfel incat atunci cand intram in experienta si vom incepe sa primim mai multe informatii sa fim mai pregatiti sa vedem mai repede ansamblul si eventual sa si corectam perceptii respectiv directii atunci cand constatam ca ele nu sunt potrivite si am ales numai emotional sau influentati de anumite tipuri de pareri.

Se intampla uneori ca prinsi intr-un tipar comportamental sa iesim din el si sa para ca intram brusc in opusul lui. Indiferent de sensul acestei eliberari sau de tiparul pe care tocmai il parasim, fiinta noastra experimenteaza o stare de libertate si deschidere interioara iar informatia pastrata in ceea ce am trait pana atunci iese la suprafata si cere exprimare si manifestare.

Pentru ca in aceasta lume totul tine de manifestare. Purtam in noi mai multe calitati insa ca ele sa existe e necesar sa le manifestam. Echivalent cu a le trai. Avem idei despre multe insa ideea devine realitate atunci cand traieste prin ce facem noi. De aceea este bine sa ne gandim din cand in cand in timp, la ce anume ne dorim sa implinim si la ce anume ni se potriveste sa traim.

Pentru ca structurile pe care le avem permit diversitate in experientele de viata insa in egala masura si echilibrare cand exista posibilitatea ca mergand prea mult intr-o directie anume, sa “pierdem” intr-un anume sens o legatura care ne uneste cu propriul sine, legatura care ne este sprijin in aceasta viata pentru a ne aduce la cunoasterea de sine posibil a fi traita in felul propriu de catre fiecare dintre noi.

Cunoastere de sine care inseamna odata ajunsa la implinirea ei, integrare la nivel de constiinta, iesirea din repetitivitate, constienta si drum deschis prin orientare catre evolutie si unificare. Si aceasta pentru ca si intregul pe care il compunem este o sigura fiinta vie cu aceeasi tendinta de a reveni la sine pe care o avem si noi. Pentru ca ce e in “mic” este si in “mare” si la fel si “inapoi”.

Asa incat ne putem gandi la discernamant cand suntem in fata eliberarii de tipar si pare ca ne indreptam catre a trai extrema a ceea ce noi insine am eliberat atat constient cat si  inconstient in acelasi timp in care putem fi constienti ca exista un curs si un parcurs. Si ca unii dintre noi putem alege a trai la un moment dat ceea ce poate dintr-o perspectiva inseamna “indepartare” insa dintr-o alta poate fi o indrumare a constiintei catre un anume fel de a fi.

Cel care sa ne serveasca la “firesc”. La apropiere, la respect si la iubire de sine. Si cum totul este o singura energie, ceea ce e in noi si se manifesta pentru noi , exista si se manifesta si fata de intreg. Si invers. Pentru ca toate, sunt doar “una”. Iar sursa e in noi.

Prindem multi dintre noi sensul din “interiorul” unei experiente in timp ce traim si ne intoarcem catre sine fara a mai reveni vreodata la ideile care ne-au separat de noi. Si ne construim in timp, acel discernamant prin care putem sa intelegem ceea ce ne apropie cu adevarat de noi. Si ceea ce inseamna separare.

Putem preintampina multe din intamplarile pe care le traim prin atentia la manifestarile cotidiene pe care le avem.

Sunt cele care ne construiesc fiinta intr-un sens vazut iar ceea ce este nevazut in noi poate fi astfel cunoscut. Iar ceea ce manifestam in circumstanta, in context ori in experienta este intotdeauna punctul de plecare. In timp ce experienta in sine ca si context isi elibereaza din inteles fara ca vreunul dintre noi sa ne pierdem pe sine identificandu-ne cu circumstanta ei. Pentru ca sensul unei experiente este despre cine suntem noi, cei care o traim. In fiecare clipa a ei.

Starea de unificare cu sine si cu tot ce e in jur poate fi traita atunci cand in noi exista orientare catre adevar. Insa pentru toate cate sunt, exista un proces. In timp ce uneori ne petrecem drumul, traind viata si atenti fiind sa mergem catre el, alteori dorinta care ne cuprinde este mare si avem tendinta sa fortam.

In noi exista atunci informatia ca “ceva” se poate. Totul e sa ne lasam deschisa constiinta ca ceea ce traim poate fi inca un pas. Si sa iesim din a face diferenta intre pas si ce credem ca reprezinta salt pentru ca la nivel de constiinta exista doar treceri si momentul lor. Si sa ne pregatim cumva din timp ca a ajunge, inseamna a merge mai departe. Si a continua.

Dezvoltand capacitatea de a alege si traind schimbarea si atenti fiind la cine suntem noi in timp ce o traim, putem gasi sau regasi asa cum este potrivit pentru fiecare acea conexiune cu sine, legatura cu noi insine si siguranta pasului care urmeaza.

Si vom sti astfel si cand e timpul pentru “pas” si cand e vremea pentru “salt”. Si ce este fiecare si cum ne pot construi fara sa fortam nimic din cine suntem noi, o unitate la nivel de constiinta si de sine. Si apartenenta noastra la intreg.

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 + = 11

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>