Cand creatia incepe … de aceasta data, constient

Cand creatia incepe  …  de aceasta data, constient

Care este rodul evolutiei noastre in viata practica, de zi cu zi ?

Si cum “arata” omul, in urma preocuparii lui de a evolua si in urma dezvoltarii, a cresterii, a maturizarii sale umane, spirituale ?

Si cum arata in plan concret de viata, realitatea lui, dupa tot efortul sãu de evolutie umana/spirituala ?

Rodul evolutiei noastre si al oricarui demers de evolutie si de dezvoltare, se vede in gandurile noastre, in cuvinte si in fapte mai ales.

Astfel, evolutia noastra isi gaseste expresia prin manifestare.

Cu alte cuvinte, faptul ca am evoluat intr-un sens sau altul, ca ne-am dezvoltat uman si/sau spiritual se vede in mod concret in limbaj, in atitudine si in comportament, in felul in care ne definim si ne traim relatiile, in felul in care ne definim si ne traim viata, in felul in care ne definim si ne facem munca, in felul in care ne definim si traim relatia cu Dumnezeu, in felul in care ne implicam si ne traim pe noi  insine, in tot ceea ce insemnam si infaptuim, zilnic, oriunde am fi si oricare ne-ar fi viata, plina de fumos sau si de umbre. 

Manifestarea, reprezinta interfata existentei noastre in aceasta realitate si marcheaza existenta noastra, nu doar in aceasta realitate.

Toata munca noastra in plan interior, tot ceea ce am practicat sau practicam, tot ceea ce invatam, tot ceea ce urmam ca indemn si invatatura in viata, se intampla pentru a se materializa prin prezenta noastra in lume, in toate felurile in care existam in lume, prin felul de a fi, prin idei, prin comunicare si comportament.

Si in acest fel, si lumea evolueaza. Experienta noastra in comun, a societatii in care suntem, mediul in care ea se desfasoara, trece la un alt nivel, corespunzator cu starea, “continutul” si comportamentul nostru.

Insa pentru aceasta nu este suficient un singur individ desi el poate da tonul, poate inspira insa pentru a se realiza o schimbare autentica in societate si in experienta colectiva, este necesar sa existe o masa critica de indivizi, schimbati la modul autentic dar si sanatos in bine. 

Avand in vedere acest lucru, adica faptul ca mediul, ca societatea in care ne aflam nu oglindeste evolutia interioara a unei singure persoane in timp real adica in acelasi timp in care o  singura persoana evolueaza, viata unei persoane care si-a dezvoltat sistemul de gandire, care s-a aliniat coerent la sine, care si-a gasit libertatea sa interioara si isi traieste constient si asumat sistemul de valori clarificat, poate fi in continuare incercata de tot felul de situatii pana cand se realizeaza un echilibru de valori si prin intermediul altor oameni. 

Avand insa un mediu interior flexibil, constient si asezat, cu o indrumare clara din partea propriei constiinte, ceea ce inseamna cuun discernamant realizat, avem acces la resursele interne care ne pot ajuta sa transformam fiecare circumstanta a “incercarii” situatiei de viata, intr-o experienta constructiva si cu final fericit din punct de vedere al evolutiei noastre. 

Pentru ca aici se produce transformarea reala de gandire atunci cand evoluam. Schimbam prioritatile intre ele. 

Prioritatea devine dezvoltarea noastra permanenta ca fiinta interioara, ceea ce inseamna ca daca inainte de a vedea lucrurile in acest fel, ne interesa sa prosperam intelectual sau fizic sau chiar si spiritual pentru beneficii materiale sau lumesti, dupa ce schimbam prioritatile, ceea ce ne intereseaza in primul rand este cum traim orice experienta de viata astfel incat sa evoluam interior, sa ne sporim calitatile umane, sa ne dezvoltam constienta si capacitatea de a lua decizii fiind din ce in ce mai asumati si mai conectati cu momentul de viata pe care il traim, urmand ca restul de necesitati umane sa se aseze in viata noastra in mod firesc.

In concordanta deci si cu ce anume ne dorim, viata noastra se poate aseza pe un drum pe care il simtim ca fiind al nostru cu un sens mult mai larg decat implinirea materiala (fara insa a o exclude si fara a exclude bucuriile si trairile umane) si pe care ne simtim cumva (din ce in ce  mai) imputerniciti din interior sa mergem, chiar daca uneori mai avem de traversat si vai in calea noastra. 

Experienta zilnica in campul vietii e masura cea mai corecta a evolutiei noastre si a tot ceea ce fiecare practicam.

Daca felul in care gandim si tot ce facem pentru evolutia noastra, sau felul in care traim viata, nu ne face un pic mai buni, mai toleranti, mai constienti, mai implicati, mai echilibrati, mai veseli, mai atenti, mai sinceri sau mai onesti, mai hotarati, mai clari, mai rabdatori, mai creativi, mai deschisi emotional si mai disponibili sufleteste si de asemenea, mai increzatori in viata si in Dumnezeu, mai liberi, mai simpli, mai firesti, mai pasnici dar si mai activi … in unele situatii e nevoie poate de o aprofundare, de o patrundere mai in profunzime a principiilor pe care ne bazam si a practicii de a trai.

In multe din situatii insa, e nevoie sa schimbam practica de viata, respectiv obiceiurile pe care le avem de a trai si principiile pe care ne bazam, e nevoie sa simplificam ce facem, sau e nevoie sa ne asumam propria libertate si sa incepem sa avem reperul in interior. 

Evolutia presupune cel putin un pas concret din locul unde isi gaseste fiecare firea in acest moment si  inseamna educatie continua in campul si in experienta vietii.

Altfel totul ramane aspirational sau doar in plan imaginar.
 
Cand implinirile interne, deschiderile spirituale, nu “coboara” pana in comportament si nu raman stabile in timp real in campul vietii, nici Dumnezeu nu ajunge in materie.
Iar noi, de multe ori, cu gandul doar la cunoasterea ezoterica pe care ne dorim sa o acumulam sau la performanta unor practici pe care ne dorim sa o realizam, traim intre o realitate a mintii in care ne imaginam o forma a evolutiei umane si realitatea comportamentului care ne arata cat si ce anume suntem, in mod concret, din “a fi-ul” la care aspiram sau pe care il imaginam.
*
Indiferent cum ne alegem sa evoluam, intr-un final ajungem toti, tot la practica umana, la existenta omului de zi cu zi si la cine suntem in situatiile de viata care se creeaza pe baza rolurilor pe care le avem momentan in societate, fie ca ne confundam sau nu cu aceste roluri, adica ajungem, cum spuneam anterior, acolo unde intr-un final avem in mod real masura evolutiei noastre, in camp si timp real de viata, unde daca vrem sa ne mintim o facem, iar daca vrem sa vedem cu adevarat ce si cine suntem, e mereu posibil.

Viata noastra (a tuturor) ar fi cu cel putin 80% mai usoara daca am fi mai buni ori clari, macar putin mai mult, macar cu un singur pasa, decat am fost cu totii, pana in acest moment, fiecare acolo unde este el. 

Orice invartosare a inimii alaturi de neclaritate, ne domina atat de mult deciziile de viata incat la un moment dat nici nu mai e nevoie sa ne intrebam de ce e totul complicat …

Nimic nu aduce in noi si in lume si in mod real mai bine, binele, decat dorinta de a il face si decizia de a il sustine si prin fapta.

Fapta este rezultatul material al oricarui gand si e cea care concretizeaza totul intr-atat incat prin intermediul ei se creeaza rezultatul cel mai practic.

Fiecare dintre noi, poate lua fiecare trasatura a caracterului uman si o poate duce mai departe spre implinirea si manifestarea ei, din ce in ce mai mult asa cum e inscris in gena noastra originala, de unde luam din ce in ce mai constient, informatia la care momentan inca aspiram, de “perfectiune”, de “om nou” si de alte apelative de acelasi gen.

Putem astfel sa ne alegem un aspect sau o combinatie de aspecte (trasaturi) si sa incercam la modul foarte practic sa o exersam in fiecare zi, in relatie cu noi, in relatiile cu ceilalti si in relatie cu experientele de viata.

Ne deschidem astfel, singuri, multe oportunitati de practica a binelui din noi, a acestor trasaturi care inseamna in mod concret si nu numai imaginar,  “a fi”.

Practicand aceste aspecte in ceea ce traim uzual in fiecare zi, in orice circumstanta a vietii noastre, oricum ar fi sa fie circumstanta, cu siguranta nu vom mai simti ca ne zburda mintea, iar in mintea noastra gandurile subiective care vor o realitate absoluta, u vor mai avea atata loc si nu vor mai putea rea o realitate absoluta astfel incat noi sa o credem si sa devenim …subiectivi, fara a ne mai putea manifesta discernamatul.

In acelasi timp, nici nu vom mai pierde atentia de la experienta vietii din acel moment, pentru ca prin intermediul ei se intampla totul, asa dupa cum vom avea deja atentia si inspre inauntru, la indrumarea propriei constiinte, cea care de fapt ne sprijina in tot.

Lucrand cu experienta vietii din acel moment din aceasta perspectiva a binelui si avand prioritatea sa invatam ceva din orice experienta care ne permite sa fim mai prezenti, mai constienti de sine, mai conectati si mai liberi de subiectivism, mai creativi si mai stabili in adevar,  nu ne vom mai simti atat de sufocati de greutatea posibila de moment a experientei si vom fi orientati mai mult catre o prezenta constructiva si catre o actiune constienta congruenta cu “nevoia de bine” a experientei de moment, ceea ce va aduce o cu totul alta trasatura experientei si in final, o cu totul alta experienta.

Acest bine insa practicat in acest fel, nu este infaptuit la modul rational si nu trebuie fortat si nici impus.

Noi il infaptuim de multe ori conditionat de cunoasterea, trairea si atasamentul nostru de anumite notiuni, relatii, practici, locuri, circumstante, insa poate fi infaptuit si constient atunci cand dupa o practica necesara a constiintei prin a valoile de sine, incepem sa patrundem simplu si firesc, “modelul” dupa care circumstanta (experienta de moment) este in desfasurare si putem desprinde datorita constiintei noastre, ce inseamna “binele” in acel moment.

Aceste trasaturi pe care le desavarsim prin evolutia noastra, le avem deja cu totii intr-o masura sau o alta din moment ce prin evolutie numai le desavarsim …

Pana atunci ele insa trebuie din nou recunoscute, practicate in mod constant, intelese intr-un context universal insa puse si in contextul material al experientei din acel moment, pentru ca nu exista, poate, discernamant mai mare decat acela de a sti ce inseamna “binele suprem sau binele universal “aplicat concret la situatia de viata, de moment …

Fiind asadar, la modul pur si simplu … putin mai blanzi, putin mai toleranti, putin mai atenti, putin mai darnici, putin mai hotarati, putin mai sinceri, putin mai demni, putin mai veseli … in raport cu circumstanta de moment, vom incepe sa cunoastem nuante atat de fine ale acestor trasaturi, incat vom putea deosebi inclusiv acele interpretari care nu le apartin si ne apartin.

Si intelegand apoi care este diferenta dintre ele, vom putea manifesta “curat” conceptul, calitatea, notiunea, aspectul sau trasatura respectiva, vom deosebi combinatiile dintre trasaturi corespunzatoare cu fiecare moment de viata pe care il traim si le vom practica din fire, pentru ca firea noastra se trezeste in acest fel la realitatea ei interioara, unde aceste trasaturi sunt deja prezente insa nu ajung pana in acel moment al contactului trait cu ele prin alegere libera, in fapt si in faptul experientei.

Prin acest tip de actiune, putem ancora direct din sursã in fiinta noastra cu fiecare gand si fapta, aceste energii de bine si le activam ori de cate ori le vom transpune in fapta, putand ajunge ca la un moment dat sa SA FIM din fire rabdatori in adevaratul sens al cuvantului, fara judecata in adevaratul sens al cuvantului, clari in adevaratul sens al cuvantului, vom putea accepta in adevaratul sens al cuvantului, vom putea iubi in adevaratul sens al cuvantului .. fara a ne imagina numai, de multe ori, ca suntem sau iubim …

Virtutile sau valorile umane sunt cãi prin care constiinta noastra (cea universala) isi gaseste loc in fire si isi traieste expresia sa imateriala in lume si cu cat sunt mai “in adevaratul sens al Cuvantului”, cu atat mai mult ceea ce ne va ghida si ceea ce vom fi este ceea ce intelegem prin ceea ce denumim deseori “constiinta pura”, “Dumnezeu”, “Sinele Inalt” …

Prin practica de bine si desavarsirea firii, vom fi din ce in ce mai vii pentru ca fapta inseamna viata si viata ca sa ofere viata, are nevoie de noi sa o traim, are nevoie de trezia noastra, are nevoie de decizia noastra de a fi in viata, de mobilizarea noastra in sensul de a trai calitatile pe care le avem de la natura, pentru ca realitatea pe care o traim sa fie cu adevarat dupa chipul si asemanarea noastra … 

Pare un ideal, insa poate fi realitate.

Practicand virtuti sau valorile de sine, mergem pe o cale a omului constient de ce se afla “inauntru”, de toate ale sale si asa de tot e este el si de tot ce e creatie si in afara lui …

Aceasta poate fi dezamagitor de simplu uneori, pentru ca e nevoie doar de atentia si de dorinta noastra, insa minunat de simplu atunci cand ne aducem cu adevarat aminte ca la inceput din ce existã acum, nu era nimic, ci numai pur si simplu, noi  … si Dumnezeu.

Si creatia poate incepe iarasi.

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 6 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>