Despre identificare sau cum traim “in afara noastra” si sanatatea de sine

Despre identificare sau cum traim “in afara noastra” si sanatatea de sine

Pastram in noi o “amintire” a realitatii noastre interioare, a unui drum propriu a “ceea ce ar putea sa fie”, pe care ori il implinim ori il transformam intr-una sau mai multe din realitatile care exista in jurul nostru.

Atunci cand  alegerile pe care le facem se indreapta numai spre “exterior” pentru a forma repere  pentru experientele pe care le traim, aceasta realitate interioara capata un fel de a se manifesta, de a fi sau de a trai din ce in ce mai constrans si mai ascuns in sine.

Multi dintre noi petrecem un timp cautand prin “chipurile” din afara noastra ceva care sa semene cu ceea ce credem ca suntem sau putem sa fim si ne formam astfel o “imagine de sine” plecand de la reperele stiute ale lumii care ne inconjoara, de la ceea ce de multe ori noi insine am desprins in parte despre noi din ceea ce traim, sau de la ceea ce preluam de la cei din jurul nostru ca “normalitate” de a fi sau de a trai viata.

Multi dintre noi petrecem un timp cautand prin vietile “din afara” noastra, ceva care sa semene cu ceea ce simtim ca purtam in interiorul nostru dar nu are inca forma, sau cautam ceva care sa ne dea un sens.

Nu e total gresit sa cautam si “in afara” insa cand traim dupa repere care sunt doar “in afara” noastra, care fie ca fac parte din “imaginea de sine” pe care ne-o construim din ceea ce stim sau credem noi, fie apartin lumii din care facem parte, ajungem sa traim in identificare si incepem sa traim negarea propriei fiinte si al chipului sau interior.

Cand traim dupa repere care sunt numai in afara noastra, se intampla cã o parte din “tesatura” noastra energetica adopta in acest fel o “tesatura” care nu ii este proprie si astfel evenimentele noastre de viata capata pentru un timp, un curs pe care nu l-am avut inscris in noi de la inceput.

Ne putem identifica la nivel de sine prin “imaginea de sine” pe care ne-o formam, prin ideologii, prin norme de viata, modele si tipare existente si ajungem uneori pana la identificari cu forme de constiinta sau cu zeitati care au existat inaintea noastra si care nu mai sunt in trup si cu care ne gasim asemanari sau ne simtim atrasi de ele, fie ca le cunoastem sau ajungem in contact, fiecare in felul nostru,  cu informatii despre acestea.

A ne identifica cu ceva din “afara” noastra oricat de maret ar fi, ca forma, inseamna a ne transfera aproape de total capacitatea de a discerne in exterior in acelasi timp in care adoptam o energie si un continut care ne substituie felul de a fi si inseamna a constrange adevarul din interior despre cine suntem noi cu adevarat sa ia “fiinta” intr-un anume fel, ordonat si coordonat de “acest ceva” sau de aceasta forma, din afara noastra.

Si oricat de maret ar fi acest “ceva”, ca forma, din afara noastra … nu suntem insa, cine suntem noi sau cine poate sa devina fiecare prin evolutia, prin existenta si  prin experienta sa de acum.

A ne identifica cu ceva din afara noastra, inseamna a cauta un Eu exterior mai bun decat noi insine, si inseamna a fugi de sine. 

A ne indentifica cu ceva din afara noastra inseamna sa avem atentia doar in exterior si sa nu dam atentie deloc la ce se intampla in interior. 

E in ajutorul nostru de inteles in profunzime aspectul identificarii pentru ca uneori ni se prezinta ca o cale.

Ni se spune uneori, sa ne identificam cu experienta.

Trairea experientei in cunostinta de cauza si in cunoastere de sine, nu presupune insa identificarea totala cu experienta, proces care in mintea noastra inseamna mentinerea noastra doar la nivelul planului de manifestare al experientei, la nivelul formei, ci presupune in cateva puncte principale ale sale urmatoarele:

– locuirea de sine constienta, prezenta constiintei noastre si in trup,

– o cunoastere cat mai aprofundata a calitatii individuale si a calitatilor universale a ceea ce reprezentam ca fiinta in lume si cunoasterea modului propriu de manifestare,

– cunoasterea cat mai aprofundata a sensului comun de existenta pe care il avem cu ceilalti participanti la experienta prin incadrarea experientei individuale in fluxul colectiv de experiente,

– imbinarea coerenta la nivelul mintii constiente, deci in planul existentei noastre de aici si de acum adica la nivelul identitatii noastre din aceasta viata, a celor doua lumi – lumea sensului si cea a scopului, a manifestarii, lumea planului subtil cu lumea planului concret, lumea constiintei cu lumea mintii, lumea spiritului cu lumea vietii umane.

Si inseamna toate acestea pentru ca de fapt, noi ca fiinta, ca intreg, suntem experienta …

Poate parea complex si greu de realizat, insa o cunoastere adevarata, un discernamant bine format pe o baza de valori bine aprofundate, presupune un proces si nu o acumulare teoretica de practici si de informatii sau fortarea accelerata a unor daruri spirituale.

In acelasi proces al identificarii prezentata ca o cale, ni se spune uneori, sa ne identificam cu oameni 
sau cu zeitati in ideea de a prelua materie subtila de o calitate evoluata.

! Identificarea cu forme ale constiintei nu presupune insa doar preluarea de materie subtila evoluata, ci permite si preluarea unei existente, a unui continut, a unei scheme de viata care nu ne apartin intr-o forma a identitatii noastre de acum, care are alt context interior si o alta forma decat cea a persoanei sau a zeitatii respective si care are parte si de un alt context exterior.

Simplificat vorbind este vorba depre “alti oameni, alte vremuri …” si ca atare alta energie, o energie care a avut forma pe care a avut-o pentru ca s-a manifestat in alte (acele) vremuri …

Orice fiinta care a ajuns la un anumit grad de evolutie interioara, pentru ca “zeitate” e un cuvant pe care omul l-a format din necunoastere de sine, a ajuns la acest grad de evolutie interioara printr-o evolutie de sine.

Prin eforturi personale si prin dedicare si urmand un sir de experiente desenate in mod particular de viata, pentru evolutia constiintei respective intr-un context atat individual cat si colectiv specific existentei din momentul vietii sale.

Metoda de evolutie prin identificare este o metoda relativ pasiva, o metoda ce se bazeaza pe principii de adoptare si merge in zona copierii si a imitarii (preluarii) unor calitati in plan subtil in primul rand, mai putin decat merge in zona dezvoltarii propriilor calitati pana la nivelul la care propriul nostru potential permite.

Datorita faptului ca omul se concentreaza mai mult pe a prelua “substanta spirituala” prin transfer si nu pe a dezvolta substanta spirituala prin experienta vie a transformarii sale, aceasta, substanta spirituala in forma ei cea pura, nu se va aseza prea mult in om in asa fel incat omul sa poata sa o manifeste.

Substanta spirituala pura va ramane in om si omul poate sa o manifeste, atunci cand omul e dispus sa si-o asume printr-un sir de experiente si cand si-o creeaza prin manifestarea constienta a virtutilor/calitatilor (sale) umane. 

Iar pentru ca omul sa poata sa manifeste prin constiinta sa o substanta spirituala pura este necesar ca omul sa o cearna de orice inflexiuni umane care se petrec in timpul unui proces evolutiv al unei constiinte si care sunt impregnate in substanta spirituala pe care o adopta prin transfer de la o alta forma de constiinta care a purtat sau inca poarta un trup sau de la o zeitate la care a invatat sa se raporteze, daca a ales aceasta cale.

Aceasta pentru a isi putea pastra o integritate la nivelul constiintei sale si o integritate in manifestarea constiintei sale intr-un plan uman, in care prin existenta sa are si o responsabilitate fata de tot ceea ce creeaza.

Pe langa acest aspect foarte important al “substantei spirituale”, identificarea ca metoda prezinta anumite zone in care o minte si o constiinta care nu sunt exersate in a recunoaste care e esenta informatiei si care este forma prelucrata a ei, pot ramane in alt plan al existentei perturbandu-si viata si parcursul evolutiv din aceasta existenta, respectiv viata sa actuala.

! As recomanda atentie in abordarea acestei cai si dezvoltarea propriei constiinte (de sine) si a propriului set de valori fundamentale, prin efort propriu si experienta de viata concreta si personala precum si alegerea, daca se merge pe acest principiu, a unei calauze ce cunoaste aceste elemente pentru a putea desprinde forma prelucrata a informatiei si a mentine esenta ce se poate transfera si pentru a face trecerea la o forma integrata, la o evolutie printr-un “sine personal” si prin viata de acum, pentru a mentine intacta reprezentarea interioara pe care am venit sa o manifestam si sa o implinim prin identitatea pe care o purtam in aceasta viata.

In acelasi timp este bine ca omul sa se informeze atat cat e posibil inainte despre ceea ce inseamna “fiinta evoluata” pentru a putea alege cu discernamant indrumatori care au ajuns la un anumit grad de puritate si la o manifestare coerenta in lume, a acestui grad de puritate.

A avea o calauza nu este in mod neaparat un fapt obligatoriu. Insa in existenta noastra niciunul dintre noi nu este singur. Cateodata face sens in evolutia noastra sa cautam raspunsuri, indrumare, ajutor in ceilalti.  Cateodata, nu.

Uneori gasim aceest ajutor sau o forma de ajutor si invatam prin relatia desfasurata, alteori nu il gasim si ne intoarcem la cunoasterea interioara.

Ideea este sa nu ne facem o ambitie personala in a nu avea un indrumator pentru ca in acel moment putem forta anumite baiere interioare si nu dezvoltam in niciun caz ceea ce vrem sa dezvoltam.

Ideea este sa nu ne facem nicio conditionare in a avea neaparat un indrumator, pentru ca omitem ca avem fiecare in interior, intelepciunea universala. 

E bine sa nu respingem ideea de a cauta in jur, sa incercam sa facem noi ce este de facut si sa acceptam atunci cand este cazul sa avem o colaborare cu un alt om, pentru dezvoltarea unor alte abilitati ce pot fi dezvoltare prin relatia cu persoana respectiva care ne arata forme de manifestare ale noastre, avand atunci posibilitatea sa ne observam si sa lucram cu ele in sensul unei evolutii constiente si poate, mai armonioase.

In toate e nevoie sa existe un echilibru.

Interior si exterior lucreaza impreuna in viatã si “interiorul” pe care il avem aduce o miscare in “exteriorul” pe care il traim asa dupa cum si “exteriorul” (experienta pe care o traim, contextul situatiei in care ne aflam, oamenii care sunt in jur si participa la viata pe care o traim, lumea nevazuta, informatiile cu care venim in contact, ceea ce manifestam …) aduce o miscare in “interiorul” pe care il avem.

E bine sa cunoastem suficient de mult atat “interiorul” cat si “exteriorul” astfel incat sa putem sa ne urmam pe noi fiind insa in acelasi timp in armonie, echilibru si cooperare constienta cu tot ce exista langa noi.

Aceasta cunoastere inseamna uneori experiente dureroase, pe care este insa necesar sa ni le asumam (atentie, acest lucru nu inseamna sa ne asumam in intregime comportamentul celorlalti) sau mai clar spus este necesar sa ne asumam ca ” am trecut si pe acolo”.

Nu e suficient insa sa traim experiente atat timp cat nu intelegem intr-o oarecare masura, ce am trait si care este continutul lor. A invata din experientele traite inseamna de fapt evolutia unui om si nu doar numarul lor.

De multe ori mergem cu identificarea atat de departe incat ajungem sa traim in afara noastra si in afara vietii noastre de asemenea. Pentru ca avem capacitatea de a ne transfera ca si constiinta in realitati ce nu ne apartin, in planuri care nu sunt ale noastre, in vise pe care le imagineaza cei de langa noi.

Prin identificare, constiinta noastra pluteste intr-o realitate care nu ii este proprie, in visul sau in viata altcuiva, iar noi parcurgem un drum “usor” modificat fata de cel inscris inauntru (inscris inauntru nu inseamna neparat ca suntem si obligati in a-l urma sau ca e total predestinat), alaturi de ceea ce inseamna potential de implinire al lui, doar pentru ca intr-un fel sau altul noi alegem asta.

Prin identificare o parte din cine suntem noi pleaca in celalalt sau in realitatea careia ne daruim. In noi mai ramane in anumite cazuri doar o “urma” prinsa de corp, acel fir individual (ce reprezinta conexiunea spiritului cu prezenta noastra in aceasta lume si prin care propriul continut din inconstient ni se transfera in timp, in asa fel incat sa putem sa ne implinim “destinul”) in timp ce noi ne proiectam pe sine in cea mai mare parte, intr-o cu totul alta tesatura si traim “acolo” sau traim “de acolo” viata pe care o avem.

Firul individual pe care il avem este in acest caz bruiat iar potentialul nostru de fi prezenti in viata este mult scazut, noi putand ajunge in timp sa avem un statut aproape de cel al unei fiinte mai mult inconstiente.  Traim, respiram dar nu suntem prezenti in viata de acum, neputand materializa, neputand exprima ceea ce am venit fiecare sa aducem in aceasta lume, creand prin continutul si evolutia noastra, continutul si evolutia ei.

Atunci cand  ne copiem unii pe altii sau copiem la nivel de camp si de structuri interioare “povesti de viata” sau destine care nu ne apartin inseamna a ne duce mult in afara noastra si a ne trata fiinta cu uitare. Este ceea ce creste in noi in timp, ura de sine pentru ca ne separam in realitati carora nu le apartinem si ajungem sa traim in timp durerea de a nu mai sti intre atatea roluri cine suntem, de a nu ne mai da viata noi, noua insine, de a nu ne mai simti vii, asa cum fiecare dintre noi am venit sa fim.

Atunci cand simtim ca incepem sa plecam prea mult din propria noastra viata, putem sa ne oprim putin si oricare ne-ar fi motivul, oricat de inalt sau de marunt ar fi, sa ne gandim ca exista un sens pentru care ne-am ales ca forma de constiinta sa avem fiecare un trup si un loc al nostru aici si in aceste timpuri, pentru a ne implini drumul si a invata sa evoluam. 

Sa ne indreptam atentia din timp asupra lui si sa vedem ce pleaca de la noi din suflet atunci cand teama, nevoia de a fi recunoscuti sau admiratia, toate acestea peste o masura, ne indeamna sa nu mai locuim in noi, sa adoptam realitati ce nu ne apartin in loc sa invatam principii, sa le intelegem sensul si sa le aplicam construindu-ne o viata care sa ne reprezinte asa cum simtim ca o avem inscrisa in interior.

Identificarea ia forma prin nazuinta si emotii.

Cu atentia catre ceea ce este in noi teama, nevoie si un anume tip de recunoastere in ceea ce gasim in afara noastra, cu atentie la obiectul sau subiectul adorarii noastre, cu atentie la ce anume ne “trage” sufletul din noi intr-o realitate cu care e posibil sa nu ne potrivim, putem lucra pentru prezenta noastra in propriul trup si pentru pastrarea sufletului nostru ca energie miscatoare a unei evolutii care ne cuprinde nu numai pe noi, insa pe care doar fiind in noi o putem intelege si ii putem cuprinde intelesul.

Este important sa cunoastem aceste informatii deoarece atunci cand simtim ca ne substituim unei alte vieti, constienti fiind ca exista deja o realitate care este a noastra la nivel de sine, specificata la nivel de ADN, care asteapta sa ii pregatim contextul pentru a se implini prin ceea ce cream, putem sa ne chemam”acasa” si cu emotiile noastre creatoare putem sa ajutam la implinirea si transpunerea in fapta a acestei realitati interioare, “planul nostru de destin”, in a ne urma firul calauzitor al implinirii noastre din aceasta viata. 

Durerea ca si extazul pot crea la randul lor atasament si identificare.

Ambele sunt construite din emotii in cea mai mare parte asa incat ne vine la fel de greu sa ne desprindem de  imaginea pe care o formam dupa experiente care dor ca si dupa experiente care ne “ridica” constiinta pana la inaltimi de la care viata ne pare mult mai sigura si mai frumoasa decat ce traim in mod uzual.

Revenirea este un proces delicat, in sensul in care e nevoie sa lucram cu drag si cu blandete, in care timpul implinirii ei, timp necesar cernerii si refacerii fiintei noastre in multe din structurile pe care le avem, variaza in functie de gradul de identificare si de “locurile” in care alegem sa migram.

Si in final, daca se intampla sa ne simtim plecati din viata noastra sau ca suntem cuprinsi intr-o realitate anume din care nu mai stim cum sa iesim si vedem numai si numai acel tip de realitate si ma refer aici la realitatile subtile pe care le cream imaginar, e bine de stiut ca este posibil sa ne revenim in propria viata, fara ca aceasta sa insemne ca nu mai avem acces la “dimensiunile inalte”.

Inseamna doar ca acceptam prezenta noastra in aceasta lume si prin intermediul ei devenim din ce in ce mai constienti de realitatile cu adevarat inalte, fara sa ni le mai imaginam, ca dimensiuni mai subtile si din ce in ce mai pure ale realitatii, mintii, constiintei. 

De pilda, un alt loc in care “ne mutam” si pe care il cream mental ca o “dimensiune inalta” prin calitatea spirituala pe care i-o dam, acesta nefiind de altfel decat doar o zona a mintii, este atunci cand pe langa identitatea noastra de aici, ne cream o alta identitate, cu un nume ezoteric si cream si o alta realitate in mintea noastra decat cea pe care o traim aici in acest context social, politic, economic, geografic si uman, plan mental in care suntem diferiti si ne putem manifesta mai bine calitatile pe care ni se pare greu sa le manifestam aici, in contextul in care suntem toti si prin identitatea actuala pe care o avem.

Cu o prezenta bine asezata pe pamant putem indrazni apoi, sa vrem acces la “dimensiuni inalte”.

Radacinile corect asezate pe pamant vin din responsabilitatea pe care ne-o asumam pentru propria viata, vin din dorinta de a crea si de a petrece un timp pe acest pamant care sa insemne un timp bun si un timp frumos, din iubirea pentru oameni, din intelepciune si din setul de valori, valori care sunt universale si care ne pastreaza simtul de a discerne iluzia de realitate foarte bine acordat, astfel incat sa nu ne fure frumusetea pe care ne-o imaginam in alta parte sau de fapt in zona mintii, pierzand contactul cu propria fiinta si cu viata pe care o avem de “infaptuit”.

Orice afiliere a acestor elemente la realitati care nu includ si sensul si realitatea existentei de aici, orice afiliere a acestor valori care nu includ si realitatea propriei fiinte in sine, ne predispun fiinta la migrare si devine greu sa mai materializam.

Fiecare suflet isi are legaturile lui prin care experimenteaza lectiile acestei lumi.

Rabdarea si blandetea cu care ne indreptam asupra noastra atunci cand constientizam ca incepem sa “plecam” din noi sau am facut deja asta, dorinta  de a fi “in noi”, ce pleaca din constientizarea unui rost firesc al acestei evolutii impreuna cu atentia mentinuta si asupra noastra insine in orice pas si demers pe care il intreprindem, ne sunt repere importante si ne construiesc in timp capacitatea de a lasa ceea ce este in interiorul nostru si ne defineste ca fiinta sa se manifeste  liber, firesc  si sanatos in viata si in cautarile pe care le avem.

Iar cand suntem prezenti cu propria energie in trupul nostru, cand suntem cu ea neamestecata, cand constiinta ne este treaza si indreptata catre sine din interior si asa este unita si cu tot ceea ce este in jurul nostru, putem sa daruim constienti de cine suntem noi dintr-o sursa care e universala si sa ramanem si in echilibru.

Gradul de prezenta este strans legat de gradul de constienta. Cu cat suntem mai constienti de cine suntem, de ceea ce avem si ne “apartine” ca si calitati pentru ce avem fiecare de facut aici, cu cat suntem mai constienti de propria energie, cu cat suntem mai constienti de ceea ce traim, de felul in care ne formam ceea ce inseamna drum si de tot ce daruim in jur, cu atat suntem mai prezenti in viata si in propriul proces de evolutie.

Gradul si nivelul de alegere sunt un alt indicator de prezenta in noi insine. Cand alegem noi si alegem liber, e un semn ca energia isi indeplineste rostul si e la locul ei. Asumarea deciziilor noastre inseamna a fi prezenti in trup si punerea energiei proprii in miscare.

Nivelul de atasament fata de scenariile pe care le-am creat, reprezinta un altul. Cand atasamentele sunt mari, energia e blocata si e transferata in contextul respectiv. Genereaza in timp energie contextuala necesar a fi eliberata si abia apoi prin acest proces de eliberare se poate produce “substanta spirituala” pentru a putea fi apoi materializata. Prin acelasi proces devenim si constienti si crestem gradul de prezenta.

Si in final inca un indicator, insa nu neaparat si ultimul, este nivelul de agresiune pe care il simtim atunci cand cei din jur ating un subiect sensibil inca pentru noi, la fel ca acel gen de opinii la care tinem foarte mult si in lumina carora suntem asa cum credem ca am fi apreciati de cei din jur. 

Cand suntem agresati de opiniile celorlalti si simtim aceasta agresiune in fizic si mai ales in zona timusului atunci energia noastra e blocata iarasi in context iar noi simtim impulsul imediat de a raspunde.

Lucrul asupra propriei fiinte in ceea ce priveste acel cumul de energii care fac posibil acest mecanism al identificarii si al proiectiei de sine impreuna cu transferul care se realizeaza prin aceasta, sprijina procesul de purificare al propriului camp energetic si de adunare a lui in jurul esentei noastre astfel incat sa putem fi prezenti in noi, cat mai neamestecati si sa putem intelege cine suntem noi, cine este cel de langa noi si ce traieste el si sa stim cand ne este locul si momentul si felul in care sa ne manifestam prezenta in ceea ce inseamna evolutia intregului asa cum este ea de la natura conceputa,  la modul impreuna.

Este necesara o purificare la nivel mental si emotional si echilibrarea acelor legaturi la nivel de suflet care pot purta energii ce inlesnesc formarea de iluzie si indreptarea in afara noastra, oricare ar fi locul in care este acest “in afara noastra”.

Identificarea este si ea la randul ei, un alt proces din care se poate invata. Este insa necesar discernamantul si cultivarea unei legaturi cu propriul corp si cu propriul sine pentru a putea pastra un curs cat mai firesc al evenimentelor pe care la un moment dat vom sti ca ne vom dori sa le traim …

Suntem aici si suntem impreuna. Si putem sa ne imbogatim unii de la altii, prin relatiile pe care le avem unii cu altii, fie ca suntem prezenti in trup sau nu si putem sa crestem si prin ceea ce avem nevoie sa primim din jur avand insa incredere si in cine suntem noi ca oameni, ca fiinta si ca suflet cat si in faptul ca exista in noi atat drumul cat si capacitatea de a-l implini si de a darui fiecare, ceva cat mai autentic lumii.

Intr-un fel in care nu am mai facut-o si intr-un timp pe care nu l-am mai trait niciunul dintre noi aici, pana acum.

Iar atunci cand ne umplem locul pe care il avem in propriul trup cu propria energie pentru a ii darui substanta prin experienta vietii de acum,  putem trai aici dincolo de spatiu si de timp si eliberati de forma, in acelasi timp in care bucuria de a face asta impreuna cu tot ceea ce e in jur inseamna constienta  si nu “pierdere de sine” in forma, sau in trup.

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

 

Va multumesc,

 

Autor, Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *