Viata de acum, multidimensionalitate, integrare sau scindare?

Viata de acum, multidimensionalitate, integrare sau scindare?

Visam uneori la o alta lume, viata decat cea pe care o traim. Si o si imaginam de multe ori.

« Visam » cu ochii deschisi sau inchisi o lume populata de fiinte care nu sunt, nu mai sunt sau sunt si in plan fizic si care in plan imaginar au o alta « dimensiune » si cu care ori ne imprietenim ori devenim dusmani, o lume in care reusim sa facem echilibru mai usor sau sa « castigam » mai des, o lume populata cu calitati care devin mult mai simplu de materializat decat in lumea pe care o traim in plan concret, o lume in care avem alte nume si alte « functii » si in care  ne simtim si suntem altfel decat suntem sau traim deja aici.

Folosim de multe ori imaginatia in ideea de a crea o lume ideala si o lume mai buna decat cea in care suntem,  pe care sa ajungem sa o traim aici. De multe ori insa, aceasta ne duce in reverie si incepem sa traim mai mult visand.

Ne “izolam” in parte din realitatea pe care o construim si o constituim cu totii, ne indepartam de sensul real al vietii si al evolutiei in sine si pierdem izoland o parte din fiinta noastra intr-un “univers paralel” si in incercarea de a-i da o forma materiala sau concreta.

Pierdem valoare de sine, capacitate de a crea cu adevarat si capacitate de a fi, a exista, a trai ca un intreg avand constienta intregii noastre dimensiuni, a cunoasterii curate care “ne apartine” dar si capacitatea de a implini un sens a carui valoare a existat intotdeauna in noi.

Cand traim visand cu ochii deschisi, traim lumea mintii noastre si a unui univers interior care poate contine inca informatie amestecata. Aceea a obisnuintei sau a mecanicii noastre de a trai dupa ceva deja format anterior la nivelul mintii.

Exista in noi o energie sau un adevarat context energetic uneori, pe care o purtam undeva mai mult sau mai putin la « suprafata » fiintei noastre in functie de fiecare dintre noi si care surprinde in ea insasi contexte sau circumstante « usor » neterminate, sau experiente si evenimente pe care nu le-am eliberat inca sau total si care creeaza « forme » si simple si elaborate care sunt in interactiune in interiorul nostru si care isi negociaza un loc la intaietate in fiinta care suntem, pentru a fi traite inca o data sau manifestate din nou, in lumea de aici, in acelasi fel.

Aceasta “energie” cu cat este mai contextualizata, tinde sa recreeze emotii si evenimente cu caracter repetitiv, rezistand la orice schimbare reala de context, noi percepand aceasta in feluri destul de contradictorii, de multe ori simtind ca suntem realmente “atrasi” in experiente de viata pe care nu ne dorim de fapt sa le parcurgem si in interiorul carora depunem uneori mult efort pentru a face un echilibru. Uneori reusim sa il facem eliberand partial sau total, energia care a facut posibila manifestarea inca o data a unui context creat deja anterior, alteori nu, “imbogatind” in acest fel contextul.

Cat timp informatia din noi, sensul experientei pe care o traim, mai este prins inca in circumstanta sau context, vom elabora in continuare idei care nu au neaparat o legatura cu realitatea de moment pe care o traim, mai exact vom cauta inconstient un loc mai intai in mintea noastra in care putem fi asa cum nu stim sa fim inca in viata pe care o traim si apoi vom actiona prin intermediul lui, prin lanturi de asocieri si de deductii si apoi prin interpretare in tot ceea ce traim fara sa avem si un contact cu informatia autentica, corecta, obiectiva a experientei din prezent pe care o traim. De multe ori acest proces e desfasurat inconstient si se bazeaza pe mai multe mecanisme de aparare.

Exista un cerc vicios al “pozitionarii de sine” pe care il alimentam traind mecanic, visand numai si traind din imaginatia noastra si incercand asa sa traim mai bine schimband exteriorul dupa cum imaginam in mintea noastra, pentru ca acolo se produc in primul rand efectele imaginatiei noastre si nu in constiinta.

Acest cerc vicios inseamna sa  alegem dintre rolurile preexistente inregistrate inca contextual in firea noastra, rolul care ne convine cel mai mult in loc sa ne definim o personalitate care e corecta si care exprima autentic constiinta de sine pe care o avem si care de a face cu un proces de constientizaresi maiputin cu un proces de a imbraca o haina a unui rol care e mai mult sau mai putin sociala in defavoarea constiintei care este in interior.

Astfel in loc sa eliberam energia conextuala care e in noi si pe care o acumulam atunci cand traim viata din perspectiva unui rol si mai putin din perspectiva unei fiinte constiente, acumulam in continuare in noi energie contextuala traind astfel in circumstante de viata limitate fortand in anumite cazuri fiinta noastra in a sta pe loc.

Cand fortam fiinta noastra sa stagneze deoarece nu reusim sa traim fara haina unui rol deja preconceput in mintea noastra, acumulam astfel agresivitate si ura fata de propria persoana, urmand ca mai apoi aceasta agresivitate sa ne alimenteze scenarii de existenta in care sa cautam o alta pozitionare circuland si recirculand insa mai mult sau mai putin aceleasi informatii care ne fac sa traim mai mult sau mai putin aceleasi lucruri si mai mult sau mai putin in acelasi fel.

Depinde sau tine insa de noi, gradul de eliberare sau de libertate pe care ni-l acordam la un moment dat din/in orice circumstanta.

Adaugand acestei energii inca contextuale in noi si manifestate in continuare, o lume pe care o credem “ideala” prin capacitatea noastra de a imagina, cream de fapt separare intre lumi si ajungem sa traim aceasta separare. Pentru ca traim in acel moment un trecut neintegrat, un trecut care are in el insusi povestiri de viata neintelese, neimpacate si un viitor pe care il cream la nivelul mintii in care e deja o informatie neeliberata fara sa tinem seama de prezent, nefiind prezenti in el, momentul efectiv in care ne putem aduce in toate, constienta. De sine si intreg.

Evitam prin aceasta forma de a visa si a imagina viata in care ne concentram mai mult pe a crea si a aduce in fapt in acest fel un viitor probabil, insasi viata de multe ori, ceea ce traim in momentul din prezent si mai ales evitam sa ne implicam in ce traim acum, in aceasta viata asa cum e contextul ei particular individual si de constiinta colectiva.

Si mai exista si situatii in care ne amagim ca implicarea pe care o avem este o implicare a fiintei noastre cand de fapt implicarea din acel moment este exprimarea fiintei noastre prin intermediul unui rol pana la confuzia cu el, si cam atat. Implicare se numeste orice actiune constienta  a noastra atat de cine suntem noi cat si de cine este in prezenta noastra altfel e numai performanta unui rol.

Poate fi de ajutor insa la un moment dat nefiind si o actiune constienta in cea mai mare parte, pot sa inceapa sa apara contradictii, tensiune in performanta acelui rol cu evidente consecinte asupra celorlalti cat si asupra noastra.

Exprimarea prin intermediul unui rol confundandu-ne in acelasi timp cu el, poate insemna activitate insa nu si constienta pentru ca in « spatele » acestei activitati este vorba de identificare. Ori aici deja incepem sa traisaca mult inconstienta. Prin identificarea cu un rol acumulam informatii insa nu inseamna ca le si procesam. Adica stocam experienta insa nu intelegem neaparat si sensul ei. Traim mai mult mecanic.

« A visa cu ochii deschisi » si a trai asa, are in sine ca forma de exprimare de sine, putina capacitate de a materializa. Este o « actiune pasiva », care ne implica la nivel mental si mai putin la nivel de spirit. Capacitatea de a visa tine mai mult de suflet si de minte, o combinatie prin care experimentam viata si lumea din interiorul unor emotii si a unor interpretari ale existentei noastre, trecute, prezente, viitoare.

Sufletul este direct legat de minte, de aceea atunci cand mintea noastra se curata, emotiile noastre se echilibreaza, iar noi simtim impacare cu trecutul insa nu printr-o acceptare « fatalista » a unor intamplari de viata « care au fost asa cum au fost » sau «  au fost si gata », « trecutul e trecut », sau au fost « asa cum a trebuit sa fie », ci printr-o acceptare provenita din intelesul acelor intamplari si prin retinerea sensului pe care acestea l-au avut in viata noastra si in viata tuturor, eliberandu-le energia contextuala care da nastere la interpretare si ne mentine in suferinta si eliberandu-ne astfel propria energie din zone temporale ale fiintei noastre pentru a ne trai intregi pe noi in momentul din prezent, adica aici, si in acest moment, adica acum.

Atunci cand acceptam « fatalist » viata nicidecum in noi nu este pace ci o miscare oprita de la sensul ei firesc si anume acela de a ne darui prin propria transformare, ce se numeste evolutie. Si iluminare. Adica inteles si capacitate de a manifesta comcret intelepciunea la care am ajuns. Si aici putem ajunge prin integrarea experientelor de viata si nu prin separarea de sine a unor parti carora nu le putem raspunde pe moment. Intrebarea e oricum in noi. S-a format din prima clipa in care a aparut durerea si atat timp cat nu are si un inteles, ramane si traieste in noi chiar daca « tace » cateodata.

Putem sa ne gandim la ceea ce traim si sa vedem cat de mult avem in noi pace din ce am inteles si cat de mult mai e in noi durere din faptul ca mai exista inca intrebare. Sa ne gandim atent insa pentru ca uneori am inchis mai multe usi in loc de una, sau am creat « spatii temporale » in adanc unde ne-am « depozitat », uitand de acel « noi » care a existat, de acea versiune a noastra care a inregistrat durerea.

Tot ceea ce traim are un sambure de adevar. Sau mai mult decat atat, in functie de nivelul de constiinta de la care ne traim realitatea. Si nivelul de constiinta de la care ne traim realitatea de moment este dat de intentia reala cu care ne ducem cautarea sau traim aceasta viata si de cat am inteles, sau de cat potential din cat avem e deja manifestat curat, alaturi de ce alegem poate in fiecare clipa, sa alimentam prin atitudine si prin comportament, adica prin manifestare.

Avem  multa informatie in noi si in tot ceea ce am trait deja. Si putem acumula si chiar acumulam in continuare. Pana la un punct « depozitam » ceea ce acumulam in alte straturi care sunt in noi, dupa care incepem sa procesam de multe ori in timp ce si traim ceea ce am depozitat, atunci cand ne dorim sa procesam acest trecut si atunci cand intelegem sensul acestei asezari in sine. 

« A procesa » informatia pe care o continem inseamna si sa ajungem la un moment dat sa traim clipa, adica sa nu mai depozitam nimic deoarece procesarea, adica desprinderea sensului real al experientei, intelesul din orice circumstanta am fi trait, e deja inclus in clipa, se genereaza si se integreaza firesc in chiar timpul desfasurarii ei, permitand in continuare viata, si viata ca « descoperire ».

Ne ajuta sa tinem seama ca in univers exista echilibru. Si in noi la fel, acolo de unde « ne generam » ca existenta. Si ca sa il putem percepe pe deplin si trai cu totul si aici, avem nevoie de a impaca in sine ce « avem », cu ce « a fost » si cu ce « vine ».

Exista o limita a fiintei noastre pana la care ne putem permite sa suprapunem informatii. Dupa care  suprapunerea conduce la scindare. Pentru ca integrata nu este nici una dintre ele sau poate prea putin si pentru ca desi putem trai simultan si constient trecut, prezent si viitor si putem trai aici constienti fiind, intreaga dimensiune pe care o avem, ceea ce facem cand traim in suprapunerea informatiilor din noi, este sa le traim in separare si fara sa fim foarte constienti de tot ce facem. Pentru ca atunci traim aceasta « multidimensionalitate » secvential, prin roluri din trecut, roluri pe care ni le imaginam si roluri pe le avem si le traim mai mult sau mai putin « prezenti », acum.

Ne orientam de multe ori in a cauta informatii si raspunsuri despre galaxii sau despre calatorii in viitor sau credem ca a intelege mai inainte de orice cum s-a « creat creatia » e calea catre a intelege cine suntem si ce traim acum. De multe ori doar ne amagim atunci ca ne dorim cu adevarat sa intelegem cine suntem si ce traim si aceasta, pe langa sensul pe care il dam demersului « de cautare » si pe langa prioritatea pe care ne-o putem seta la un moment dat, pot tine « la distanta » atat raspunsul cat si trairea lui. Sau mai corect spus, « ne putem tine » la distanta de raspuns si de trairea lui.

Trairea unui raspuns il valideaza in primul rand in noi.

Trunchiem astfel viata in mai multe parti, prin diverse orientari care sunt in noi, si asta inseamna ca in acel moment ne trunchiem pe noi. Si ne traim trunchiat.

Trunchiem viata ori de cate ori credem ca a trai aici si ca ceea ce traim in fiecare moment al prezentului pe care il desfasuram, e mai putin important decat ceea ce putem cunoaste in momentele si prin incercarile de a ne sonda mintea si conexiunea cu tot ce e profund si fara limita in univers.  E nevoie sa « urmarim » in tot ceea ce facem un echilibru si sa avem o buna orientare in trairea experientelor de viata, pentru ca tot ce e profund in noi sa ne dea la un moment dat « de la sine » si cunoastere si « aliment » pentru viata de acum.

Trunchiem viata de multe ori atunci cand credem ca exista experiente ale acestei vieti care « au meritat traite » si altele care sunt banale si nu ne-au adus nimic. Este firesc sa ne gandim ca putem alege experientele pe care le traim. Ca experientele vietii noastre se pot impleti si in functie de alegerile pe care le facem si in acest sens sunt experiente care ni se potrivesc ca structura si ca si continut si sunt experiente a caror informatie simtim ca o avem deja constituita la nivel interior si nu avem o pornire clara in a le trai si vrem sa alegem experiente noi. Insa a le considera intr-un fel sau altul, care implica un nivel ierarhic inseamna a le judeca.

Trunchiem viata de acum de fiecare data cand o separam intre un trecut care e trecut si pe care « e bine sa il lasam asa cum l-am trait », un prezent cu care nu ne impacam si un viitor pe care ne straduim in diverse feluri sa il imaginam cat mai precis la modul ideal. Exista in mod cert « trecut » asa cum inca il percepem. Il avem cu noi cand venim pe lume si in el e si parte din potentialul pe care il avem. De aceea integrarea lui si integrarea contextului prezent al vietii noastre pe care il avem la dispozitie si pentru aceasta, sunt elemente pe care e bine sa le consideram din cand in cand pentru a nu privi doar viitorul pe care ni-l dorim.

Trunchiem viata ori de cate ori cautam un trecut mai indepartat si in alte vieti decat cel pe care il avem trait si adunat in aceasta viata si ne raportam la el, sau traim prin intermediul lui. Trunchiem viata si ne separama constiintele in doua ori de cate ori acesttrecut din alta viata e mai bun decat ceea ce traim acum, ori de cate ori ne focusam atentia asupra lui cu precadere pentru a il reinvia in loc sa acceptam ca de atunci si pana acum e un drum pe care l-am parcurs, contextul in care traim e altul si intreaga structura a “materialitatii” e in curs de devenire. De aceea exista evolutie, de aceea exista un prezent, de aceea exista un acum.

Trecutul sau “trecuturile” mai indepartate – cat mai suntem prinsi inca in interpretare si mai putem lucra inca cu informatii “secventiale” – ne pot fi de folos in masura in care putem noi insine valida informatia prin recunoastere interioara si nu doar prin acceptarea unei informatii ca atare primita prin diverse explorari ale constiintei. Ne sunt de folos in masura in care dupa ce le validam prin recunoastere interioara si prin discernamant, putem incepe procesul de integrare a esentei de sine care a compus acest trecut. Aici este un proces fin care necesita atentie intrucat pe baza lui se construieste constienta si se recupereaza esenta din identificare.

Procesul este multidimensional deoarece se lucreaza in paralel cu existenta noastra de acum, acest fapt fiind esential intr-un proces de integrare, astfel incat persoana sa ajunga gradat si in ritmul propriu la recunoastere totala  si la capacitatea optima de a se trai curat pentru a se implini pe sine ca intreg in viata de acum, fara acumulari suplimentare si fara a crea un nou proces sau ciclu de distributie de sine, cautare, regasire, validare, integrare si manifestare.

De cate ori trunchiem viata pe care o traim acum, o refuzam de fapt. De cate ori o refuzam, de atatea ori ne refuzam pe noi, cei care o traim acum. Iar noi cei care suntem si am venit sa fim in aceasta viata, suntem cei care putem impaca si aduce impreuna trecutul nostru oricat de indepartat ar fi el, prezentul pe care il traim si un viitor probabil, ca totul sa insemne implinire.

Sa traim acum nu inseamna sa uitam de tot si sa ne vedem de viata si servici. De multe ori ne sperie sa traim numai atat. Acest « acum » nu ne ia cunoasterea pe care o avem si la care avem acces ci permite o accesare constienta si simultana a ei, care poate fi traita prin insasi viata pe care o traim in fiecare clipa, pentru o integrare sanatoasa a unor informatii din « trecut » si din « viitor » sau alte « dimensiuni »,  care sa isi aiba si o utilitate traita “in  moment”.

Altfel determinam in noi miscari care ne conduc din nou, catre scindare. Ori sensul cunoasterii si al evolutiei de sine este, din nou, integrare si unificare. Si atat timp cat inca mai suntem aici, pe acest pamant in forma in care el insusi evolueaza, inseamna si manifestare a « integrarii » la care am ajuns. Adica exprimarea in plan concret a « asezarii » interioare la care am ajuns. Ciclul evolutiei de aici, se inchide inca, prin manifestare.

Exista inca manifestata comparatie intre noi. Exista inca interes propriu manifestat. Exista inca teama si control. Exista inca rusine de a fi si agresivitate. Exista inca multe in noi si in acest fel exista si in planul imediat apropiat de cel concret. Si uneori alegem sa le si materializam destul de repetat.

Nu putem crede ca evolutia se poate intampla in pace. Si manifestam razboi. Doar pentru ca nu putem sa credem. Sau pentru ca ne si foloseste deoarece razboiul are niste reguli pe care am ajuns sa le cunoastem. Pacea are poate un principiu cu care abia acum ne obisnuim.

Cat timp aceste informatii mai sunt inca in noi si cat timp viata pe care o traim aici mai are inca semne de intrebare si secrete, putem sa acumulam cunoastere « din viitor » insa sa incercam sa gasim o cale pentru a intelege si ce traim aici.

Sunt sanse mari altfel, sa ne intoarcem pentru ca de sarit ceea ce e acum in noi nu putem sari ca informatie desi ne dezvoltam, poate si pana la un anumit nivel, pe « alte planuri » in sensul in care acumulam informatie insa prea putin din informatie direct traita din procesul vietii in mod direct, prin alegerile noastre de fiecare clipa preferand in locul lor evenimente, experiente, cursuri pe care le accesam crezand ca doar asa putem sa evoluam.

Informatiile, experientele ne provin de multe ori din plan imaginativ si mai putin direct din experiente de viata care nu au legatura cu imaginatia ci cu exprimarea directa a fiintei noastre, pe care o traim. Cand vom invata sa fim atenti la exprimarea noastra traind in acelasi timp firesc momentul, vom avea acces la cea mai mare cunoastere care a existat vreodata si aceasta intr-un mod direct si neintarziat asteptand un moment special pentru a intra in conexiune cu aceasta.

Putem trai prezentul si « acum » insa ca sa putem trai clipa sau prezentul continuu, informatia pe care o avem trebuie sa fie « linistita » si in noi aceeasi stare “linistita”. Si starea este o stare de constienta totala care nu exclude legatura noastra cu viitorul, pentru ca in acel moment trecut, prezent si viitor sunt toate in armonie si inseamna una. Ceea ce in continuare, nu exclude bucuria de a trai si descoperirea. Insa include fara urma de tagada, pacea, constienta si simtul unei realitati create doar prin exprimare proprie de sine si in afara imaginatiei pe care uneori prea mult o utilizam, realitate care poate transcende de multe ori miturile in care noi insine intram despre existenta noastra.

E atunci cand interior si exterior se intalnesc in experienta. Sau prezent si infinit sunt una, in acest moment.

Cautand sa ne traim viata simplu si curat, nu ne satisface. Gasim realitati in care am trait odinioara aceasta insemnand in ceea ce numim cateodata « alte vieti » (aici este un subiect pentru un articol nou) in care am fost in pozitii de multe ori « inalte » sau mai semnificative ori mai pline de sens si rezultat, decat ce traim acum. Ne identificam cu ele si incercam sa le recream. Incercam sa aducem din nou aici unelte, tehnici si metode care au existat « atunci » si incercam sa aducem aici o cunoastere de multe ori in aceeasi forma.

A trai cu mintea in « civilizatii disparute »  si sub identitati de « imprumut » chiar daca ne « apartin » intr-un anume fel, nu inseamna ca avem mai multa cunoastere sau capacitate de a trai, de a intelege, de a crea sau manifesta aici, ori de a cunoaste ce se intampla in « marginile » acestui univers, decat o persoana care s-a purificat si a ajuns sa traiasca simplu, la adevarata sa valoare. Si atat. Pentru ca de multe ori ne putem simti superiori. Iar identitatea de acum e identitatea de acum si e un sens pentru care « ne traim » asa acum si nu altfel.

Cunoasterea adevarata transcende forma. Orice forma si culoare, orice maiestrie, orice sunet. E perceptie curata si atat. Nu depinde de nimic ci doar de dorinta sincera si de nevoia noastra absolut reala de a o accesa.

A visa sa aducem din nou lumi care « s-au inchis » pentru simplul fapt ca au avut in evolutie rolul lor, nu inseamna sa mergem mai departe ci sa stam pe loc.

Poate parea paradoxal insa daca ne dorim sa intelegm si sa iesim putin din mit si sa traim o cunoastere adevarata, uneori se poate sa intelegem ca ce traim acum e important tocmai pentru faptul ca avem o sansa sa ne recuperam din mit si din tot ce am trait pana acum, pentru a fi din nou intregi in aceasta clipa din prezent si nu inseamna o posibilitate de a ne identifica pe noi insine cu doar o parte care a avut la randul ei la dispozitie un timp pentru a trai si pentru a « recupera » din nou din mit, tot ceea ce traise pana atunci.

A trai realitatea visului din starea de somn – si nu a visului  in stare de trezie, imaginat – presupune o buna constienta si o anumita cunoastere de sine, pentru a nu trai scindare. E o lume de energie si energia capata forme. Atat timp cat mintea nu ne este pura putem incurca imagini din cele doua lumi si putem trai in suprapunere in viata actuala.

Viata noastra, am venit sa o traim aici. Faptul ca suntem fiinte de energie si dimensiunea pe care o avem ne permite sa traim deplin aceasta viata luand contact cu mai multe planuri ale ei, nu inseamna a nu fi prezenti in ce traim  si a nu implini un sens pe care il avem aici si nu exclude in nici un caz sa avem discernamant. Iar viata noastra « ar trebui » sa fie « viata noastra ». Traim de multe ori vieti care nu ne apartin pentru acum si vieti imaginate in intregime.

Mintea poate fi o poarta catre sine. Si noi suntem un intreg. Asa incat putem visa. Insa e bine sa ne gandim ca a visa este ceea ce este si a ne dori sa implinim ceva este cu totul altceva pentru ca in primul rand inseamna ceea ce inseamna viata in sine si anume, actiune.

Sa facem curat in minte si sa vedem ce intelegem noi din fiecare lucru la care ne gandim. Pentru ca uneori din suprapuneri informationale se fac noduri. Si ce traim se impleteste. Si nu mai stim nici cine suntem, nici de ce traim. Asa incat a le cerne devine uneori in viata, esential.

Si aici e in functie de fiecare. Se poate face primenirea mintii. Pentru a fi noi. Asa cum stim sa fim atunci cand mintea ne e curata si exprimam in plan concret ceea ce gandim in noi.  E mult mai multa liniste atunci. In noi, in jur si in ceea ce traim. Fara a pierde in nici un fel contactul.  Asa doar il adancim.

A ne purifica mintea inseamna a ne elibera pe noi de conotatie. De capacitatea de a face sensuri si de a crea asocieri si a trai la modul exclusiv pe baza lor. Sensul e deja si sensul se traieste. Prin intelepciune. Asa il descoperim. Pentru ca la un moment dat cand ne uitam in urma, totul capata un sens. Nu il imaginam. Atunci cand e real. Sensul real al experientei e real cand doar transpare in urma exprientei si nu cand il imaginam sau il cream dupa cum credem noi ca ni se potriveste.

De multe ori asimilam dorinta pe care o avem cu privire la un anumit aspect in viata, cu « a visa ». Si cand avem dorinte ne spunem ca avem un vis. E bine sa facem clar o distinctie intre ele, sa cernem informatia asa incat sa putem sa aducem dorintele in realitate. Sa pastram dorinta sincera care e in noi si sa o « luam » din vis. Si sa ne « trezim » pentru a o trai.

Cheia evolutiei noastre e de fiecare data in « viata de acum ». Si oricate informatii am aduna despre « vieti alaturate » ne putem implini realmente la nivel de sine, ca viata, ca fiinta si ca potential atunci cand nu ignoram viata pe care o traim aici, asa cum e si  cum a fost pentru fiecare dintre noi.

In fiecare clipa este un potential enorm de transformare, de cunoastere, de viata adevarata, de bine, de frumos, de implinire, de traire, de constienta, de integrare, de impacare, de creatie, de sanatate si de multidmensionalitate. In fiecare clipa e un potential imens pentru a trai. Tot ce suntem noi. Si asa cum de fiecare data am venit sa fim. Frumosi, liberi, intregi si constienti.

Visul in care vrem sa traim de multe ori nu inseamna evolutie decat pana la un punct, acela pana la care doar “inregistram”. Putem sa continuam sa credem ca visand traim, insa uneori primim un alt raspuns atunci cand ne punem urmatoarele intrebari:

Vrem sa traim visand? Sau vrem sa ne implinim traind?

Ca de fiecare data, e vorba de o alegere si pana ne definim termenii cu adevarat, poate fi un pic mai greu. Apoi in mintea noastra se produce iluminarea. Adica deschiderea catre adevar. Iar energia noastra proprie isi revine la adevarata viata si isi regaseste un ciclu de parcurs interior. Iar vibratia pe care o emitem inseamna in acel moment – intreg. Si constienta. Adica, sanatate. De a fi.

 

Alina Mihai | Coach, Trainer, Terapeut
Sedinte individuale si evenimente de grup
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa un raspuns ღ Multumesc !

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + = 14

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>