Lasa ca ne intelegem mai tarziu … sau despre contracte si relatii

Lasa ca ne intelegem mai tarziu …” sau despre contracte si relatii

PoiseIn materialitatea lumii noastre se intampla lucruri pe care daca stim cum sa le asezam, ne putem pastra si dezvolta spiritualitatea, contactul cu acea dimensiune a noastra care adusa apoi in plan uman, dezvolta si implineste armonios, umanitatea. 

“Lasa ca ne intelegem mai tarziu …” este o formula foarte des intalnita atunci cand se incepe o colaborare intre doua persoane sau mai multe si cand una dintre parti incearca sa stabileasca cateva repere clare in momentele de inceput ale colaborarii.

Aceeasi formula o mai intalnim si in situatia in care este implicata ideea de plata sau rasplata a unui serviciu sau a unei “maini de ajutor”, atunci cand cel care percepe ca a fost ajutat intreaba cum poate compensa sau recompensa ajutorul oferit.

In general totul suna bine, in practica insa, aceasta formula se implineste rar. In multe din situatii, nimeni nu se mai intelege mai tarziu, daca nu s-a inteles mai clar, de la inceput.

“Lasa ca ne intelegem mai tarziu …” functioneaza atunci cand persoanele participante la “acord” sunt cat de cat apropiate ca perspectiva, ca abordare practica si relativ apropiate si ca nivel de constiinta, sau principii si valori aduse in mod concret in practica de viata.

Cand aceste aspecte nu sunt implinite, acest “acord” devine dificil de realizat in timp.

In primul rand pentru ca avand minti diferite si fiind pe nivele de abordari si constiinta diferite, fiecare evalueaza in felul lui ceea ce se intampla si se raporteaza diferit la aceeasi experienta.

Acest lucru este absolut normal insa sunt uneori diferente care sunt majore si care au implicatii la fel de majore, asupra a ceea ce isi doreste fiecare intr-un proiect comun si mai mult si asupra mediului inconjurator, aceasta insemnand cateodata, “victime colaterale”. 

Si daca nu exista nici comunicare intre parti la un moment dat, este cu atat mai greu ca atunci cand lucrurile par sa nu mai implineasca acordul initial si devin foarte vizibile aceste diferente, totul sa se mai desfasoare in termeni constructivi.

Mai intervin apoi si asteptari, dorinte si uneori si interese, care nefiind comunicate si nici corelate atat cat e posibil de la inceput, genereaza uneori directii diferite de abordare in timp, astfel incat la un moment dat putem realiza, dupa ce am investit, ca situatia a ajuns de asa natura incat devine evidenta o incompatibilitate, care e majora cum spuneam, in gandire si in comportament si in intentia cu care fiecare a plecat de la inceput in colaborarea respectiva.

Daca diferenta e majora ne putem intreba, cum de nu vedem acest lucru de la inceput?

De foarte multe ori atat in relatii cat si in colaborarile profesionale, suntem influentati de nevoile pe care le avem.

Cu alte cuvinte si pe scurt, suntem “furati” de posibilitatea implinirii unor dorinte, care acopera nevoi concrete.

Aceasta posibilitate ne capteaza in scenariul ei si prinsi acolo, nu dam importanta concretului care se prezinta in fata noastra deoarece pentru noi este mai importanta promisiunea implinirii unor dorinte decat felul in care ele pot sa se implineasca, acest aspect concretizandu-se de multe ori si in “scopul scuza mijloacele”.

Captati de farmecul implinii unor lucruri, din care multe sunt lucruri la care visam de mai multi ani, discernamantul nostru este amortit, pentru ca noi traim deja emotional acel moment de implinire al lor, desi, el inca nu s-a materializat …

Astfel ni se pare ca nici un pret nu e mult prea mare ca sa nu il putem plati, ni se pare ca nu exista nici situatii care pot sa apara si pe care sa nu putem sa le gestionam, nu mai evaluam deloc corect realitatea si intram uneori in conjuncturi si in relatii care ne complica viata cand nu este neaparat necesar sa se intample astfel, oricat am idealiza noi suferinta, ca ne mantuieste, ca e necesara, ca fara ea nu putem sa evoluam si alte afirmatii dar si conditionari, asemanatoare. 

Cand se pleaca de la inceput intr-o “interactiune”, fara a se stabili cat de clar posibil pentru acel moment o directie si o conduita, se ajunge de multe ori in momentul in care vedem ca ceea ca gandim difera destul de mult de ceea ce gandeste celalalt si lucrurile au ajuns deja in acel punct in care ne simtim dominati de imprejurare.

Implicatiile psihologice si emotionale sunt destul de mari in asemenea situatii, in functie de

  • increderea acordata in general omului si “legaturii”,
  • promisiunile si intelegerile concrete sau mai putin concret exprimate care s-au facut,
  • increderea investita in acestea la inceput si in functie de
  • amploarea pe care o are in mintea noastra atat ce ne-am dorit cat si gestul celuilalt, mai ales daca este vorba despre un ajutor la mijloc

De multe ori, in functie de cum ne raportam la noi insine si de cum ne raportam pe noi insine la intreg contextul, ajutorul pe care il primim poate capata dimensiuni care sunt mai mari decat in realitate, putem considera ca celalalt a facut un sacrificiu pentru noi cand de fapt nu este adevarat sau, putem bineinteles si diminua efortul celuilalt considerand ca trebuia sa se intample.

Adevarul poate fi oriunde. Si il putem gasi atat la mijloc cat si in una dintre parti in marea lui majoritate. Insa pentru a il putea aprecia corect este necesar sa avem discernamant.

Aceste implicatii fiind mari, se pot desface relatii de colaborare, se pot desface si prietenii, se pot denatura relatii familiale, intervenind de multe ori in lipsa unei intelegeri clare si factori subiectivi.

De aceea, pentru a pastra o integritate de sine si pentru a putea mentine relatia intre niste coordonate cat mai functionale, e recomandat sa se stabileasca niste lucruri clare de la inceput sau cat mai aproape de momentul de inceput, pentru cã apoi, odata ce ambele parti incep sa investeasca atat financiar cat si emotional, devine destul de dificil, daca nu se coreleaza investitiile facute cu asteptarile de natura morala si concreta referitor la finalitatea sau la continuarea unui demers, in functie de caz.

Pentru ca fara exceptie, vine si acel moment in care lucrurile ajung pana la un punct, in care devine evidenta necesitatea reglarii unor balante care au ramas mai inactive in timp ce investitiile atat financiare cat si emotionale au fost derulate, in special cand vorbim de colaborari concretizate sub forma de contracte.

Acel moment nu este un moment usor de multe ori. Contabilizarea inseamna cifre si de foarte multe ori in acel moment singurele emotii care mai traiesc in noi, sunt cele legate de ceea ce ramane sub linia pe care o trage fiecare …

Fiecare parte isi face socoteala ei si ajunge la un rezultat. Si am intalnit foarte multe situatii in care la inceput entuziasmul unor lucruri era atat de mare incat nimeni nu a mai acordat atentie unor “detalii”, de care insa toti si-au adus aminte atunci cand lucrurile au inceput sa fie evaluate si atunci aceste “mici detalii” au devenit foarte importante si toata lumea de la intelegerea verbala a inceput sa se raporteze la contract.

Cand totul merge bine, ne putem intelege si verbal. Insa cand lucrurile incep sa capete conturul unor situatii mai neclare, toata lumea revine la contract sau la intelegerile clare.

Pentru a veni in ajutorul nostru si a investi cu adevarat in relatii cat mai constructiv, exista cateva aspecte pe care coordonandu-le, vom reusi sa alegem putin mai constient experiente care sa adauge un continut benefic la tot ceea ce suntem, in loc sa risipim cateodata timp, resurse si emotii investindu-le in experiente care le consuma, creand prin diverse aspecte ale noastre un dezechilibru de resurse nu doar in viata noastra ci si in universul in care ne aflam.

Aceste aspecte sunt redate mai succint sau mai detaliat, mai jos:

  • Indiferent de tipul de relatie, ca este vorba despre o intelegere verbala sau este vorba despre un contract si oricat de prieteni am fi cu o persoana, cand vine vorba de un lucru pe care ne dorim sa il facem impreuna, este indicat sa avem de la inceput cat mai multe date despre ce anume trebuie facut si este indicat sa vedem cat suntem de compatibili pe situatia respectiva.

Pentru ca putem fi compatibili pe o directie in timp ce pe o alta, sa avem aptitudini diferite si pareri diferite, sau atat de diferite incat sa nu se poata derula colaborarea.

In acest sens, nu e neaparat de luat in calcul de la inceput o rea vointa cat faptul ca fiecare vede diferit aceeasi realitate si fiecare o abordeaza in felul lui si atunci este necesar sa vedem ce anume, cat si cum putem face lucrurile impreuna.

  • Este de asemenea indicat sa nu lasam sa treaca timp prea mult pana sa intelegem mai in amanunt despre ce este vorba si pana sa intram in investitii de durata daca nu am agreat de la inceput ceva mai clar.

Cu cat timpul trece cu atat se angajeaza si resurse si devine greu de evaluat ceea ce se intampla atat timp cat nu am stabilit criterii, iar la un posibil dialog care poate curge si in contradictoriu pierderile sunt mai mari, pentru ca nu implica neaparat pierderi financiare, ci exista si un consum emotional si pishic si de multe ori relatiile nu se mai refac.

  • Intotdeauna este de ajutor sa evaluam posibilitati diverse de derulare a actiunii, pentru a sti pana unde putem merge vis-a-vis de limitele pe care le avem din mai multe puncte de vedere si unde nu dorim sa le depasim, pentru a discuta aceste aspecte de la inceput. 

De multe ori intram in compromisuri grave pentru ca am inceput deja sa investim si ne este jena sa comunicam acest aspect sau pentru a nu pierde ce am investit. Lasand lucrurile asa, e posibil sa ne afecteze si mai mult in timp si lucrurile sa nu mai functioneze in favoarea relatiei, a noastra si a ce este de facut.

Este bine deci sa aducem in discutie acest lucru de la inceput. Unele lucruri in viata sunt negociabile, insa unele lucruri nu, si e bine sa se stie de la inceput, care este marja pentru fiecare. 

  • Este bine sa ne gandim de la inceput si la ce anume ne asumam sa pierdem, daca este cazul. Chiar daca facem lucrurile clare, chiar daca auspiciile colaborarii sunt frumoase, viata inseamna si neprevazut.

In acel moment este necesar sa fim flexibili si dispusi atat emotional sau sufleteste sa gasim solutii aplicate la moment si de multe ori acest lucru inseamna sa renuntam la unele aspecte.

Acest lucru nu inseamna sa fim fatalisti ci doar mai constienti de anumite lucruri.

In momente de neprevazut, multe se aseaza prin comunicare si implicare reciproca de valori. Iar viata inseamna o combinatie intre ele, permanent. 

  • Este absolut benefic sa cultivam respectul. Atat fata de noi insine cat si unii fata de ceilalti si fata de ce facem impreuna.

Respectul este una dintre cele mai valoroase energii care face totul simplu si pe termen lung, si in timp ce cautam sa controlam noi totul, putem realiza totul mult mai bine, mai temeinic si pe termen lung doar practicand si aplicand respectul.

  • Este bine sa privim putin si in perspectiva chiar daca apreciem mai mult, prezentul.

A trai in prezent nu inseamna a ignora ca totul are o urmare si ca in acest plan, exista pana cand realitatea noastra va avea o alta cale, ceea ce numim noi, viitor.

Este bine sa fim constienti de ceea ce se intampla in prezent si sa conteze acest lucru, insa in acelasi timp sa nu ignoram ca prezentul are importanta pentru urmatoarea clipa.

Cand intram inconstienti intr-o experienta si nu avem idee de absolut nimic din ce anume ne asumam si lucrurile incep sa se intample, ceea ce se genereaza este frica si viitorul va contine o experienta de constientizare a ei.

Constienti fiind din contra si asumati atat cat e posibil, vom surfa printre realitati alegand cea mai buna optiune, ramanand vii si nu blocati in aptitudinile noastre, fiind apti in acest fel sa cream cea mai buna continuare la tot ceea ce se intampla in momentul actiunii. 

  • Nu trebuie sa ne fie jena sa punem intrebari. Nu e de condamnat dorinta unui om cand e comunicata cu bun simt, pentru clarificarea unor aspecte ce ulterior isi pot gasi interpretari care sa denatureze un mers corect al lucrurilor deja incepute. Si daca e de condamnat …, atunci avem de la inceput raspunsul de care avem nevoie.
  • De asemenea, nu trebuie sa ne fie teama sa refuzam un ajutor sau o oferta sau un contract, atat timp cat nu suntem siguri in primul rand ca moral vorbind, este ceea ce avem nevoie.

S-ar putea sa credem ca acest lucru e lipsit de importanta si nevoile concrete sunt atat de mari incat numai de moralitate nu avem nevoie.

Pe parcurs insa s-ar putea sa ne schimbam parerea atunci cand vom trai ceea ce inseamna a nu angaja valori in tot ce facem si in relatiile dintre noi.

Cu o constiinta clara si curata putem lua intotdeauna viata de la inceput, de oriunde ar fi sa ajungem. Cu una incarcata insa e mai greu ..

Pentru ca nimeni nu stie cum sa zboare atat timp cat e legat cu lanturi de pamant …

  • La fel, nu trebuie sa ne fie teama sa spunem nu la un moment dat si sa iesim dintr-o colaborare atunci cand devine evident ca ne duce pe un fagas care ne incarca sau transforma constiinta.

Da, e posibil sa existe pierderi materiale. Este insa vorba despre constiinta noastra si daca lucrurile ne apasa nu vom putea oricum sa functionam in relatia respectiva si relatia devine un consum in loc sa fie generatoare de inspiratie si resurse pentru fiecare.

  • Cand simtim ca emotiile de inceput ne impiedica sa privim putin contextul, e bine sa ne dam un scurt ragaz pentru a lasa emotiile amplificate de proximitatea implinirii unor nevoi, sa se mai aseze.

Se cerne astfel un surplus emotional, in lipsa caruia de multe ori alegem sau facem lucrurile altfel, pastrandu-ne in acelasi timp, entuziasmul.

A avea entuziasm nu inseamna fi inconstienti.

Inseamna doar a avea suficienta bucurie pentru ceea ce dorim sa facem, astfel incat sa o putem investi in tot ce facem pe un termen lung.

  • Foarte important este sa comunicam pe parcursul unei colaborari, respectiv relatii, ceea ce traim si observam.

Doar din comunicare putem primi mai multe informatii care apoi sa ne ajute sa decidem  ce anume e mai bine sa intreprindem.

Si doar prin comunicare deschisa si onesta putem preintampina unele lucruri sa se intample si ajuta lucrurile care au aport benefic pentru toti, sa se intample.

  • La fel de important este sa cunoastem care ne e valoarea.

Si chiar daca in raport unii cu ceilalti ea este diferita, nu trebuie sa ne consideram mici in raport cu nimeni, chiar daca din anumite puncte de vedere poate facem mai putin.

Nu acesta este sensul. Oricine, oricat de “mare” ar fi sa fie cineva pe acest pamant, este si “mic” fata de altcineva la un moment dat …

E bine sa nu ne cautam masura in alti oameni, ci sa cautam valori si sa impartasim din propria valoare, pretuind corect ce suntem.

Un om care nu isi respecta propria lui valoare, cat de mica ar fi sa fie, daca nu traieste demn, cu greu va putea fi respectat. Pentru ca in primul rand inspira mila. Iar a primi mila nu inseamna neaparat si a primi respect.

Orice relatie pentru a dura, a creste si a se desfasura ca o sursa de resurse, ca un factor motivant, pentru toti cei care o construiesc, este bine sa isi aiba bazele pe respect si pe valori si acest lucru sa fie practicat si incurajat de fiecare parte.

Interesul daca sta singur la baza unei relatii, ceea ce asigura acesta nu este un fundament solid si relatia respectiv ceea ce se construieste prin relatia respectiva, se va clatina la orice perspectiva diferita care poate aparea prin circumstanta vietii, pe parcurs.

Poate parea greu sa acomodam aspectele de mai sus cu realitatea pe care o traim. Si poate parea ca este vorba despre o analiza excesiva sau inseamna a fi cu garda sus tot timpul. Sau, poate parea ca este vorba sa ne asteptam ca oamenii inseala.

Insa nu este vorba despre toate acestea.

Este vorba de un pic mai multa constienta din partea noastra, de o mai buna asezare in spatiul atat interior cat si exterior pentru a lua decizii care ne fac sa inflorim treptat si pe termen lung atat interior cat si exterior, este vorba despre a minimiza, daca putem, efecte care tin de noi si care nu tin neaparat in mod direct de noi si care altfel costa uneori si ani din viata si este vorba despre a sti poate ce anume vrem de fapt, despre a sti cum sa fim si sa ramanem oameni chiar daca intre noi sunt uneori, contracte.

Nu putem sa separam total, viata materiala de viata constiintei. Asa dupa cum nu putem sa separam total relatiile contractuale de valori, asa cum nu putem sa separam total profesionistul care suntem, de omul care suntem sau am vrea sa fim.

Toate functioneaza impreuna si poate provocarea, pragul sau etapa pe care o avem fiecare de implinit este sa stim cum sa punem aceste aspecte ale vietii si ale noastre impreuna, pentru a crea din tot ce se intampla, o experienta care sa ne placa si sa ne aduca o dezvoltare coerenta pe mai multe planuri, tuturor.

De aceea, “lasa ca ne intelegem mai tarziu …” functioneaza doar cand oamenii au constiinta.

Adica atunci cand sunt dispusi sa isi recunoasca propria masura, atat cea prin care au oferit cat si cea prin care au primit, cand sunt dispusi sa recunoasca si punctul de vedere al celuilalt indiferent de pozitia lui sociala si de faptul ca a primit sau a oferit un ajutor, cand sunt dispusi sa comunice si sa aiba efectiv un dialog.

Si atunci, timpul, acum sau mai tarziu, nu mai are (aceeasi) importanta, pentru ca in cazul unor oameni care impartasesc relatii la nivel de constiinta, timpul nu mai demonstreaza absolut nimic ci este doar un martor si un suport pentru actul de creatie implinit prin relatia respectiva si atat.

Altfel, “lasa ca ne intelegem mai tarziu… “, nu este, intr-o situatie fericita, decat un alt fel de a amana anumite lucruri care ar fi putut fi asezate de la inceput.

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Lasa ca ne intelegem mai tarziu … sau despre contracte si relatii

  1. Autor Alina Mihai says:

    Multumesc si eu Aida, pentru urare si impartasire. Iti doresc mult bine in continuare !

  2. Mulțumesc mult Alina pentru articol.

    Mă bucur că l-am citit acum și nu când l-am primit, pentru că nu aș fi înțeles pe deplin tot ce ai expus prin el, neavând imaginea de ansamblu de acum și exemplele trăite în propria viață corect înțelese. În afară de asta, așa cum ai spus și în articol, datorită fricii de critică sau refuz…am evitat de multe ori în viață să comunic ceea ce simțeam sau gândeam, periclitându-mi astfel relații personale sau profesionale, având astfel repercursiuni și asupra mea dar și asupra celor implicați. De multe ori rămâneam doar cum starea de vină că am…comis-o (măcinându-mă în interior)…când în realitate, tot ce trebuia să fac era să am un pic de curaj și să comunic. Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg tot ce ai expus prin acest articol și multe pierderi suferite d.p.d.v. relational și/sau profesional. De ce spun toate acestea? Pentru că este important, pentru că sunt anumite lucruri care devin aproape tabu de teama expunerii și pentru că apreciez enorm când în anumite momente critice din viața mea a fost câte o persoană demnă și realistă, care a avut răbdarea și respectul să îmi spună că greșesc și să am curajul să comunic ce mă doare…

    Mulțumesc încă o dată și dea Domnul să avem toți relații frumoase și curate! 🙂

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *