Ce facem cu sufletul pe care il avem … sau despre forta vietii si impacarea sufletului

Ce facem noi cu sufletul pe care il avem … sau despre forta vietii si impacarea sufletului
***

Cam ca in poza alaturata arata sufletul cand pleaca, de destul de multe ori. 

Incarcat cu tot ce am trait, un continut care in functie de continutul mintii poarta si imagini, care duc alaturi si emotii si trairi.

Cand sufletul nu e impacat arata ca un loc in care am inghesuit diverse lucruri, de folos si fara de folos, in care nu am mai facut curat demult, pe care nu l-am mai improspatat demult, in care totul e aglomerat si in care daca vrei sa gasesti ceva, nu iti arde sa mai cauti.

Un suflet impacat arata ca un loc in care am facut curat destul de des, in care am improspatat des aerul de dinauntru, in care gasim cu usurinta ce avem nevoie, in care nu sunt lucruri de prisos si nici nefolosite, ramase si uitate printre rafturi, si in care iti e mai mare dragul sa te retragi sa fii cu tine insuti, asa cum faceam poate unii dintre noi in copilarie, cand vroiam un loc al nostru unde sa fim noi cu noi si sa nu ne stie nimeni.

Prin intermediul sufletului, noi experimentam viata din punct de vedere emotional si in suflet sunt inscrise toate experientele pe care le-am trait ca intr-o carte vie in care daca citesti, poti trai de fiecare data experienta respectiva, intrucat sufletul pastreaza active emotiile cu care am trait, fiecare impresie emotionala, fiecare gest de a fi, trairea personala din fiecare clipa.

Emotiile noastre in ansamblul unei vieti, poarta istoria trairilor pe care le avem in timp ce calatorim din experienta in experienta. De aceea e posibil sa revenim asupra lor si sa le intelegem dintr-o alta perspectiva.

Si avem trairi ce provin dintr-o interpretare subiectiva a experientelor de viata, care tin in ele impresii despre lume, oameni, viata, noi si Dumnezeu intr-o forma suflet care nu isi gaseste locul ei real in realitatea experientei pe care a trait-o …

Cand sufletul e impacat, toate aceste povesti de viata sunt atat, povesti de viata si sufletul e bucuros ca a trait tot ce a trait, traind mereu clipa din prezent fie ea si ultima lui clipa, ca pe un “to be continued” pentru care nu are asteptari ci numai bucurie.

Cand sufletul e impacat, nicio poveste nu iese din paginile ei pentru a se amesteca cu celelalte si intregul continut al cartii vietii are un sens si se regaseste insiruit in ordinea perfecta.

Cand sufletul e impacat, el stie ca a luat din fiecare poveste pe care a trait-o ceea ce l-a dus de fiecare data sa scrie un final mai fericit al urmatoarei lui povesti si ceea ce l-a dus “intr-un final”, catre o experienta a vietii sale in care totul e complet.

Cand sufletul e impacat el nu isi mai judeca experientele pe care le-a trait pentru ca si le-a inteles sau daca nu le-a inteles pana la capat, nu le rascoleste intr-un fel nemultumit, acceptandu-le ca deja au fost si asumandu-si-le in totalitate. In acest fel experientele se aseaza una dupa alta iar intelesul lor, la fel ca firul vietii, se autoreveleaza celui care nu se mai lupta cu ce s-a intamplat.

Cand sufletul e impacat el e in echilibru, se afla in punctul de congruenta al tuturor experientelor sale de viata si toate emotiile povestilor pe care le-a trait le poate trai atunci cand isi doreste ca si cum ar fi din nou in experienta respectiva, insa ramane in acelasi timp in echilibru pentru ca are deja integrata experienta in ansamblul experientelor pe care le-a trait.

Asa retrairea nu ii mai provoaca suferinta ci e ca atunci cand te bucuri ca revezi un film la care ai plans candva pentru ca iti proiectai in el experienta ta de viata, si acum cand rana s-a inchis stii ca este doar un film, pe care il apreciezi insa pentru context, poveste, invatatura si incarcatura.

Avem un sir de experiente pe care le alegem pentru a pleca cu un suflet plin de consistenta unei trairi cat mai constiente si cu un suflet cat mai asezat.

De aceea este important sa ne asezam experientele de viata si sa ne intregim chipul sufletului nostru, pentru ca uneori el poate arata ca o oglinda sparta in care imaginea e rupta in mii si mii de bucatele care parca nu mai stiu cum sa se potriveasca si alteori, poate arata ca soarele cand lumineaza dar nu arde.

Chipul intregit al sufletului nostru, inseamna impacarea noastra cu ceea ce traim si am trait.

Acest lucru daca se intampla cat mai avem si ani de viata, inseamna a trai fericit aceasta experienta a vietii oricum ar fi sa fie ea, bucurosi de experienta ei si constienti ca fiecare experienta e o experienta in care mereu putem afla si experimenta ceva, ca fiecare experienta e o experienta de expresie si exprimare, de creatie a noastra ca intreg si ca poate, cel mai important lucru este acest chip al sufletului nostru care se formeaza in momentul trairii experientei dar si in urma ei.

Asa devine mai important felul in care traim si poate mai putin important ceea ce traim.

Orice experienta poate fi si este constructiva, DACA vrem sa invatam ceva din ea.

Daca nu, atunci sunt intamplari si intamplari, unele se intampla sa le regretam inainte sa se intample, altele le regretam pana cand reusim sa invatam din ele sau le regretam atat de mult pana cand plecam de pe pamant, ducand regretele in suflet ca pe teme pe care le luam pentru “acasa”,  sa le rezolvam in alta existenta, oriunde ar fi sa fie ea.

Cand iti iei dintr-o experienta un inteles sau o invatatura acest lucru te face absolut de fiecare data mai deschis si nu o data experientele cele mai grele trec in “clasamentul'” experientelor de viata pe care le avem, pe locurile din fata ca fiind frumoase odata ce am invatat (ceva) din ele.

Odata cu ultima suflare transferam in sufletul nostru care “pleaca” tot ce am trait, toata experienta noastra, toate trairile curate sau chinuitoare.

Forta sufleteasca vine din impacarea constienta cu ceea ce traim, fara ca acest lucru sa insemne o stare de pasivitate si de asteptare fara implicare in ce traim.

Impacarea sufleteasca inseamna a nu te mai opune cu orice pret sau mijloc, la ce s-a intamplat sau la ce se intampla.

Inseamna ca in loc sa avem atentia la a schimba cu orice pret si prin orice mijloc si cu forta (nu numai a mintii) ce se intampla, sa avem atentia la cum traim ce se intampla stiind ca daca traim cu suflet si cu implicarea constiintei ce avem in clipa din prezent si ce avem in fata, realitatea vietii noastre si realitatea colectiva vor primi din partea noastra ce avem mai bun, chiar daca acest lucru nu ne iese intotdeauna. Important este ca noi sa incercam in continuare, echivalent cu a ne mentine pe acest drum.

Apoi, ambele realitati reactioneaza si incep sa se bazeze in mod intern pe acest bine pe care il oferim, si sa creeze in jurul lui si pe baza lui, o altfel de realitate. Simplu, clar, curat, direct si transparent si mult mai potrivit (nu doar) cu felul nostru de a fi si cu ce avem nevoie noi ca suflet, spirit sau fiinta (depinde cum ne raportam noi la noi) ca si context de viata pentru a creste, pentru a ne dezvolta, pentru a (re)gasi bucuria de a trai si pentru a ne implini si drumul personal de viata.

Uneori ne pare complicat sa rezolvam trecutul, cand si prezentul ne apasa iar viitorul e cu semn de intrebare.

In esenta totul este simplu. In aparenta insa, este complicat.

In esenta este simplu pentru ca pentru a rezolva trecutul nu avem nevoie de metode multe, complicate, ci avem nevoie doar de pornirea sufleteasca sau dorinta de a ne aseza in suflet experientele de viata si de a trai cat putem noi de frumos, prezentul. Atat.

Cand avem dorinta sincera de a ne aseza in suflet experientele de viata, transmitem cert si imediat sufletului nostru ca suntem dispusi sa si iertam, sa ne si iertam si in interiorul nostru forta vietii stie apoi cum sa aduca si ce sa aduca ea la suprafata, ori intern prin constientizari spontane, ori extern prin intalnirile si discutiile dintre noi, astfel incat asezarea sa se intample.

Ne vor fi aduse in constiinta si in suflet acele interpretari sau amprente ale povestilor pe care le-am trait care au ramas neimpacate exact atunci cand putem sa le intelegem in asezarea noastra de acum si putem sa le ducem si emotional incarcatura, noi practic trebuind doar sa ne asumam la modul sincer tot procesul.

Forta vietii apoi isi stie treaba. Ea aduce, ea le aseaza. Noi doar trebuie sa ne decidem sa primim acest proces si sa il lasam apoi sa se intample, asumandu-ne insa desfasurarea lui prin intermediul nostru, prin constiinta noastra si prin trairile noastre in paralel cu ce traim in viata din prezent.

Si ajungand la viata din prezent, aici avem a doua parte a rezolvarii neimpacarii sufletesti, sa traim cat putem noi de frumos si cu implicarea constiintei ce avem acum in fata si ce vine.

Daca reusim acest lucru nu ne incarcam suplimentar sufletul si constiinta si pe masura ce forta vietii isi face ea procesul cu acordul si cu implicarea noastra, in interiorul nostru inregistrand efecte pozitive si in exteriorul nostru, ajutam extrem de mult intreg procesul asa incat la un moment dat simtim ca parca ne uitam peste umar in urma la intreaga noastra viata si vedem un drum frumos creat, iar noi suntem acum, o fiinta intreaga care nu regreta absolut nimic.

In rest ce anume avem noi de facut, de iertat pe altii, de iertat pe noi, de constientizat, de integrat, toate aceste lucruri sunt trairi interne pe care le pune in fapt aceasta forta a vietii atunci cand ne decidem sa ii lasam incarcatura sa ne ajute si sa ne vindece sufletul si viata.

Toate acestea pot parea povesti, mai ales cand ne chinuim la modul propriu si investim enorm sa ne vindecam sufletul si viata. Insa avand in spate multe experiente, pot spune ca acest lucru e posibil.

Si poate fi o optiune la tot ceea ce incercam, chiar daca aceasta optiune ne aseza in fata teama la inceput, pentru ca inseamna sa ramanem si prezenti in viata noastra si implicati in viata noastra in timp ce predam intr-un fel controlul, fortei care este in interiorul nostru, fortei vietii care ne anima, care circula in organe, care ne inspira si ne odihneste mult mai bine atunci cand e lasata, decat cand ii impunem noi.

Ce facem astfel, cu sufletul pe care il avem ?

Il incarcam sau il impodobim, cu experienta vietii pe care am trait-o?

Usori putem sa fim atunci in clipa ultima a acestei vieti, cand o traim acum frumos.

Usori putem sa fim de acum, cand traim viata in acest moment, frumos.

Un suflet linistit in toate, tuturor !

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Autor, Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Ce facem cu sufletul pe care il avem … sau despre forta vietii si impacarea sufletului

  1. Autor Alina Mihai | © Terapie si evolutie constienta says:

    Buna seara Mihaela,

    Eu iti multumesc frumos pentru cuvintele frumoase si din suflet!

    Este adevarat ca sufletul este Darul lui Dumnezeu prin care avem viata in aceasta lume si este adevarat ca atunci cand nu avem constiinta lui Dumnezeu in viata noastra, facem deseori lucruri impotriva vietii sufletului nostru si astfel si impotriva noastra.

    Cum putem trezi aceasta constiinta in cei din jurul nostru ….? Cred ca Dumnezeu e cel care o trezeste chiar daca uneori, lucreaza tot prin oameni.

    Acest moment al constientizarii e sadit de la inceput in noi si fiecare ne aprindem de la Duh, atunci cand samanta e aproape de incoltire.

    Conform cu cautarea noastra si a fiecaruia, atunci cand ne insotim cu grija unii pe ceilalti cand ne intalnim, atunci cand ne rugam unii pentru altii in linistea credintei noastre avand rabdare, asteptandu-ne unii pe altii asa cum si Dumnezeu ne asteapta sa fim bine pregatiti pentru ca lumina adevarului sa poata sa se arate in constiinta noastra, cred ca ne putem aprinde uneori destul de simplu si usor unii de la ceilalti.

    De ce? Pentru ca avand grija si la noi dar si la ceilalti, facem loc la Duh sa ne inspire si sa se arate prin relatiile noastre.

    Multumesc mult inca o data si te astept cu drag, de fiecare data !!

    O seara linistita iti doresc si o saptamana cu vesti bune !

  2. Mihaela Brisculescu says:

    Buna Alina,
    Îți mulțumesc foarte mult pentru cuvintele pline de Har,de înțelepciune si de aplecare pentru cel mai de preț Dar al Lui Dumnezeu,dat omului Sufletul.Fara de care omul nu poate exista.Cu durere spun ,ca foarte putini oameni,vorbesc despre suflet.
    Când nu ai conștiința prezentei Lui Dumnezeu in viața ta,faci tot felul de lucruri daunătoare sufletului si trupului tău si aproapelui.
    Cum le putem trezi aceasta conștiința celor din jurul nostru,dacă ei”au ochi si nu pot vedea,urechi si nu pot auzi,minte si nu pot înțelege?”Pentru ca nu pot intra in dialog despre acest măreț Dar cu foarte mulți oameni,prefer sa ma rog pentru toți!
    O zi Binecuvântata cu pace si iubire!
    Mihaela Brisculescu

  3. Autor Alina Mihai | © Terapie si evolutie constienta says:

    Eu iti multumesc, Estera !

  4. ESTERA NICOLESCU says:

    MULTUMESC ,ALINA!SPUI TOTUL NEMASURAT DE CLAR SI ADANC ZIDITOR PENTRU FIINTA MEA!

  5. Autor Alina Mihai | © Terapie si evolutie constienta says:

    Buna seara,

    Ma bucur mult pentru mesajul dvs. si mai ales pentru faptul ca vindecarea a venit. Ea este cea care conteaza.

    Va multumesc mult ca mi-ati dat vesti atat de bune despre dvs. si cu mare drag imi aduc si am sa imi aduc mereu aminte de intalnirea noastra!

    O seara minunata si tot ce e mai bun in continuare!!

  6. Alina. Maria. Dumitrache says:

    Ziua buna Alina
    Sunt doi ani de cind nu ne-am mai ” vazut”………..si deabia acum pot spune cu certitudine ca tu ai fost pentru mine INGERUL care mi-a sters lentilele.
    De ce acum?…………. trebuia timp pentru vindecare…….!!!!!!
    Multumesc.
    Alina( din Buhusi)

  7. Autor Alina Mihai | © Terapie si evolutie constienta says:

    Multumesc frumos Vlad!

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *