Despre protectie in viata si in evolutia de sine

Despre protectie in viata si  in evolutia de sine 

Binele pe care il facem noi in fiecare clipa si participarea constienta la ceea ce traim, reprezinta o forma consistenta, reala, directa si simpla de protectie in tot ceea ce traim.

Traim intr-un univers energetic, vibrational. Si intr-un timp in care tot mai multi dintre noi incepem sa simtim si sa intelegem ce inseamna acest lucru. Si traim intr-un univers in  care deseori simtim nevoia de protectie.

Exista o nevoie de protectie la orice nivel am fi pana la punctul de unitate al fiintei noastre si, pe masura ce parcurgem din calatoria evolutiei de sine si perceptiile noastre se extind si asupra naturii subtile a fiintei umane si a lumii din jurul nostru, aceasta nevoie de protectie poate creste uneori destul de mult.

Conform cu nevoia noastra de protectie, ne dorim si invatam in timp metode prin care sa ne fie bine si prin care incercam sa ne asiguram ca siguranta noastra capata formele “concrete” pe care le dorim.

Folosim aproape tot ce ne este la indemana si ne exersam puterile mentale, ale imaginatiei si ale vizualizarii, ale sugestiei si autosugestiei, ale transmiterii de ganduri si de energie, pentru a crea imagini, programe, afirmatii, forme, pentru a incarca cu “energie pozitiva” obiecte pe care le purtam sau le asezam prin casa, pentru a crea ritualuri prin care sa tinem la distanta tot ceea ce presupunem, sau avem dovada, sau invatam ca ne face rau si ne influenteaza.

Uneori protectiile pe care le invatam pot sa functioneze, uneori acestea functioneaza pentru un interval de timp sau pentru o perioada, uneori protectiile pe care le invatam nu functioneaza.

Se intampla insa ca atunci cand vedem ca metodele pe care le-am creat nu functioneaza sau nu mai functioneaza, sa cautam de multe ori cu si mai multa sarguinta alte tehnici si metode sa ne protejam.

Pentru ca ne-am obisnuit sa credem, ca doar in ele sta toata siguranta noastra.

Iar cand observam ca ceea ce ieri ne era de folos, ca metoda sau ca tehnica pe care o foloseam ieri, astazi nu mai functioneaza, acest lucru ne poate inspaimanta pentru moment si putem crede ca am facut ceva gresit, putem crede ca asupra noastra planeaza un blestem sau voia rea a altcuiva, putem crede ca suntem blocati de cineva, putem crede ca cineva “ne fura” darurile sau energia sau ingerii sau ajutoarele pentru a nu ne mai putea ajuta cu ele si de multe ori toate acestea reprezinta cam tot ceea ce putem sa credem.

Datorita acestor explicatii pe care le preluam necercetat din jurul nostru si in care credem uneori la modul absolut, nu mai luam in considerare si alte perspective care se pot dovedi in timp ce ne extindem intelesul si asupra lor, perspective ce tin de un proces complex de evolutie ce nu se limiteaza doar la experientele care ne pot inspaimanta si din care am enumerat mai sus, doar cateva exemple.

Toate gandurile, parerile, convingerile, informatiile pe care le avem in minte structurate sau nu pe sisteme concrete de gandire, alcatuiesc un camp informational care ne inconjoara ca un nor, camp informational care este de asemenea si o energie.

In contextul in care nu reusim de teama sau din convingere ca in afara de sau pe langa sau in loc de motivele care ne inspaimanta de mai sus pot exista si alte perspective, sigilam acest nor cu convingerile si cu temerile noastre si ne mentinem constiinta inchisa in el, asa incat tot ce vom vedea vor fi doar aceste perspective ce ne vor intretine frica si ne va fi foarte dificil sa ne extindem granitele constiintei catre cunoasterea care sta atat la baza existentei noastre cat si la baza acestui tip de mecanisme care ne inspaimanta, cunoastere absolut necesara pentru a iesi din granitele lor.

Pentru a putea avea o sansa sa evoluam, adica pe scurt de a iesi din norul de inconstienta in care in timp ne-am asezat, este necesar sa vrem sa evoluam in primul rand ceea ce inseamna sa vrem sa reflectam si la alta perspectiva atat la noi dincolo de ceea ce cunoastem cat si la viata dincolo de felul in care am invatat sa o percepem.

Astfel, in timp ce noi ne traim experientele de viata, in timp ce fiecare dintre noi isi traieste viata si in contextul mentionat la inceput ca traim intr-un univers vibrational, interiorul nostru cunoaste transformari si ca atare vibratia noastra ca fiinta se modifica. Si acest lucru se intampla in fiecare clipa. Si tot in fiecare clipa vibratia intregului, a constiintei colective, formata din fiecare dintre noi, se modifica.

In permanenta exista un circuit al informatiilor in timp ce le traim. Pentru ca in viata experimentam sau altfel spus, traim idei.

Si avem “concluzii” absolut de fiecare data sau avem impresii, intelesuri pe care le integram in constitutia noastra materiala si subtila, chiar daca uneori nu realizam ca aceasta se intampla si nu participam mai constient la acest proces.

Toate acestea devin apoi “instrumentele” pe baza carora decodificam realitatea, alfabetul pe care il folosim sa comunicam unii cu altii si cu noi, insa in timp ce noi functionam de acolo incolo mai mult pe baza lor, adica a unor informatii deja inregistrate si de multe ori procesate insuficient, evolutia noastra merge mai departe. 

Asa incat este absolut firesc la un moment dat, ca o parte din informatiile pe care ne bazam sa nu mai aiba un efect asupra noastra, in contextul in care ansamblul nu mai e acelasi, nici cel individual si nici ansamblul colectiv.

Pe masura ce omul intelege si accepta rostul si intelepciunea pe care experientele de viata o au in viata sa si capata viziunea de ansamblu asupra vietii sale si asupra vietii in general, “norul” sau campul sãu informational capata o forma mai subtila, aproape sau din ce in ce mai transparenta.

Asezarea interioara pe care o avem curge atunci in armonie, ca o muzica extrem de coerenta si fluida, vibratia noastra ca fiinta capata “aspecte” din ce in ce mai pure si mai fine, actiunile noastre fiind in acel moment mai creatoare de echilibru, intelepciune, de sentimente autentice si adevar, mai creatoare de experiente care implica valorizarea reciproca si in care teama mai are doar un rol destul de rezidual si atat.

In contextul in care acest lucru se intampla, omul isi depaseste granitele fricii insa nu prin control, prin inductie (sugestii, imagini, stimuli senzoriali)  ci prin intelepciune, prin (auto)cunoastere si prin transformare constienta intr-un sens in care inauntrul sau, toate informatiile contradictorii, limitate, atasamentele, conditionarile, prejudecatile, tiparele mentale, formulele preluate, isi desfac din granitele lor pentru a elibera energiile fiintei noastre stranse inauntru si tinute prin credinta noastra in acele informatii, ancorate in acele forme, refacandu-se in acest fel intreg interiorul, acesta devenind un asezamant in echilibru.

Cu cat mai mult se realizeaza acest lucru, ne dam seama ca protectiile care ieri functionau, raman la un nivel vibrational pe care l-am integrat, l-am trait si inteles deja,  iar sistemul nostru merge catre lectii noi de viata si catre un alt nivel de constiinta, nivel in care experimentam si mai deschis realitatea, apropiindu-ne in acest fel si mai mult dar si mai constient de adevarata realitate a ei, aceasta fiind perspectiva evolutiei de sine.

Experimentand din ce in ce mai deschis realitatea, nevoia de protectie scade considerabil deoarece creste in mod considerabil, cunoasterea autentica de sine si cunoasterea cu privire la ceea ce se intampla.

Exista de multe ori o inertie la nivel de constient sau la nivelul de zi cu zi al mintii noastre, intre momentul in care sistemul nostru (sau fiinta noastra in intregimea ei) a cuprins informatia potrivita pentru el si momentul in care aceasta informatie capata o forma de inteles sau concreta pentru noi si devine o informatie pe care o putem absorbi pana la nivelul cel mai material al mintii pentru a putea apoi sa o traim firesc in lume.

Mintea constienta are o rigiditate a ei dat fiind faptul ca am folosit-o excesiv pentru a forma lanturi de asocieri, pentru a interpreta, imagina sau a traduce informatiile tot pe baza informatiilor stocate la nivelul ei, insa isi poate regasi flexibilitatea atunci cand ne eliberam de aceste lanturi de asocieri rigide, permitand ca idei noi din partea constiintei noastre, a nivelului subtil profund si constient, sa ne inspire constientul pentru a crea in continuare experiente noi, datatoare de mai multa viata si armonie adaptate la prezent.

In momentele de inertie, ca oameni suntem in tranzitie intre experiente, intre starile care se schimba si se si transforma in noi si putem simti deseori ca ceva nu mai functioneaza si nu este vorba doar despre protectie.

Este vorba despre multe lucruri care aveau un sens, de proiecte care aveau un mers, de relatii care capatasera un ritm dar si de protectiile pe care ne bazam. Multe lucruri pare ca nu mai merg, avem tendinta sa ne consideram blocati, cand de fapt in noi informatiile, “codurile” se ajusteaza in acelasi timp in care traim prezentul format si pe baza de trecut si ne adaptam pentru a trai ceea ce urmeaza.

Pentru a ramane intr-o stare de confort, pentru a simti in continuare siguranta se intampla sa ne fortam sa ne mentinem in aceleasi sisteme de gandire, intre aceleasi lucruri pe care le cunoastem, intre aceleasi tehnici pe care ne-am obisnuit sa le practicam, intre protectiile imaginate pe care le-am creat pentru ca ne gandim ca asa tinem sub control ceea ce se intampla, intelegand disconfortul transformarii noastre de foarte multe ori ca fiind ceva “de rau”. 

Insa uneori, tinand cu orice pret in noi informatiile de ieri , nu facem altceva decat sa ne fortam pe noi insine sa traim intr-o realitate din care am plecat deja.

Oricare ar fi forma acestei realitati.

Ea poate fi frumoasa sau poate insemna o suferinta. Ambele creeaza obisnuinte si identitati. Si decat noul si schimbarea preferam de multe ori ceea ce cunoastem chiar daca nu ne aduce bucurie sau in loc de bucurie ne aduce suferinta de destul de multe ori..

A tine in noi informatiile de ieri fara un proces periodic de cernere si adaptare constienta la prezent, e una din formele de atasament pe care le genereaza frica si se poate regasi in interiorul ideilor care ne mentin in separare si exclusivism.

Cursul evolutiei noastre este sa ne eliberam de paradigme si sa traim cat mai direct si mai firesc viata, fara sa ne mai aparam de ea si fara sa ne mai imaginam cu totul altceva.

Aceasta eliberare si indreptare catre firescul starii de a fi, al fiintarii si creatiei constiente ca manifestare a fiintarii, presupune sa cultivam firescul si o prezenta constienta, fara a mai intermedia aceasta stare prin nimic. 

Auzim deseori ca “e bine sa ne protejam” atunci cand suntem in preajma altor oameni, indiferent de forma in care se intampla acest lucru, fie ca sunt conversatii pe care le purtam intre noi sau este implicata si o forma sau alta de terapie.

In acest sens suntem sfatuiti de multe ori, ca e bine sa ne “punem” o protectie atunci cand ne indreptam catre acele experiente sau persoane catre care o facem cu un anume tip de teama sau retinere interioara sau, ca e bine in general ca la inceput de zi sa ne imaginam imbracati intr-o “haina alba” pentru a da numai un exemplu, pentru a nu permite “raului” sa ne “atace”, sfatuiti fiind sa apelam la multe alte procedee pentru a putea iesi apoi in lume in siguranta pe care aceste elemente credem ca ne-o furnizeaza.

Facem toate aceste lucruri ne punem protectii si supra-protectii, ne incarcam de amulete, texte sau obiecte, imagini la nivel mental si entitati – “paznici” tot in planul mintii si apoi iesim la …” lupta”…

Viata insa nu inseamna lupta.

Viata nu inseamna lupta si timpul pe care il avem pe acest pamant nu il avem pentru a invata cum sa ne pazim mai bine si in cat mai multe feluri, ci poate il avem sa invatam cum prin cine suntem noi cream ori consecinte pentru propria fiinta, mediu, societate si ceilalti oameni care sunt in jur sau putem crea o lume care e mai buna pentru toti si pentru fiecare dintre noi.

Facand din autoaparare ideea principala a vietii noastre, vom da viata unei vieti interioare dominata de teama si conflict, de atentie indreptata cu preponderenta inspre in afara desi credem ca atentia e la noi.

Prin insasi actiunea de a ne proteja la modul cat mai consistent si insistent in viata, vom fi in permanenta conectati cu cei pe care ii credem agresorii, in acel fel pe care chiar nu ni-l dorim. Exista un transfer care se intampla oricum intre noi, pentru ca aceasta (interconectarea) e natura vietii, insa dominati de viziunea luptei, il percepem noi foarte agresiv si intr-o mare masura asa il si cream.

Facand din autoaparare ideea principala a vietii noastre, vom da viata unei vieti de victima in cea mai mare parte.

O varianta la autoaparare ar fi sa ne intoarcem atentia la noi si sa vedem pe ce anume se bazeaza teama noastra.

Este ea fundamentata in mod real sau are la baza o viziune foarte subiectiva asupra realitatii ?

Si daca e fundamentata in mod real, sa exploram onest si asumat, ce alte optiuni avem de a lucra la modul constient (nu imaginat si nu indus respectiv sugestionat) cu insasi teama noastra, trecand astfel de stadiul de pansare al unor temeri, prin care de fapt perpetuam un lant al luptei si al inconstientei si in sine si in relatii si in univers, prin ce ramane la nivel de cauza in noi.

Cu cat teama e mai mare cu atat este nevoie sa intelegem niste aspecte cu privire la ce 
inseamna viata noastra dintr-o perspectiva mai profunda si cu atat mai mult este 
nevoie sa reconsideram relatia pe care o avem cu sine si cu viata si nu in cele din urma, 
relatia pe care o avem cu Dumnezeu.

Intre atatea forme ale mintii, Dumnezeu e singurul “aspect” care ramane vesnic oricare ar fi sa fie forma vietii noastre si orice ar fi sa fie ceea ce traim ca experienta …

In timp ce credem ca suntem mai protejati datorita faptului ca ne construim protectii, dam viata practic unor alte mecanisme de aparare pe langa cele pe care le avem deja, dam viata unor “forme vii” pe care in acest fel le aducem intre noi si experienta pe care o traim, sau intre noi si persoanele pe care le intalnim, situandu-ne astfel pe pozitii de oponenta si suprasolicitandu-ne in acelasi timp, mentalul.

Orice protectie pe care am construi-o in plan imaginar, este o constructie la nivel mental care functioneaza tot in planul mintii noastre, adica are o valoare limitata, chiar daca este proiectata in obiecte sau contururi fizice, cateodata si umane, si este mai putin o realitate la nivel de spirit si ca atare functioneaza mai putin la nivel profund neputand influenta si vindeca in mod real, cauze fundamentale care sunt generatoare de conflict in viata. 

Este o diferenta intre a construi imagini pe care le incarcam cu semnificatie la nivelul mintii si a trai viata constient, de la nivel de spirit (adevar) sau de la nivelul constiintei (ansamblu).

La nivelul mintii construim mecanisme de aparare formate din imagini si idei, de la nivelul mintii si al cunoasterii invatate si preluate in cea mai mare parte si ca atare fara a fi cernute si probate pe un termen lung in experienta personala.

Aceste imagini si idei (formule, mantre de protectie) pe care tot noi le incarcam cu convingerea ca ne ajuta, le incarcam de fapt cu energia noastra si apoi ne bazam tot mai mult pe ele facand transfer de sine in ceea ce am creat, diminuand practic energia noastra constienta, fara ca prin aceasta “operatiune”, sa devenim neaparat mai constienti de ceea ce se intampla.

Constienti nu avem cum sa devenim, angajati emotional intr-un scenariu al luptei in care singura preocupare e sa invingem.

Constienti putem sa devenim, in clipa in care depasim acest scenariu pentru a ne raporta la ce traim ca la o experienta pe care este necesar sa o patrundem si sa o intelegem pana la punctul in care putem crea o situatie de echilibru printr-o actiune constienta.

La nivel de spirit sau la nivel de constiinta felul nostru din ce in ce mai deschis, simplu si profund si constient de a fi in contact cu experienta, existenta si cu tot ce ne inconjoara devine ideea principala a vietii noastre, sinele pe care il avem ramanand intreg si conectat intr-un transfer firesc, perfect echilibrat cu esenta a tot ceea ce exista, transformand in echilibru, dezechilibrul cu care putem ajunge in contact datorita formelor de manifestare create colectiv, prin perceptii incarcate de semnificatiile noastre mult prea subiective.

Imaginile pe care le construim si scenariile pe care sa bazeaza, intervin, filtreaza si transforma experienta pe care o traim indepartand-o deseori destul de mult de sensul si de continutul ei real, limitandu-ne la a o trai intr-un scenariu inconjurat de frica.

Pentru noi, ca oameni, este important sa avem contact cu experienta pentru a putea 
primi din partea ei cat mai multe informatii pe care ulterior sa le putem procesa intern 
si dintre care sa distingem informatiile relevante si care ne ajuta in luarea de decizii 
aplicate in mod real, la ceea ce traim. 

Si sistemul nostru gestioneaza foarte bine de la sine acest proces atunci cand nu e obstructionat, sau conditionat, chiar daca nu suntem in contact mai constient, cu felul in care aceasta se intampla.

Prin “apararile” pe care ni le construim si pe masura fricii noastre nu numai pe masura informatiilor pe care le primim din exterior ci si pe masura celor pe care le-am creat chiar noi, experienta pe care o traim nu mai comunica cu noi si astfel si noi avem o comunicare grea cu ea, ceea ce inseamna ca uneori nu putem sa ne deschidem fata de viata si de oameni, nu putem relationa, nu putem avea un schimb cat mai sanatos de energie si de informatii.

Viata e facuta din interactiune si schimbul de energie si de informatii este necesar si sanatos sa se intample insa exista si o ordine a lui pentru ca aceasta sa nu creeze atat in noi cat si in jur dezechilibru.

Astfel, aceste “forme” pe care le cream pentru protectia noastra, devin in timp adevarate bariere pentru noi, dar nu in sensul in care ar opri ceva “malefic”, “negativ” sa ne faca rau.

Ne opresc in foarte multe dintre cazuri doar pe noi sa participam mai constient la experienta, tinandu-ne in timp ce viata se intampla pentru noi si in jurul nostru ancorati in aceleasi idei si de multe ori prejudecati, lipsindu-ne de la a investi in experienta, investitia noastra intr-o experienta insemnand si capacitatea noastra de a crea in general si in particular de a crea raspunsuri, optiuni si perspective noi si ne opresc astfel si de la a ne dezvolta prin ceea ce traim ca experienta a vietii noastre, oricare ar fi sa fie ea.

O astfel de constructie mentala, indiferent ca este “incarcata” cu tot ceea ce credem noi ca e mai bun si mai curat, are in ea insasi si o forma considerabila de teama si control, propria noastra teama si propria noastra dorinta de a controla, pentru ca asa cum spuneam pleaca din ideea de protectie, din ideea de a ne proteja in fata experientelor de viata fara sa discernem intre ele, din ideea de a ne proteja in fata altor oameni fara sa discernem intre oameni.

Pentru un om intreg si adunat in sine cu o relatie bogata in “sentiment a toate creator“  cu sursa existentei noastre, ideea de protectie insa nu mai face sens … Pentru ca regaseste aceasta sursa a existentei in fiecare experienta si in fiecare om …

Daca recurgem la acest tip de aparare prin imaginatie ca functie a mintii sau prin forme de transfer imaginat si proiectat in mediu si in componentele ce sunt in afara noastra si o facem chiar constant inseamna ca ceea ce traim deja ne depaseste, ca viata reprezinta in mod constant o amenintare, ca ajungem sa credem ca in mod constant sunt oameni care ne ataca si ne vor in permanenta raul.

In viata nu putem intr-adevar sa ignoram anumite aspecte insa chiar daca observam mult dezechilibru in jur si poate si in viata noastra cateodata, este indicat sa incercam sa nu dezvoltam o preferinta in a gasi cauze numai in exterior si numai de un anume tip pentru ceea ce provoaca si in noi diverse tipuri de obsesii si dezechilibru, cat sa incercam sa intelegem ce anume se intampla dinauntrul experientei si inauntrul nostru cu adevarat si sa tratam tot atat cat e posibil cu mult discernamant si foarte important, sa nu exageram efecte.

Sa incercam sa ne adunam in loc sa ne imprastiem si sa avem atentia la ce putem face noi cu energia noastra constructiv in fiecare clipa, in loc sa o investim in procedee la nivel mental pe care apoi sa ne convingem tot noi pe noi, ca au un fundament si functioneaza.

Suntem in evolutie catre a ne aminti un alt fel de a fi si catre a-l si trai.

Un fel de a fi in care putem sa evoluam si fara lupta sau mecanisme de aparare create la nivelul mintii noastre si in care putem invata sa ne realizam in viata si fara sa credem in competitie asa cum credem astazi.

Si atunci, ne-am putea gandi ca propria “puritate a constiintei” poate fi de ajuns de fiecare data si mereu, intr-o lume in care cei mai multi dintre noi avem experiente de viata in care am trait suferinte, drame si alte evenimente care mai de care mai profunde de pe urma carora am ramas cu rani la care inca mai lucram?

Raspunsul sta in insasi viata si in evolutia pe care o avem.

In atentia noastra, in  intentie si in alegerile pe care le facem si in cele pe care le-am facut.

Si raspunsul sta si in transformarea noastra stiind ca fiecare isi pune ceea ce contine: ganduri, emotii, principii, dorinte, vise si valori, la comun cu ceilalti in momentul in care traieste o experienta, si din aceasta punere in comun se naste urmatoarea noastra experienta.

Si din ceea ce punem in spatiul relatiilor noastre care e comun, traim apoi si noi si ceilalti. Si daca suntem preocupati de o curatie, pentru a ma exprima asa, in gandire si comportament, experientele pe care le traim prin relatiile noastre vor fi mult mai ecologice decat ceea ce impartasim ca experiente, in prezent.

Pe masura ce ne traversam procesul transformarii de sine, al evolutiei personale, al vindecarii diverselor suferinte, pe care o traim fiecare dintre noi, ne dam seama ca perceptiile noastre asupra a ceea ce traim se schimba si vedem efectul lor asupra trupului, a mintii, a emotiilor noastre si asupra noastra ca intreg.

Vedem ca suferinta nu este suferinta, ca putem lucra cu frica, ca boala ramane boala atat timp cat vrem sa o vedem doar din aceasta perspectiva, ca exista lupta atat timp cat credem ca avem ceva de obtinut si nu putem obtine altfel.

Vedem ca viata poate fi traita in pace si cu bucurie fara scop, fara ca aceasta sa excluda sensul si descoperirea si ca pentru fiecare dintre noi exista un loc pe care il putem umple cu cine suntem noi in fiecare clipa astfel incat aceasta sa aduca crestere si bucurie in tot ceea ce exista in jurul nostru. Si pentru fiecare dintre noi.

Ideile pe care le experimentam de-a lungul vietii, sunt stari  de constiinta.

E un loc in constiinta noastra, individuala cat si colectiva, catre care mergem si in care nu exista lupta, un “loc” unde “protectia” este un cuvant care nu exista si in care “puterea” sta in puritate si in adevar.

Putem invata fiecare dintre noi, cum sa ne avem propria constiinta asa incat sa ne putem trai orice experienta de viata, asa cum suntem, fara vina, fara teama, fara judecata. Sau rusine. Fara interes si fara nici o forma de control, fara sa ne consumam energiile pe scenarii de conflict, traind in echilibru insa nu fiind indiferenti. Constienti de noi insine, de drumul pe care mergem, si constienti de cum ni-l cream cu fiecare gand care pleaca de la noi in univers.

Si putem invata din insesi protectiile pe care ni le construim, tot ce putem mai mult despre noi insine, de ce anume avem teama in mod real si despre felul in care actionam si reactionam si despre felul in care ne traim experientele de viata, pentru a vedea ca schema lor nu e atat de necesara pe cat credem. 

Nu este necesar sa construim ziduri energetice si nici informationale intre noi si ceilalti, nu este necesar sa ne construim o cazemata in interiorul careia sa ducem o viata limitata atat in experiente cat si in cunoasterea proprie si a altor oameni.

Si nu este necesar sa devenim un munte de control, pe care nimeni si nimic sa nu il mai atinga pentru ca e stiut ca “stanca” poate fi sparta la un moment dat si cand se intampla asta se intampla socuri, insa apa, aerul, eterul si “materiile” mai subtile de atat si reprezinta valorile de sine, nu pot fi taiate si nici rupte.

Nu este necesar nici sa traim indiferenti si bine asezati in spatele protectiilor mentale pe care le cream, ca nimic sa nu ne afecteze, pentru ca daca traim indiferenti, murim in fiecare zi cate un pic pe dinauntru si apoi murim de tot.

Viata e facuta ca si noi din energie. Ori ca viata sa existe ca proces ce naste viata in fiecare dintre noi aceasta fiind o sursa naturala de alimentare, este necesar ca experienta pe care o traim sa fie nu formala, ci traita si simtita la nivel interior si ea sa curga, liber, creator.

Pana acum se pare ca doar participand la viata si facand-o constient si cu traire, putem crea un univers mai bun.

Si poate calea de a fi in siguranta fara a mai construi forme de aparare, este insasi transformarea noastra.

Transformarea noastra este acea cale prin care ne cunoastem noi pe noi suficient de mult incat sa ne stim obiceiurile si tendintele si sa le transformam in energie libera si curgatoare, sa ne stim felul de a forma idei si de a gandi, acea cale prin care putem sa fim in contact cu propriile emotii pentru a le discerne si a sti cand si ce anume sare din noi la diversi stimuli, de a avea o constiinta cat mai clara si de a crede fara nici cea mai mica umbra de indoiala, constient si prin traire, in ceea ce inseamna Dumnezeu.

Toate acestea dau acelui nor de la inceput, campul informational si energetic care ne inconjoara, o consistenta fina care inmoaie si incalzeste multe energii cu rezonanta de conflict, multe nedreptati care pot plana asupra noastra, multe din invidiile care exista, multe din situatiile in care ceilalti prin intentia lor vor cateodata sa raneasca sau nu stiu cat de mult o fac.

Sa incercam sa privim la noi, la mediu, la experientele de viata si la cei ce sunt in jur, cu o minte ce poate sa cuprinda mai multe perspective, sa fim dispusi sa vedem dincolo de teama, dincolo de “raul” pe care il vedem ca se intampla, pentru a putea ajunge in spatele acestor lucruri si a avea viziunea de ansamblu.

Si sa incercam sa regasim in toate, simplitatea si bucuria sincera a unui alt fel de a fi!

Acela de a fi liberi si cu constiintele curate pentru un univers interior “solid” si pentru o viata impreuna cu un sens real si plin, pentru fiecare dintre noi !

*Vindecare si evolutie constienta tuturor!

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai 
Coaching terapeutic|Consiliere|Terapie
Sedinte individuale si evenimente de grup
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + = 9

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>