Omul ca sursa de energie si de echilibru ….

Omul ca sursa de energie si de echilibru ….

10581068_789878444401953_1030198437_n

Fiecare om este o sursa de energie iar organismul nostru este un sistem care o produce, o receptioneaza, o prelucreaza  si 0 transmite mai departe prin emotii, prin gandurile care iau nastere in constiinta si in mintea noastra si prin faptele in care asezam emotiile si gandurile pe care le avem.

Fiecare om are de la natura capacitatea de a isi autoregla simplu si firesc nivelul sau de energie in functie de mediul in care este, prin insasi constiinta sa care functioneaza atunci cand e activa cam ca un regulator de tensiune (dispozitiv electric care are scopul de a mentine valoarea tensiunii electrice dintr-un anumit circuit astfel incat sa nu apara fluctuatii).

Orice mediu in care suntem este un mediu in primul rand energetic si apoi este si un mediu concret organizat in formele respectiv culorile, sunetele si prezentele pe care le vedem cu ochii fizici si pe care le percepem prin simturile uzuale.

Cand suntem intr-un mediu “nou” respectiv cu care nu ne simtim noi familiari (pentru ca de altfel mereu suntem intr-un mediu nou), sau intr-un context de viata care ne solicita in mod diferit sau atat de diferit incat sa percepem o astfel de solicitare mai intens decat in mod obisnuit, putem simti ca mediul sau situatia “cere” de la noi mai multa energie decat folosim in mod obisnuit.

Simtim ca suntem pusi sub presiune, in noi apare o tensiune, ne putem incalzi usor sau mult sau ne putem inrosi usor sau mult, ne putem simti inima batand mai repede, mai tare, putem simti ca nu mai avem aer si cand respiram ca nu putem sa ne umplem plamanii, simtim ca nu mai putem vorbi cu usurinta, ca nu mai putem gandi cu usurinta, ca ne emotionam peste masura, pentru a enumera doar cateva semne mai uzuale insa pot fi si alte semne prin care (nu doar) corpul ne arata ca in noi se intampla lucruri si ca in noi, in acel moment, e o diferenta de “nivel” de energie.

Aceste “lucruri” se intampla in noi, pentru ca este necesar sa producem energie altfel decat pana in acel moment si poate si mai mult decat pana in acel moment, pentru a ne regasi in echilibru in mediul sau situatia respectiva, pe care o percepem, noua si doar din acest motiv, cateodata, o percepem agresiva desi ea nu e agresiva cu adevarat, intotdeauna. 

Cu cat traim mai liber si mai constient si mai asumat realitatea sau situatia in care suntem, cu atat mai mult atunci cand energia necesara se creeaza (isi face loc) in noi pe masura experientei pe care o traim, putem ramane in pace pentru a o primi si pentru a ii lasa loc liber in manifestare fara sa mai resimtim cele de mai sus intr-un mod destabilizator si plecand de aici sa incepem sa facem tot felul de scenarii incarcandu-ne cu emotii “negative”, contribuind astfel si la destabilizarea mediului din jur. 

Sensul acestei energii care se creeaza in interiorul nostru, este echilibrul interior - exterior,
creat si oferit din starea de deschidere fata de experienta. 

In astfel de situatii, cu cat sistemul nostru e mai eliberat de rigiditati interioare  cu atat el produce singur, intr-un mod firesc, energia necesara pentru a putea functiona firesc si in echilibru cu mediul respectiv si incepe sa produca emotii si informatii in asa fel incat sa putem raspunde solicitarii din mediu, intr-un mod functional si pozitiv, adresandu-ne unui bine intr-un sens mai larg al tuturor participantilor la experienta, decat interesul de moment. 

Acest lucru inseamna sa tacem cateodata, sa spunem nu cateodata, sa spunem lucruri pe care le consideram stanjenitoare pentru noi cateodata, sa refuzam o propunere cateodata, sa fim mai fermi cateodata, sa dam glas unor adevaruri care pot fi incomode pentru cei din jur si toate aceste lucruri sa le facem intr-un dans firesc cu experienta si in felul in care curge ea, pe fondul unui bine posibil pentru toti, insa realizabil pentru toti in mod concret, in functie de fiecare.

Si in egala masura inseamna sa nu gandim ca cineva este “vampir energetic”, sa nu punem in totalitate pe seama celor din jur, ceea ce se intampla in interiorul nostru, sa nu ii judecam pe ceilalti asa cum am citit in carti, ci sa ne dam voie sa simtim cu totul atmosfera pana in acel punct in care percepem constiinta, sufletul si spiritul din om si nu doar ceea ce a invatat omul sa traiasca intr-un sistem mental cat si social, bazat pe lupta si prejudecati …

In masura in care fiecare participant la experienta reuseste sa se deschida catre dialog sau catre experienta si sa nu se lase dominat de orgoliul personal sau de nevoile personale, de temerile personale sau de ambitiile personale, sau de propriile-i crezuri in defavoarea imbogatirii cu noi trairi si semnificatii, se aseaza in fiecare individ o stare proprie de prezenta cu beneficii bogate in informatii si in emotii care ii vor deschide orizontul personal intr-un mod foarte placut si uneori, surprinzator si mai ales, sigur. 

Ce este important in fiecare moment, este ca ceea ce se intampla in prezentul clipei 
sau in momentul actiunii, sa fie in echilibru. 

Orice farama de orgoliu si de ambitie personala, introduce in energia experientei, emotii si informatii, ca un “virus” care ii perturba calitatea si o converteste apoi, dupa chipul si asemanarea lui …, pentru o clipa sau pentru un timp mai scurt, mai lung, depinde aici de fiecare dintre noi. 

E vorba de orgoliu atunci cand apar rabufniri, argumente oferite sarcastic si cu duritate, acte de superioritate si de ironie durabila, e vorba de interesul personal cand apare o diplomatie mieroasa sau o vanzare inteligenta, o persuasivitate fara asumare cu tendinte de profit, e vorba de ambitie personala atunci cand nu ne lasam pana cand nu e cum vrem noi si celalalt nu mai conteaza, e vorba de proiectii si de judecata atunci cand punem etichete celorlalti in mod nejustificat de comportamentul lor si doar pentru faptul ca noi nu reusim sa  gestionam emotional si psihologic ceea ce se intampla in noi. 

Ne ridicam nivelul sau ne scadem nivelul energetic personal, in raport cu energia mediului in care suntem si a experientei pe care o traim, dupa modul in care traim (constient si inconstient) realitatea experientei respective, dupa ce anume investim in experienta respectiva.

Acest (auto) reglaj al energiei se intampla si cand mediul are o energie de o calitate ce o poate dezvolta pe a noastra caz in care primim energie din mediu si resimtim aceasta ca pe o “diferenta de nivel” dar si atunci cand mediul are o calitate energetica ce ne face sa simtim ca trebuie sa dam noi energie, iar aceasta NU inseamna ca suntem vampirizati energetic.

Se vorbeste mult despre “vampirismul energetic” si despre diverse categorii de oameni care “sug” energia celorlalti. 

Insa, intr-un fel sau altul toti participam la un schimb de energie, pentru ca suntem interconectati.

Dincolo de ce face fiecare, fapt pentru care fiecare dintre noi e raspunzator, tot fiecare dintre noi e responsabil si de felul in care isi gestioneaza “scurgerile” de energie si de cum isi dezvolta calitatea propriei energii. 

Acest aspect al “vampirismului energetic”, poate sa devina daca (mai) este mult incurajat de literatura de profil, un motiv (in plus) de separare intre oameni, conducand la si mai multe mecanisme de aparare care nu sunt altceva decat incurajarea unor slabiciuni umane pe fondul fricii si al orgoliilor din noi, pe care avem insa capacitatea sa le vindecam in loc sa le incurajam, perpetuand teama si lupta dintre noi in continuare. 

Cand un om aflat in suferinta are nevoie de incarcare, acest lucru nu e neaparat “vampirism energetic”.

E un fapt normal de viata, perfect de inteles in contextul evolutiei noastre in care mai apasam voit pe vulnerabilitatile altor oameni, crezand pur si simplu ca daca le au, suntem indreptatiti sa profitam de ele. 

Atunci cand oferim din energia noastra unui om care sufera, care are o durere, care are o boala si in mod evident are o nevoie reala in acest sens, se face un echilibru pe nivelul respectiv in constiinta colectiva.

Daca oferim unui om din energia noastra si o facem cu inima deschisa, atunci luam direct de la Dumnezeu, dam omului si omul creste din aceasta energie si umplandu-se cu ea, va genera apoi in exterior, acelasi tip de energie.

Pentru ca atunci cand oferim din energia noastra de buna voie, avand compasiune pentru suferinta unui om, noi facem un transfer de energie de buna calitate, omul primeste o energie de buna calitate in care isi lasa practic si in timp din energia sa, care se curata si se transforma ajungand la aceeasi calitate ca a energiei transferate.

In el se desfac in timp, aceleasi calitati ca ale energiei pe care o primeste si care il inspira sa acceada constient la aceleasi calitati,  din interiorul lui. 

Daca omul e insotit si imbratisat de compasiunea noastra, compasiunea se trezeste in el atunci cand suferinta lui umana de inteles si de nejudecat in contextul actual al evolutiei noastre, se descarca in compasiunea noastra.

Cand il insotim cu iubire fara judecata chiar daca nu incurajam actiuni (auto) distructive, iubire fara judecata se dezvolta in el insusi cand suferinta lui umana se descarca in iubirea noastra.

Cand il insotim pe om cu incredere justificata, cand ii alimentam valorile reale si nu ii inflationam egoul pentru un beneficiu al nostru, in om se dezvolta aceste calitati, atunci cand suferinta lui umana nealimentata se descarca, se consuma la modul propriu in spatiul de valori pe care il aratam noi insine concret in relatia pe care o construim cu el si prin decizia sa de evolutie personala.

Si tot asa …  

Prin acest proces, pe care il traim cu totii in momentul in care ne sprijinim unii pe altii, se face o trinitate intre doi oameni si Dumnezeu, constienti acum de viata care e in ei, de viata care ii uneste, inspirati interior si pe mai departe inspre trairea, impartasirea si “inmultirea” ei.

Energia oferita atat timp cat ea inseamna bunavointa, compasiune, intelepciune, intelegere, acceptare, e o energie care vine de la sursa vietii noastre pe care omul o primeste mai usor cateodata, de la o alta fiinta umana pe care o poate vedea, o poate atinge si o poate strange in brate, eventual.

Simtind in el insusi aceasta energie a vietii se apropie in acest fel si de Dumnezeu, de sursa directa a vietii intrucat atunci cand energia oferita e plina de aceste calitati pe care noi le vedem a fi numai umane uneori, omul o pune impreuna cu cea pe care o are in el deja si prezinta aceleasi calitati chiar daca nu sunt chiar atat de active si atunci se implineste in el o legatura proprie cu sursa (unica) la care mai apoi se relationeza in mod direct.

Astfel putem ajunge intr-un interval de timp sa ne conectam unii cu ceilalti de la 
sursa (de iubire) la sursa (de iubire) si nu de la ego la ego. 

Insa de undeva trebuie sa plece totul si in fiecare dintre noi trebuie sa inceapa la un moment dat un proces de transformare pentru a putea vedea cu totii ce inseamna acest lucru, bineinteles daca avem curajul sa lasam iubirea sa transforme umbrele de frica si orgoliu, “construite” in timp in firea noastra. 

Pe cei care daruiesc aceasta energie in mod firesc si in acord cu experienta, acest “transfer” nu ii consuma pentru ca avand déjà acest tip de energie functionala in organismul lor, calitatea ei acopera diferenta de vibratie datorita zbuciumului care e in om si vibratia nu coboara semnificativ in timp ce sustin procesul de “crestere” al vibratiei celuilalt, pentru a se face un echilibru constient la un moment dat in el si omul sa se poata sustine singur pe palierul respectiv al experientei, iar relatia sa fie in echilibru.

Cand faptul ca mai simtim diferente de nivel de energie, (mai) starneste insa in noi furtuni emotionale pe care le interpretam noi furt sau lupta, inseamna ca energia noastra mai poate fi inca lucrata pe calitatea vibrationala a compasiunii, a bunavointei, a intelegerii, a pacii, a intelepciunii si mai poate fi curatata de conditionari diverse, de dorinta de a fi recunoscuti, adulati, recompensati peste masura, sau de faptul ca cerem toate acestea in schimbul a ceea ce oferim si nu le lasam sa vina in mod firesc si atunci cand este cazul.

De obicei ne este teama de aceste “reglaje energetice”, ne e teama sa nu ne contaminam cu energii “malefice” si ne aparam la orice diferenta de nivel pe care o simtim, fara sa ne gandim ca poate, tocmai teama noastra si respingerea unei armonizari naturale care se poate produce pentru a invata si a putea fi intr-o armonie a experientei toti, ne face sa traim conflicte si interior si exterior, si da, atunci incepem sa ne si respingem.

Cand noi ne aparam de mediu, e firesc sa simtim ca mediul ne “provoaca”, pentru ca mediul se misca la reactia noastra, iar noi vrem sa nu ne atinga absolut nimic dupa o ratiune a noastra desprinsa de multe ori din mituri ale luptelor imaginate si astfel orice miscare a mediului in contextul in care noi pornim din start cu ideea ca este necesar sa ne aparam, o vom vedea ca pe un atac la propria persoana. 

Provocarea pe care ne-o pune insa in permanenta mediul, este sa renuntam la frici si la 
prejudecati pentru a ne alimenta din libertatea sursei pe care o avem in noi si 
in acelasi timp si suntem ...

Cand ne inchidem sau ne aparam, in mod nejustificat crezand la cea mai mica provocare sau disconfort pe care il simtim ca cineva ne ataca sau ne fura energie ne inchidem si fata de sursa interioara de energie spirituala pe care o avem pentru a putea trai realitatea respectiva intr-un mod pasnic si armonios si  constient, pentru ca traim din fricile pe care le avem si la nivelul scenariilor in care “raul” are forta si are forta intr-adevar, insa forta pe care noi i-o dam ….

In concret, a trai din sursa de energie spirituala experienta vietii, inseamna o manifestare la un nivel potrivit cu experienta pe care o traim a calitatilor “umane” ce faciliteaza in mediu claritate, congruenta, echilibru, atat cat mediul (care se constituie din toti participantii la o experienta) permite in functie de rezistentele pe care undeva intern isi doreste sa le mai pastreze inca, datorita unui beneficiu inregistrat la un moment dat.

Insa atat timp cat energia noastra nu e suficient purificata, adica transformata in energie spirituala, adica fiind inca intr-o masura mai mare sau mai mica, amestecata cu amprente (inerente) ale mediului sau cu amprente ale noastre din tot ce am trait (tristeti, indoieli, neiertari, orgolii, ranchiuni, ambitii, razbunari, etc.), se dovedeste deseori a fi destul de dificil sa ne conectam la energia spirituala pe care o avem si sa o lasam sa produca in noi acele calitati de care avem nevoie pentru a genera o traire si o continuare constructiva a experientei.

Astfel, in incercarea noastra de a ne controla cu resurse amestecate, “amprentele” stimulate de energia mediului in care suntem, ajungem sa ne simtim epuizati si reactionam la mediu pe care indiferent ca este un mediu care ne ajuta sau ne provoaca in mod real, il percepem agresiv si ca ne ataca, consumand din ce in ce mai mult resursele pe care le avem la acest nivel si crezand din ce in ce mai mult, ca cineva le fura … daca acesta este scenariul preferat pe care il rulam ca motiv pentru care ne simtim mai obositi ori de cate ori suntem intr-un mediu care ne solicita mai mult/diferit decat de obicei. 

Asa ajungem sa fim (si) noi insine la un moment dat in nevoia si in pozitia de a ne incarca si incepem sa cautam surse de emotie pozitiva. Prin fricile din noi.

 E de judecat ca facem acest lucru ?

Cred ca nimic nu e de judecat pe aceasta lume.

Cred ca totul e doar de constatat si in rest de trait si gestionat constient si cu deschidere umana fata de o nevoie a celuilalt chiar daca aceasta nu e intrutotul ceruta chiar pe fata si recunoscuta in mod onest.

Ca oameni, nu suntem asa in totalitate. Doar am invatat acest fel de a fi, de a lua din jur pentru a supravietui, pentru ca nu mai stim sa ne facem bucurii, pentru ca am uitat sa ne bucuram de clipa chiar daca uneori a o trai inseamna sa ne fie greu, pentru ca am uitat sa ne conectam unii cu ceilalti prin binele din noi care exista in fiecare dintre noi, pentru ca am uitat ca sursa este inauntru si de acolo pleaca totul, in toate sensurile pe care putem sa le imaginam.

Judecand pe cei care procedeaza astfel, nu facem altceva decat sa intarim un comportament uman care in mod inevitabil se intoarce si impotriva noastra.

Asa incat tot deschiderea catre nevoile si felul de a fi al celuilalt, e cheia inspre 
evolutie si vindecare. 

Si in egala masura, avem nevoie de aceeasi perspectiva si fata de noi. 

Constientizam ce facem si schimbam calea de alimentare inspre noi, lucrand la frici si la orgolii si curatand din mintea noastra scenariile create de o lume dominata (inca) de frica si orgoliu, apropiindu-ne de lumina constiintei noastre prin care lucrurile se vad intr-un ansamblu in care lupta si furtul energetic e doar o singura felie de realitate in deplina transformare si NU o realitate absoluta.

Astfel ca totul presupune vindecarea noastra in primul rand si foarte important, 
constientizarea masurii in care putem sa ne implicam sanatos in nevoia si evolutia celuilalt. 

Cand suntem deschisi fata de o experienta chiar daca in noi mai e si teama, sistemul nostru dupa cum spuneam, se autoregleaza in functie de cat e necesar sa “canalizam” din energia spirituala, astfel incat sa fim in echilibru si noi si experienta.

Cand ne deschidem catre experienta, ceea ce inseamna sa nu ne suparam ca experienta pe care o traim arata intr-un fel, ca ne provoaca, sau ne oboseste, ca ne surprinde asa cum nu ne place, sau ca ne expune, sau ca ne limiteaza pe moment, lasam energia vietii sa curga in noi si in experienta dincolo de o energie modificata ca si continut de perceptia noastra si de voia noastra mai ales, a celor care construim prin prezenta noastra respectiva experienta, perceptie si voie care dau uneori forme mai abrupte ale ei.

Crestem astfel potentialul de reusita al experientei, ceea ce inseamna ca fiecare din cei care participa la ea, contribuie mai mult din zona sa de calitati la experienta si isi ia din experienta cat mai constient acel ceva care i se potriveste pentru continuarea evolutiei sale, in sensul constructiv. 

E in ajutorul nostru sa fim deschisi spre experienta pentru a putea fi si constienti de ce se intampla, altfel, aparandu-ne prea mult de ce se intampla, nu facem altceva decat sa intarim scenariile din mintea noastra conform carora noi stim de dinainte ce se intampla si mai ales ca ce se intampla, nu e pozitiv, motiv pentru care ridicam bariere de aparare si traim doar parti de experienta, care ne par noua ca sunt sigure conform scenariilor pe care le avem.

Astfel tot ce putem observa si invata dintr-o experienta, e aproximativ 20 % in cel mai bun caz si de aceea si evolutia noastra se intampla in consecinta, adica incet, conditionat si in reprize scurte si trebuie sa repetam experientele de viata suficient de mult pana cand devine suficient de clar ca ne raportam la un scenariu care e in mintea noastra atunci cand le traim si nu la realitatea experientei.

Deschiderea fata de o experienta, are legatura cu increderea pe care o avem in viata, 
in noi, in Dumnezeu si in faptul ca ceea ce se intampla, nu e un scenariu fix. 

Pentru a avea insa o incredere sanatoasa, functionala in tot, este necesar sa ne deschidem.

Sa avem curajul sa traim realitatea experientei in care suntem, cu deschidere de suflet chiar daca uneori este si greu.

Sa avem curajul sa lasam viata sa ne arate cum lucreaza in beneficiul nostru chiar si atunci cand acest lucru ne pare imposibil, ceea ce presupune sa fim putin mai observatori, decat ocupati peste masura sa controlam noi tot sau sa concepem fara numar, scenarii negative.

Greul este inerent in absolut orice la inceput pe acest pamant si in orice experienta noua, e un pic de greu chiar si pentru cei care sunt experimentati si bine ancorati in increderea autentica si constienta si nu in cea ipotetica, autoindusa in plan mental dar netraita la nivel de suflet si care cade prima, atunci cand ce traim simtim ca ne expune, ne provoaca sau simtim ca este dificil.

A iesi insa din felul in care traim viata in acest moment, patrunsi de indoiala, crezand in rau la fel de mult ca si in bine daca nu mai mult, crezand in dualitate si incurajand-o in defavoarea unitatii catre care cel putin teoretic tindem, este datoria noastra si a ne implini aceasta datorie e un semn ca am invatat si practic ce inseamna respect fata de sine si iubire fata de sine. 

Atunci cand intalnim un mediu care simtim ca ne solicita si ne-am format intr-un sistem orientat pe lupta, imediat credem ca cineva ne ataca si incepem sa ne aparam si chiar sa intram in lupta decodificand mental si energetic, rusinea unui om, sau invidia unui om, sau nestiinta unui om, ca fiind demoni sau cine stie ce alte entitati care mai de care mai luptatoare si infometate dupa energia noastra si astfel incepem un razboi imaginar in primul rand cand poate cel de langa noi e plin de traume si nu stie cum sa mai traiasca ca un om normal.

Orice om care a fost lovit de ceilalti in multe si multiple feluri, se apara de absolut orice in prima faza. Pentru ca asta a invatat. Iar noi, in lupta noastra, nu reusim sa observam aceste lucruri si atunci ce facem ..?  Cream rani mai mari si in noi si in el si intretinem lupta.

Sunt oameni care atunci cand te apropii de ei dorind sa ii mangai, primul lucru pe care il fac e sa ridice bratele si sa se apere. Abia dupa aceea au curajul sa se lase mangaiati, cand si daca simt ca ne apropiem de ei cu deschidere si cu caldura. 

Atat timp cat noi traim in lupta, aceasta ii invatam si pe cei din jur si ajungem sa traim 
intr-o realitate in care toata lumea lupta si astfel pacea nu e decat un armistitiu temporar. 

Sistemul nostru se autoregleaza deci, in functie de dinamica experientei si de cum participam la ea

Motiv pentru care chiar daca in noi iubirea neconditionata e treaza si activa sau iubirea fata de Dumnezeu ne transpune in extaz, nu traim 100% din timp in mod total in aceasta stare deoarece, fiecare experienta are sensul ei si uneori ii putem “arde” pe cei din jur cu iubirea sau extazul nostru oricat ar parea de paradoxal acest lucru. 

In aceste situatii, daca in noi e treaza iubirea autentica si credinta autentica fapt pentru care este stins orgoliul de face lucrurile cum credem noi ca e mai bine, sistemul se autoregleaza si ramane un fond al iubirii si al dumnezeirii pe care experimentam intreaga experienta, insa trairea noastra e aproape si de umanul celorlalti.

Acest lucru se intampla, pentru a putea crea o experienta in care sa fim toti, pentru a putea crea punti de intelegere intre noi, stiind ca ne putem aprinde oricand mai mult, cu fiecare deschidere a celor din jur catre acelasi gen de iubire sau catre Dumnezeu si atat cat experienta cere sau poate cere la un moment dat, in cursul ei firesc.

Nu trebuie sa fim lacomi dupa stari si e de mare ajutor sa meditam si sa intelegem toate aceste lucruri, pentru o prezenta sanatoasa acolo unde suntem si in mentinerea unei deschideri si trairi sanatoase si constiente a acestor emotii si conexiuni, intr-un context in care dorinta tuturor pentru aceleasi stari e variabila si poate neconstientizata inca.

Energia noastra spirituala este inteligenta si una cu energia spirituala a tuturor, motiv pentru care cand ne conectam cu ea, avem acces la o intelegere de ansamblu a experientelor si a fiintelor umane, pierind din noi dorinta pentru exclusivitate sau pentru o unicitate cu orice pret, pentru ca atunci stim ca toti suntem la baza din aceeasi sursa si e o chestiune doar de timp sa ne aducem toti aminte de acest lucru si sa il traim din nou. 

Astfel tot procesul vetii devine o experienta pe care o traim cu bucurie si respect si fiecare intalnire cu cei din jur, are in fondul ei aceeasi bucurie si acelasi respect, urmand ca tot ce iese din aceste “marje”, sa fie adresat respectiv trait inteligent din perspectiva intelepciunii, mentionata anterior. 

Ne autoreglam in situatii de conflict, respectand liberul arbitru al celuilalt, respectand ceea ce alege pe moment, ceea ce inseamna sa nu judecam ce se intampla si sa fim atenti la noi. 

Asa vom fi indrumati din interior fara sa dezvoltam reactii personale la adresa unui om, din acel fond in care suntem impreuna toti, care e prezenta cea mai potrivita pe care este necesar sa o avem, ca fiecare sa se apropie de fond si sa il realizeze in intervalul sau de timp.  

Pentru aceasta, dincolo de orice informatie pe care o purtam in mintea noastra in orice forma o purtam si indiferent ca noi credem ca ne ajuta sau nu ne ajuta, exista “ceva” ce are capacitatea de a “lumina”, de a aduce “aer proaspat”, in tot ceea ce gandim, in indoieli si temeri, in ganduri, emotii si iluzii si in forma fixa in care uneori, le asezam. 

Constiinta, desi pare cateodata in acest fel, nu este un fenomen/aspect abstract.

Este o valenta foarte bine definita a fiintei noastre chiar daca ea nu e finita si are aceasta calitate de a aseza lucrurile in echilibru si de a ne inspira de dinauntru forma potrivita de manifestare, in fiece moment..

Si putem sa o cunoastem. 

Constiinta nu creeaza dependenta, o putem folosi oricand, oriunde, in orice circumstanta, nu trebuie sa ne imaginam o alta realitate prin care sa intram in alta stare decat cea prezenta sa o accesam,  nu presupune un ritual, nu inseamna o tehnica, nu ne limiteaza orizontul, implicarea, actiunea, la un numar fix de pasi si nu reprezinta o inductie mentala.

Constiinta este cel mai simplu si direct dar pe care il avem cu totii pentru a ne putea calauzi in calatoria noastra in aceasta viata cu tot ceea ce cuprinde ea.

Cum o accesam ? Cultivand atat cat e posibil de fiecare data, valori umane acolo unde suntem. 

Acest lucru ne va pune in contact cu noi insine si cu experienta pe care o traim, intr-atat de multa profunzime la un moment dat, incat “despartiti” atunci de forma, accesam ceea ce inseamna continut, pe care doar asa, il vom intelege cu adevarat atunci cand isi gaseste loc in forma si creeaza experienta vietii, exprimandu-se prin intermediul ei. 

Cu drag, o evolutie cat mai pasnica si constienta tuturor !

Alina Mihai | Consiliere, Coaching, Terapie
Sedinte individuale si evenimente de grup
 
 

Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Omul ca sursa de energie si de echilibru ….

  1. Cu mult drag! Si eu va multumesc!

  2. Carmen says:

    Multumesc!!

Lasa un raspuns ღ Multumesc !

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + = 11

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>