Un articol despre libertatea mintii si “gandirea” cu “creierul universal”

Un articol despre libertatea mintii si “gandirea” cu “creierul universal”

Exista ceea ce numim, minte. Acesta este un lucru clar. Ce este mintea insa ne mai intrebam. Si intrebam. Primim raspuns si in noi, raspunsul capata noi definitii. Reinterpretam apoi raspunsul conform cu filtrele si informatiile care exista deja in noi si apoi traim si (re)actionam pe baza acestor interpretari.

Atunci cand traim viata pur si simplu asa cum stim sa o facem fiecare pana la un punct, nu acordam o atentie prea mare mintii, insa ii putem acorda o atentie deosebita atunci cand pornim pe un drum al cunoasterii de sine.

Atunci aflam parca dintr-odata ca « exista minte » si aflam ca ea « nu tace », ca mintea este « un dusman », ca mintea creeaza « doar probleme » sau ca este « o sursa de nefericire », ca mintea « trebuie oprita », ca mintea « face zgomot », ca mintea « trebuie anihilata », ca mintea « pleaca », aflam ca mintea este « o piedica pentru iluminare » si cream in timp din propria minte o entitate vie cu o personalitate si ca atare si vointa proprie la care de multe ori incepem sa ne raportam.

Insa, cat sunt de adevarate toate acestea ? Cat e de adevarat ca mintea noastra este un “dusman” si ca ea ne impiedica sa spun asa, de la diverse “performante spirituale” ?

Crezand in astfel de informatii fara sa le cercetam, separam ceea ce inseamna minte de tot ceea ce suntem noi si o transferam intr-un “exterior” care, aparent, nu ne apartine (aparent pentru ca tot noi spunem, mintea noastra) si cream o poveste in care mintea e ceva ce nu ne este favorabil. 

Uneori invatam ce este mintea (in timp si prin experienta) si invatam cum sa ne raportam la noi insine si la ansamblu si invatam si cum sa integram si mintea in ansamblu; alteori insa o mentinem « in afara », continuam sa ne raportam la ea asa cum credem sau am aflat ca ar putea sa fie “mintea” in loc sa ne raportam la un sistem de referinta din interior, si ajungem din ce in ce mai mult sa traim noi insine ca un ansamblu, un intreg in separare.

Totul se intampla in timp. Avem o rezistenta mare in fata separarii insa daca insistam, putem trai un sentiment acut de separare, mai ales ca un inceput al acestui sentiment exista prin insusi felul in care ne privim de multe ori, propria existenta si propria intrupare, identificandu-ne exclusiv cu sexul pe care il avem si propria identitate. 

A fi sanatos la minte inseamna in termeni ce tin de experienta vietii pe pamant, a fi clar, a fi constient, a fi flexibil in gandire dar si in experienta, a avea discernamant si un « bun raport » cu sine si cu tot ce e in jur.

« Bunul raport » se refera insa la mai mult decat la un raport civilizat pentru ca implica fiinta noastra in ansamblul ei si nu doar acea parte cu care ne identificam mai mult sau mai putin la inceput, adica in copilarie, atunci cand invatam ca viata are si reguli de comportament.

« Bunul raport » semnifica un raport corect, cu sine si cu tot ceea ce exista ca forma atat concreta cat si ca forma a existentei in orice fel ar fi aceasta, parte perceputa si parte pana la un punct, neperceputa, din tot ceea ce exista.

« Bunul raport » inseamna un raport eliberat de teama, de interes, de nesiguranta, de lipsa de incredere, de interpretare sau proiectii, de forta, de manipulare, de abuz si de inconstienta.

Un “bun raport” inseamna un raport bazat pe onestitate si respect, pe firesc si pe expresie autentica de sine, pe inima deschisa sau disponibilitate emotionala si pe constienta.

In timp ce discernamantul e mai mult decat ce stim si in primul rand discernamantul e un simt dar si o calitate (in sensul exprimarii unui fel de a fi si de a face si nu ca si cuvant opus cuvantului « defect ») si nu inseamna doar a « pune alaturi » niste idei si a incerca exclusiv prin termeni invatati, prin asocieri si ratiune sa determinam, deducem, un adevar din ce a rezultat.

In tot ce facem conteaza sa regasim in toate, constienta. 

Constienta de sine si a ansamblului pe care il reprezentam si construim, constienta clipei pe care o traim, 
constienta vietii si a evenimentului de viata pe care il traversam si constienta propriei evolutii.

Si cunoasterea pe care ne-o dorim de multe ori sau atat de mult cateodata, se implineste tot aici.

Aici ajungem si cu recuperarea de sine, aici ajungem si cu integrarea, aici ajungem si cu unificarea, aici ajungem si cu vindecarea si aici ajungem cu toate conceptele pe care le stim pana acum si pe care incercam sa le traim sau materializam, atat timp cat toate aceste concepte si idei care devin practici si cai de cautare, se implinesc autentic. 

Cand traim doar din asocierile pe care avem capacitatea a le face, uzam numai o anumita abilitate a noastra si nu « ne folosim » pe noi, ca  ansamblu, ca intreg.

Cand avem insa o dorinta sanatoasa si autentica de a intelege ce traim, devine cateodata simplu sa ne observam si sa vedem ca

  • ne identificam cu alte forme de constiinta, entitati, ingeri, “maestri”, zei sau zeite, pe care le consideram mai evoluate,
  • ca interpretam un tipar de existenta sau ne raportam exclusiv la el de mai multa vreme,
  • ca suntem in postura de a copia un model de evolutie sau pe cei din jur – pentru ca e o diferenta intre a ii privi pe cei care ne inspira ca pe persoane care construiesc diversitate si extind campul de posibilitati si in a-i copia,
  • ca ne autoalimentam de fapt prin ce traim o imagine de sine si care e aceasta in loc sa traim expresia autentica de sine,
  • ca ne straduim sa implinim prin propria viata un « vis neimplinit » al celor care sunt in jur  sau un “vis dorit” al lor sau ca imprumutam un vis care nu ne apartine limitandu-ne si inchizandu-ne in el sau, ca devenim rigizi in visul nostru sau in felul in care ne-am imaginat sa il traim.

Si putem sa continuam sa observam.

Toate acestea reprezinta suprapuneri de camp, in limbaj ezoteric, atat energetice cat si informationale, si se intampla incepand cu nivelul mintii, adica cu nivelul rational si al asocierilor invatate de idei, al imaginatiei, implicand insa si constiinta pe care o avem intr-un anume fel si grad al ei.

Putem crede ca mintea creeaza aceste « suprapuneri », insa nu este asa.

Nu mintea este cea care le creeaza, ci noi prin intermediul ei, prin intermediul informatiilor stocate in acest spatiu pe unde ideile ar trebui sa treaca si nu sa stea transformandu-se in idei rigide si in conditionari, aglomerand acest spatiu care pentru a se elibera, “pocneste” cateodata.

Nivelul mintii este un nivel mai putin constient la care suntem pentru ca inca presupunem si nu stim, sau daca stim, stim pentru ca asa am invatat, pentru ca inca nu avem o viziune a noastra (data cat mai mult de experienta) cat mai apropiata de ansamblul vietii a ceea ce am trait fiecare pana acum si de ansamblul vietii in general, pentru ca la acest nivel inca mai avem nevoie de control si siguranta in termeni cat mai clari, concreti.

Astfel la acest nivel mai avem inca nevoie de 

  • interpretari diverse confirmate stiintific si statistic ale realitatii pentru a fi siguri ca am inteles corect, 
  • emotii generate din diverse asocieri mentale pentru a ne convinge ca simtim corect ( sunt practici prin care ne imaginam o culoare cu care asociem mental o stare, “lumina roz” care e asociata cu iubirea, de exemplu, ca ne inconjoara si atunci ceea ce traim e starea respectiva pe care astfel ne-o inducem si in acel moment credem ca ea este reala)
  • sprijinul unor programe mentale, afirmatii vindecatoare, simboluri, scopuri, planuri, scheme bine alcatuite pentru a crede ca lucrurile functioneaza si « merg spre bine » sau in sensul in care am invatat sau pentru a le determina sa mearga in “voia noastra”, 
  • maestri sau entitati care sa ne coordoneze unilateral activitatea psihica, emotionala, spirituala,
  • a ne recunoaste, regasi, intr-un tipar anume, pentru a putea sa simtim o stare de « normalitate » si pentru a ne simti in siguranta cu propriile emotii, ganduri, stari sau cu propria cunoastere precum si cu experientele pe care le traim.

Mintea, prin informatiile pe care noi le depozitam in spatiul ei, ofera asadar un suport “fizic” temporar dar si un sprijin pana la punctul in care putem sa ne asumam experienta de a fi liberi, pentru ca avem “acolo” o suma de idei si de concepte care ne ofera un “cadru” prin intermediul caruia putem sa avem o forma de intelegere a realitatii de la care sa pornim si o forma de armonie intre noi.

In functie de cum utilizam tot ceea ce avem pentru propria viata si pentru evolutie, si ma refer aici si la informatiile pe care le avem, la intentii, la constiinta, la emotii care sunt si energie in acelasi timp, la orice mijloc pe care il detinem interior sau exterior, putem ajunge insa in inconstienta si in abuz fata de sine generand inconstienta si abuz in jur sau, putem fi din ce in ce mai constienti si in echilibru, generand acelasi “lucru” si in jur.

Atunci cand ne raportam numai la minte si la functionalitatea ei, indentificandu-ne cu partea rationala si imaginatia sau in mod special cu informatiile invatate pe care le avem, presupune sa traim aproape exclusiv pe baza de logica, asocieri, memorie, deductii si imaginatie. 

Acest lucru presupune doar sa recirculam informatii cunoscute sau preluate din exterior, iar pentru a avea sensuri noi, presupune sa gasim o alta « forma » a lor, o alta asezare dar tot din informatii invatate, memorate, pe care le asezam doar in alte combinatii, tot prin structuri logice si rationale sau prin imaginatie si atat.

Acest mod de a genera idei, nu presupune insa infuzie de energie si de informatie proaspata si noua, o intelepciune creatoare care sa vina din interior, din functionarea aliniata a tuturor simturilor noastre, din trairea constienta a experientei pe care o traim.

In momentul eliberarii noastre ca fiinta din multiplele conditionari, mintea e un « loc » foarte curat si liber, cu “granite “extinse, asa incat informatia pe care o percepem si comunicam, provine exclusiv din acest spatiu din interior unde ceea ce exista se numeste constiinta, acea forma de ‘prezenta” care e in tot si traieste experienta vietii ca ansamblu coerent, regasindu-se pe sine in fiecare experienta.

In aceasta « zona » pe care inainte o numeam « minte », nu se mai formeaza ganduri ce provin exclusiv din ceea ce numim noi « ratiune », din deductii logice, din memorie, din imaginatie sau asocieri.

Totul ajunge un “loc” mai vast al nostru, care se numeste constiinta (in acceptiunea si cunoasterea noastra de acum) si informatia provine din trairea care integreaza experienta vietii pe care am trait-o pana in acel moment privita acum din sensul evolutiei colective, din prezentul pe care il traim in acelasi sens si o aliniaza cu potentialul experientelor de viata atat la nivel individual cat si colectiv.

Aceasta informatie incepe apoi sa existe in minte – acest spatiu de tranzitie al ideilor din constiinta inspre lumea formei si a cuvantului, prin aceasta constiinta, in momentul in care omul prin prezenta sa in lume ca parte a unei interactiuni de “forte” in permanenta, face sens sa o traiasca, in momentul in care omul se exprima intr-o interactiune umana, moment in care “prezenta universala” are astfel o experienta concreta  in aceasta lume.

Putem cuprinde si intelege orice gand in continuare, fara insa ca aceste ganduri sa ramana in acest spatiu si sa se aseze intr-un nou sistem fix la care sa ne raportam din nou la modul absolut creand din nou un mod de functionare pe baza de asocieri pe care le invatam si le pastram fixe in relatia lor si atat.

Momentul in care mintea “se contopeste” cu ceea ce inseamna constiinta, e momentul crearii unui tot din mintea constienta, inconstient si subconstient, fiind eliberate atunci tiparele proprii, tiparele existentiale inregistrate la nivel individual precum si paradigmele de la nivel de colectiv, arhetiputile.

Se constituie apoi o “baza a mintii” care inseamna notiuni ce permit un limbaj universal si o intelegere extinsa si in permanenta “la zi”, baza ce permite exprimarea la nivel de constiinta, sau exprimarea la nivel profund interior precum si exprimarea in relatie constienta cu orice experienta pe care o traim, in relatie constienta cu schimbarea permanenta pe care o traim, noi fiind in acel moment cel mai aproape de adevar si libertate.

Exprimarea poate sa para de multe ori pentru cei din jur ca este « rationala » in sensul in care putem primi asemenea aprecieri din jur, insa ea nu isi mai are originea in deductii logice sau in asocieri mentale intre informatii pe care le avem pentru ca asa le-am invatat sau intre informatii preluate din “lumi” mai conceptuale, in care survolam tot prin intermediul imaginatiei si al informatiilor preluate pur si simplu din exterior.

A ne folosi imaginatia sau conceptualiza la modul invatat, nu inseamna a transcende 
granitele mintii.

Adevarul este logic (in sensul ca are fara dubiu sens si poate fi exprimat cu claritate si inteles la fel) , 
insa vine dintr-o alta parte, nu din logica sau din imaginatia umana. 

Informatia pe care o transmitem mai apoi in lume dupa ce mintea se “sudeaza” la nivel interior cu constiinta, e in contact prin traire constienta, direct cu « realitatea neinterpretata », iar informatia pe care o avem in acel moment cu privire la ce se intampla, vine din abilitatea noastra naturala, fara a ne rupe de moment si a intra intr-o alta stare de transa sa ii spunem, de a contine intr-un mod interior ceea ce se intampla, fara frica si prejudecati sau judecata. 

Aceasta informatie o materializam apoi prin gand, fapta si cuvant creand prin tot ce facem echilibru, raspunzand nemijlocitnevoilor reale ale experientei

La nivel de colectiv, experienta realitatii colective, devine astfel din ce in ce mai curata si eliberata de prejudecati si opinii nereale personale, ajungand in timp una cu realitatea clara, autentica, evolutia colectiva incepand un alt nivel sau ciclu evolutiv, iar circuitul informational devine mult mai natural, ca o urmare fireasca a unui proces de evolutie si de purificare pe care il parcurgem.

Acesta este un « mod de functionare », care se intampla constient, adica noi stim si intelegem despre ce este vorba, traind toate aceste experiente, viata, la modul constient, fara sa mai credem doar ca stim, fara sa ne mai imaginam ca stim si pentru o parte dintre noi e un lucru nou.

Insa deja putem trai asa, deoarece campul constiintei colective o permite si e posibil din ce in ce mai mult mai ales ca este, natural si tindem ca si colectivitate catre cai din ce in ce mai naturale.

Tindem catre cai din ce in ce mai naturale in orice domeniu al vietii si existentei 
noastre, pentru ca in adancul nostru cunoastem libertatea iar a fi liber, este natural.

Pana in acest moment insa al evolutiei noastre, in care sa putem trai armonios libertatea care ne caracterizeaza, exista un drum al purificarii proprii de parcurs.

Exista un drum al purificarii acelui continut ce ne tine inca

  • in sistem mecanic de functionare in virtutea unui rol si includ aici si arhetipurile si rolurile spirituale,
  • in dependenta de stari, de intensitatea unor stari, de practici si diverse obiective,
  • ancorati intr-un trecut »neconsumat » sau inchis pe undeva pentru faptul ca inca ne apasa sau, doar pentru simplul fapt ca « e trecut » si nu merita atentia noastra,
  • ancorati in asocieri si conditionari de tipul “viata e o lupta”, “daca nu invingi viata, te invinge ea pe tine”, “cel mai mare dusman al tau esti chiar tu insusti”, care induc multa separare si conflict atat interior cat si exterior,
  • ancorati in sisteme si ideologii, dogme si conditionari provenite din toate acestea de mai sus

Toate acestea cum spuneam si mai sus, au locul lor in evolutia noastra si nu inseamna sa le aruncam la cos atunci cand ne dam seama de realitatea lor in raport cu o deschidere de perspectiva sau a constiintei,  care ne indruma inspre ansamblu si spre unitate, pentru ca nu acesta este modul de a fi, al constiintei. 

Inseamna doar sa ne permitem, in ritmul si in felul nostru sa facem loc trairii constiente a realitatii din postura in care intelegem ce inseamna o conditionare in sine, din postura in care alegem daca o purtam sau nu in noi, din postura in care ne asumam realitatea pe care o cream pe baza ei atat in noi cat si in jurul nostru, lasandu-ne libertatea ca propria constiinta sa ne duca dincolo de ea si sa ne invete in timp, modalitati de functionare noi.

Si e un drum in care persoana care isi doreste eliberarea (realizarea) sinelui si purificarea mintii, cunoaste treptat ce este echilibrul si ce inseamna constienta, ca valori care « indruma » realizarea si implinirea acestei purificari si care aduna in intregul fiintei care suntem valorile pe care le avem deja in interior si fac in acelasi timp posibila trairea permanenta, profunda si nealterata a lor de orice posibila relationare cu vreun context informational de pana acum care nu implica acelasi grad universal de adevar ca si « materia de baza » care suntem.

Mintea, la acest nivel al existentei noastre pe care inca il mai experimentam, este 
"partenerul" exprimarii noastre in aceasta viata si este facuta sa fie libera, curata si in 
permanenta fertila pentru idei proaspete si intelesuri noi. 

libertate

Tot ceea ce traim ca si constrangere si suferinta reprezinta clisee inregistrate in mintea noastra, depozitate in acest spatiu al nostru in mod temeinic chiar de noi si nu sunt clisee ale mintii  in sine, sunt clisee in care credem noi, formulate de la un nivel redus de constiinta, de la un nivel de intelegere fara perspectivva de ansamblu.

Nu ne dam o sansa sa vedem ca exista viata dincolo de ele, nu vedem dincolo de “gard” si ramanem prinsi in actiunea acestor ganduri si idei, spunand de multe ori ca “mintea e de vina” si cream conditionari noi insine pentru noi, traind doar un singur scenariu de viata cateodata.

Si cand ajungem sa si traim aceste noi conditionari, ele devin conditionari si pentru cei din jur.

Si viata e atunci, conditionare pentru toti.

Sanatatea mintii inseamna libertatea ei.

O minte libera, e o minte clara. Si in aceasta consta adevarata frumusete a ei.

O minte clara e un spatiu intreg, in care nu mai sunt clisee si informatii invatate la modul in care sa credem ca exista « doar atat », un spatiu in care nu mai exista separare si separatism, disocieri si asocieri, idei contradictorii, un spatiu care reflecta in totalitate, adevarul, unitatea, congruenta, simplitatea in acord, in armonie, cu experienta pe care o traim uman, individual cat si colectiv. 

Si cand in mintea noastra nu mai exista clisee, concluzii fixe, repere invatate, si experientele, alegerile sau relatiile pe care le putem trai devin mai flexibile, mai pline de optiuni, iar viata isi regaseste creativitatea.

Mintea constienta, e o zona a fiintei noastre prin care comunicam cognitiv cu realitatea.

E important sa stim pe baza carui continut facem acest lucru si sa il “asezam” la un moment dat, cu alte cuvinte e important sa cercetam din cand in cand, ce informatii punem noi in spatiul ei, mai ales ca uneori, ne asezam si traim in minte ca intr-0 casa. 

Sanatatea mintii noastre e una cu sanatatea pe care o putem trai si noi. 

Si frumusetea “mintii” noastre, e totuna cu frumusetea noastra care iese astfel la iveala, cu totul nefiltrat si fara nici un fel de presupuneri, suprapuneri, prejudecati sau interpretari. Ci asa cum e cu adevarat. Fara nici o masca si in deplina cunostinta a propriei valori pe care o putem recunoaste simplu si cinstit fara sa o mai exageram sau sa ne temem ca exista si ca ne judeca cineva atunci cand pur si simplu ea se manifesta.

Putem trece dincolo de minte. In sensul in care ne putem elibera de ideea de a trai doar prin intermediul unor concluzii si asocieri dintre notiuni, ne putem elibera de ideea de a vedea, de a trai viata prin prisma unor presupuneri si interpretari, prin imaginatie si vizualizari, multe dintre ele profund contradictorii cu un sens real pe care il avem si cu experientele concrete.

Avem o minte si o constiinta si e bine sa le folosim chiar daca uneori gandim impreuna cu altcineva solutii, diverse actiuni, idei.

Si e bine sa ne folosim atat mintea cat si constiinta, chiar daca la un moment dat mintea noastra este numai un vehicul pentru constiinta si la un alt moment, ceea ce ramane este constiinta pana cand si constiinta se dizolva ca traire si concept si ramane doar, ceea ce a fost si este.

Mintea nu este un dusman. 

Am creat structuri si aspecte care ne ajuta si ne folosesc in trairea concreta a acestei experiente a vietii si a evolutiei noastre in plan uman. In nici un caz nu am creat structuri, sa le reinterpretam si sa ne luptam acum cu ele.

Fiecare are o contributie proprie la propria structura generala, trup, minte suflet, spirit, constiinta, pentru a enumera straturile fiintei noastre care pot fi la acest nivel al constiintei colective percepute de din ce in ce mai multi dintre noi si ne construim mintea si fiinta pe parcursul vietii intr-un fel care ne apartine.

In noi sunt informatii si pe masura lor si energii.

In spatiul pe care omul il numeste “minte”, exista doar interpretarea lor prin asociere, imaginatie sau deductii sau, in momentul in care mintea se deschide, exista doar o descriere cat mai constienta a lor, descriere care respecta miscarea lor continua in fluxul experientei, descriere care nu mai este lege, pentru adevarul care vine din interior. 

Asadar exista rigiditate sau elasticitate a propriei minti, fiinte si a propriului « destin »
 in functie de ce anume investim ca energie, fel de a fi si sens, in ce traim si in acest fel, 
in propria fiinta.

Evolutia vine prin schimbare.

Nu trebuie insa sa o fortam.

Mintea noastra incepe sa devina aglomerata si permisibila la ganduri care mai de care, cand nu avem clar asezat in ea si inteles in noi ideea de grija, ideea de iubire, ideea de om, ideea de viata si de existenta si de Dumnezeu, ideea de sens si ideea de scop, cand dam viata unor scenarii bazate doar pe presupuneri sau pe interpretari prin prisma unor tipare invatate sau formate tot pe baza unor interpretari stiute, invatate sau doar imaginate.

Daca ne consideram mintea un dusman, devenim ocupati atunci cu lupta si ne punem singuri piedici pentru ce avem nevoie sa intelegem.

Cand nu ne vom mai considera mintea un dusman si o prezenta nedorita care ne transforma viata in cosmar, vom fi mult mai liberi si mult mai aproape de adevar.

Vom sti atunci ce este mintea si o vom cunoaste. Ii vom putea intelege atat proprietatile pe care mintea ca suport pentru evolutie le are si vom invata sa urmarim transformarea ei in acelasi timp in care ne eliberam pe noi, de perceptii ce nu mai au un viitor si astfel are loc si transformarea noastra.

Constientizam, adica ne dam seama tot mai multi ca tot ce e in jur este energie cu un continut mai mult sau mai putin fluid si rafinat in functie de ideile pe care le avem, de felul in care ideile se aduna in concepte, de gradul de atasament fata de ele, de gradul de dilutie al propriei esente, de raportul dintre iluzie si constienta direct sau invers proprortional cu constiinta sau cu imaginea de sine.

Energia are astfel, forme. Iar pentru a cunoaste adevarul si a trai ca fiinte constiente e bine sa privim aceste forme cu discernamant, cand avem cu ele o experienta directa sau poate, mai putin directa.

A ne transcende mintea se face prin insasi mintea pe care o avem, pentru ca nu putem exclude din propria fiinta nici o parte din structura pe care o avem pentru a ne trai propria existenta.

Asa cum ne place sau nu, evolutia se intampla prin aceasta viata adica experienta si nu putem si nici nu are sens sa o ocolim.

Ce putem face insa, este sa intelegem despre ce este vorba, sa ne scoatem din conflict si sa integram cunoasterea de sine a intregii fiinte care suntem, aceasta insemnand sa integram atat ce ne place cat si ce nu ne place despre noi.

Uneori este greu sa intelegem ce inseamna eliberarea mintii. 

Pana cand acest concept prinde realitate in noi si in experienta noastra, e bine sa ramanem clari in privinta faptului ca “gandire” va mai fi atat timp cat suntem pe pamant intr-un fel sau altul si ramane de vazut doar in ce fel se translateaza ea pe coordonate universale.

Si cand avem senzatia ca putem sa pierdem acest lucru, ca ne putem pierde capacitatea de a gandi in totalitate cand facem pasul la o altfel de gandire, sa ne gandim atent si bine la acest lucru inainte sa ne grabim a trage concluzii cu privire la sanatatea sau la functionalitatea mintii noastre. Si nu ma refer aici la bolile degenerative. 

Nu ne pierdem capacitatea de a gandi ci din contra, ne-o extindem la a functiona din interior si nu din minte sau, incepem sa gandim cu un alt creier mult mai mare si mai conectat la adevarul existentei noastre, al experientei colective pe care o avem si de aici si la adevarul pe care il numim, individual. 

Atat doar.

Si pentru a ajuta eliberarea mintii sa se intample, este de folos

  • sa ne punem intrebari la modul sanatos cu privire la propiile concluzii,
  • sa cerem de la viata sau de la Dumnezeu, clarificari prin experiente clare pe care mai  inainte este necesar sa ni le asumam,
  • sa traim aceste experiente sau macar sa ne straduim sa le traim fara indarjire, fara a dezvolta nemultumire sau opozitie fata de ce se intampla, sa ne straduim sa le traim atenti la ce se intampla incercand pe cat posibil sa le traim din binele din noi, pana cand simtim ca in noi se contureaza limpede raspunsul care ne largeste in mod real, perspectiva pe care o aveam
  • sa nu fortam granitele mintii ci sa le extindem prin cunoastere si autocunoastere, in mod treptat. 

Raspunsul de care avem nevoie nu il formulam noi in planul mintii noastre, noi doar il observam cand el apare.

Treaba noastra este ca in timp ce traim o experienta respectiv experientele de clarificare pe care le solicitam din partea vietii, sa ii pregatim terenul si atat, teren pe care pe scurt, il putem pregati prin ce am scris mai sus. 

Cu fiecare raspuns care ne clarifica, mintea se elibereaza si cu fiecare raspuns care ne clarifica trairea noastra devine din ce in ce mai constienta iar gandirea noastra se transfera din ce in ce mai mult, in interior, la “creierul universal”. 

Acest articol este o invitatie la adevar si la a ne bucura de darurile pe care le avem, la a ne bucura de timpul evolutiei noastre si de tot ceea ce continem si la a invata sa utilizam fiecare parte a fiintei noastre in mod corect si cu apreciere, la a pastra  dorinta de a intelege  si a cunoaste adevarul si la a cultiva increderea in propria capacitate de a trai viata si de a ii cunoaste darul existentei, care exista in si pentru fiecare dintre noi, tot timpul.

Ideea este nu de a respinge mintea ci de a intelege care este rolul ei si de a invata sa o 
folosim corect, pana in punctul in care o transcendem.

 Mult bine va doresc in toate, tuturor!

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Autor, Alina Mihai  
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 
 
 
 
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Un articol despre libertatea mintii si “gandirea” cu “creierul universal”

  1. Lazar Adrian says:

    Un articol, ca toate celelalte pe care ni le-ati dat: Excelent(e)!

Poti lasa aici, un gand sau o traire ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *