Decenta este o trasatura a simplitatii.
Si amandoua, sunt trasaturi ale frumusetii care vine din ceea ce numim acum, a fi, acea prezenta a noastra in lume care nu loveste, nu impinge, nu impune, nu isi doreste sa convinga sau sa demonstreze.
Care doar exista si atinge, cu frumosul cel mai pur.
La fel ca simplitatea, decenta vine dintr-o traire mai mult subtila a vietii si a fiintei noastre, dintr-un inteles care aseaza impreuna din ce in ce mai mult intr-un singur rost, finetea cu care insusi Dumnezeu patrunde in suflet si ne sfatuieste si marea de emotii si de ganduri in care totul se intampla, traire ce nu urmareste ce este evident sau in prim planul prezentei fizice ori al personalitatii noastre.
Intre “liniste” si “zgomot”, “zgomotul” atrage intr-o prima faza, in majoritatea dintre cazuri.
Pentru ca suntem antrenati sa observam doar ce e vizibil si ce ne atrage atentia la modul evident.
De aceea este dificil sa observam subtilul, de aceea este dificil sa stim in suflet indrumarea care ni se potriveste.
Pentru ca subtilul, in cea mai mare parte a lui, este decent iar indrumarea autentica pe care o primim in suflet nu ne forteaza niciodata sa o alegem.
Intre “liniste” si “zgomot”, “zgomotul” atrage intr-o prima faza.
Insa in majoritatea dintre cazuri, “linistea” este cea langa care tot mai multi, prefera sa ramana.
