Articole si vindecare

A observa si a trai o stare ꧂

Cand observi, cand te uiti atent in tine si in jur si patrunzi pana dincolo de aparentã continutul experientei si “consumi” la modul constient ce se intampla in tine, nicio biblioteca de pe acest pamant si nici toate adunate, nu iti pot da informatii mai relevante si mai autentice, despre tine, despre viata ca fenomen dinamic, creativ si permanent, decat poti primi intr-o clipa, orice clipa, chiar daca sau chiar si atunci cand, clipa pare incetosata sau saraca.

Poate parea foarte mult ce spun, insa atunci cand gusti clipa de viata cu pofta si curiozitate, ii absorbi toti nutrientii si o simti. 

Pentru aceasta avem nevoie sa fim curiosi de clipa, sa vrem sa vedem ceea ce cu adevarat ne ofera starea de moment, experienta pe care o traim, in fiecare clipa.

Iar pentru aceasta nu este necesara o alta stare pe care sa ne-o cream iesind din clipa printr-un procedeu specific, controland pana la negare ce simtim, gandindu-ne ca asa ne regasim apoi in alta parte a constiintei noastre, o parte care e mai linistita, de unde credem ca putem privi, din nou, mai linistiti la tot ceea ce se intampla.

Pana sa ajungem la acea liniste, de altfel controlata si nu naturala, am pierdut deja ce ne spune clipa iar nutrientii ei, s-au risipit.

Pentru a primi informatia necesara din ceea ce traim in noi si in experienta, nu e necesar sa ne comandam intrarea intr-o alta stare.

“Trebuie” doar sa vrem sa accesam fara presupuneri si prejudecati starea care e deja in noi, sa accesam fara presupuneri experienta clipei care se dezvolta in noi, ceea ce numim noi “a observa” si sa traim asa, anticipat.

“A observa” e o stare vie, constienta sau mai putin constienta, filtrata sau mai putin filtrata, ce are o dinamica a ei. 

Iar pentru a o implini, “trebuie” doar sa mentinem acest tip de contact eliberat de judecati cu ce traim, deschisi la adevarul starii si al experientei, atat cat este necesar ca timp pentru a intelege ce stare e de fapt in noi si pentru a intelege ceea ce de fapt se intampla in experienta si in noi, dincolo de aparente, de filtre, de proiectii, dincolo de explicatiile predeterminate care apar in noi, din povesti de viata ale noastre sau nu, de care contextual si emotional, mai suntem inca legati, in sens pozitiv sau negativ.

In termeni de valori, putem numi acest lucru daca vreti, sa intampinam si sa traim clipa cu smerenie. Adica fara a avea pretentia ca desi abia acum traim clipa, stim deja totul despre ce contine.

Sau, in termeni psihologici putem sa ne gandim la ce inseamna, “a contine”. 

Uneori insa, acest lucru presupune mult curaj. 

Sunt stari si stari si de unele ne e foarte teama. Simtim ca ne acopera, ca ne umplu pana la refuz, ca ne coplesesc, si de aceea nu pastram contactul si intervenim schimband in clipa respectivã starea, inducand-ne prin intermediul unor senzatii noi, imagini sau idei, pe care le consideram noi pozitive sau normale, alt tip de emotii.

Pentru cei interesati de autenticitate, este necesar sa tinem cont ca totusi, acestea sunt artificiale, lucru pe care insa il uitam si ajungem intr-un oarecare interval de timp sa le preferam celor autentice, care vin din – a trai in prezent sau a trai prezentul.

Asa cum este el.  

Schimbandu-ne prin inductie mentala starea, in loc sa lasam trairea noastra sa curga intr-o alta prin continere, observatie, intrebari reflexive si constientizare – adica natural, nu procesam ce traim, ci doar inregistram, memoram automat si inconstient starea de moment cu tot continutul ei (cel real si cel proiectat – pe care credem ca il traim) respectiv impactul neexplorat si neprocesat pe care interactiunea noastra cu contextul experientei “il lasa” absolut de fiecare data in noi,  in ideea in care vom accesa (eventual) toate acestea si le vom intelege la un moment dat, mai tarziu … cand avem timp sau intr-o alta stare sau cand credem noi ca vom fi mai pregatiti sa procesam ce am depozitat.

Insa asa cream “trecut” si undeva in “viitor” ne vom intoarce sa intelegem, timp in care, acest “trecut” va avea o influenta asupra vietii noastre.

Si cum continutul lui e un continut neprocesat, cu alte cuvinte, e un continut inconstient si posibil de cele mai multe ori subiectiv respectiv indepartat intr-un oarecare grad de realul experientei noastre, aceasta influenta poate sa produca prin decizii, devieri de la un parcurs de viata, devieri fara de care ce am putea trai ar insemna, in timp optim, potential uman si spiritual realizat.

Aceste “devieri” sunt normale pana la un punct, pentru ca fac parte din evolutia noastra si reprezinta acel material de crestere interioara si exterioara, care serveste observatiei noastre. Cu toate acestea, exista “devieri” nefolositoare, care nu servesc cresterii noastre si care sunt acele “devieri” pe care le incurajam sa se intample lasand “trecutul” si reactiile noastre neprocesate, “undeva acolo” – fara a sti si unde – sub ideea ca uitarea sau disocierea, este ceea ce avem nevoie.

Exista un instinct al omului, de a isi pune intrebari cand ceva in el se intampla peste un anumit nivel sau iese din anumiti parametri interni, cu care omul e obisnuit. Un instinct care vine din aspiratia catre evolutie a speciei noastre pe care a sadit-o in noi, natura. 

Acest instinct este functional la foarte multi oameni si este sanatos sa ni-l pastram activ. Din pacate, in vremurile noastre, el a cam adormit, s-a asezat la hibernare pentru ca aspiratia catre evolutie a fost inlocuita cu aspiratia pentru confort, astfel ca nu ne mai punem intrebari, nu mai observam, nu mai procesam observatiile si nu le mai asezam nici in context, ci preferam din ce in ce mai mult, “mancare gata digerata”, preferam din ce in ce mai mult “opinii garantate” care nu ridica intrebari si care nu ne cer sa ne asumam raspunsuri. 

Astfel, spiritul de observatie a scazut. Ca atare, informatiile relevante pentru noi, in contextul nostru de viata care e particular, nu se mai evidentiaza in procesul vietii. Deciziile pe care le luam, le luam pe baza generalului subliniat de informatiile digerate, “garantate”, sperand sau convingandu-ne pe noi, ca se vor potrivi cat mai fericit si in contextul nostru. 

Din acest fel de traire inconstienta si redusa mult sub nivelul a ceea ce inseamna sau poate fi o fiinta umana, tot viata ne salveaza, tot constiinta noastra ne salveaza, pentru ca astfel de decizii digerate si inconstiente produc consecinte foarte grave uneori, care actioneaza ca semnale de trezire. 

Si de acolo incolo, omul incepe sa isi puna iarasi, intrebari.

Incepe sa observe altfel realitatea, incepe sa isi aduca aminte ca e unic si contextul lui interior e unic si parametrii lui de viata sunt la fel. Asemanarile dintre noi exista si sunt menite a ne furniza si facilita un context de dezvoltare impreuna, insa unicitatea noastra isi pastreaza locul ei in tot acest context, facand ca lucrurile sa poata fi create impreuna in acelasi timp in care sunt si personalizate pentru fiecare. 

Revenind la etichete, filtre si proiectii, daca credem sau gandim ca starea  care e in noi e o stare rea, doar pentru ca ne creeaza disconfort in raport cu ceea ce am fi dorit sa ni se intample, vom vrea automat sa o schimbam si nu ii vom lua mesajul pe care il are pentru noi.

Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa stam in starea respectiva pana la refuz. Pentru ca nu suntem toti la fel de pregatiti, pentru a ne putea oferi aceasta experienta. 

Cu toate acestea este necesar totusi, sa pastram un oarecare timp, un contact cat mai autentic cu starea care ne creeaza disconfort, cu atentia pe traire si fara a ne grabi sa tragem concluzii din scenariile care apar, pentru a putea antrena si largi capacitatea de continere, astfel incat sa capatam abilitatea de a trai atent, sau constient prezentul, oricare ar fi el, sa putem sesiza continutul lui atat senzorial, emotional cat si cognitiv, sa il putem metaboliza in acel timp necesar noua fara a ne pierde functionalitatea si pentru a ne imbogati din nou, senzorial, emotional si cognitiv si poate, mai ales constient, din tot acest proces. 

Pentru a lua mesajul din clipa prezenta este necesar asadar un timp, in care sa ne imbibam atat cat este necesar fiecarui organism, de starea in care suntem, avand atentia pe ea – pe senzatii, pe informatii, pe emotii, pentru a ii putea discerne din interior continutul real, respectiv “povestea” de restul de pareri, prin observatie si intrebari reflexive orientate pe adevar, notand eventual ce se intampla si revenind ulterior, pentru alte observatii.

Putin cate putin, ne putem antrena capacitatea de a ne contine starea, in acelasi timp in care o putem si observa, in acelasi timp in care reusim sa o si intelegem din perspectiva EI- starea insasi ne “vorbeste” si noi “ascultam”.

Si intr-o alta etapa de antrenament, putem face toate acestea in acelasi timp in care traim prezent un dialog sau o alta experienta in care suntem, fara a mai fi nevoie sa luam o pauza si sa le intrerupem.

Aceasta pentru ca “instantele” fiintei noastre, odata trezite si constientizate, stiu cum sa functioneze impreuna, pentru a ne darui o experienta de viata cat mai completa si abundenta in tot ce avem nevoie pentru evolutia noastra.

Inchizand si aceasta paranteza, nici stimulul si nici reactia nu sunt aceleasi de fiecare data, chiar daca experienta pe care o traim pare ca se aseamana cu alta. Pentru ca totul este in schimbare.

Insa noi excludem de cele mai multe ori ca totul este in schimbare absolut tot timpul si acceptam sa vedem ca se schimba lucruri si atunci devenim si atenti, doar cand schimbarea este mare si astfel, este evidenta.

Ni se pare ca stimulul si reactia sunt aceleasi ca altele de mai inainte, doar pentru ca experientele seamana intre ele si pentru ca le privim mai mult mecanic, doar din perspectiva a ceea ce am invatat deja si astfel recunoastem prin asemanare, excluzand noul care e inclus atat in stimul cat si in reactie de fiecare data si care genereaza astfel legaturi care seamana numai in parte cu ceea ce am invatat din experientele anterioare.

Ca atare, pentru ca aproximam prin asemanare, pierdem continut. Pentru ca pierdem contactul cu prezentul.

Simplist vorbind, e ca atunci cand mananci o salata pe repede inainte fara sa o mesteci, si apoi la sfarsit tot ce poti spune despre asta este ca ai mancat “salata”. Insa ce anume contine salata de astazi, nu poti spune pentru ca nu stii decat ca a continut “ceva verdeturi” si in rest “mai multe”. 

Aproximarea respectiva, sterge ce am putea invata daca am observa prezentul si am invata sa il continem, atat timp cat e necesar sa luam din el, “pasul” nostru evolutiv, senzorial, cognitiv si emotional, pentru mai departe.

Negam astfel, corpului si mintii noastre dreptul de a se adapta la nou si la prezent si le obligam intr-un fel prin aproximare, sa traiasca ce au invatat, sa respecte niste reguli impuse de experientele trecutului saracind corpul si mintea noastra in acest fel, si de capacitatea de a se vindeca. 

De aceea multe din metodele pe care le cunoastem, nu se mai aplica uneori si de aceea dezvoltam metode noi.

Vazand insa ca se aplica uneori, ne formam obiceiul, respectiv conditionarea de a actiona in baza lor si dezvoltam, si din comoditate, credinta ca ele se pot aplica, tot timpul sau ca avem obligatoriu nevoie de metode, pentru a evolua. 

Dezvoltam astfel un comportament cum spuneam, mecanic si atentia noastra, campul perspectivei se ingusteaza iarasi, ramanand la nivelul perceptiilor si legaturilor deja create, la nivelul metodelor pe care le accesam.

Pentru a putea fi in permanenta in ritm cu experienta, este necesar sa fim in contact deschis cu experienta.

Sa o putem trai la modul cat mai autentic, conținător, fara preconceptii sau fara a fi dominati de ele, cu campul perspectivei cat mai larg deschis, pentru a avea o gama larga de vibratii la indemana noastra si cu constiintele deschise sa o putem si evalua si sa putem cunoaste bazandu-ne pe simturile noastre si starea pe care o avem pe dinauntru in raport cu experienta.

In acest fel, starea pe care o traim si experienta nu ne vor cuprinde decat atat cat este necesar sa isi “verse” seva de intelepciune in noi, dupa care se disipa, se transforma, de la sine. Pentru ca si-au indeplinit rostul, si-au “trait” menirea. 

Nicio experienta nu se va mai repeta in aceiasi termeni sau deloc, daca si-a implinit menirea. Si cum prin orice experienta avem sansa de a evolua, odata ce am luat din experienta respectiva ceea ce am avut de luat, ea nu isi va mai mentine coordonatele care ne fac pe noi sa spunem, ca traim repetitiv sau ca repetam aceeasi experienta.

Si in tot acest proces noi suntem constienti si dedicati procesului in sine, vietii respectiv si nu ne mai confundam cu starea si nici cu experienta desi le putem trai foarte implicat. 

Pentru ca nu te mai poti confunda cu ceva ce deja, observi.

Poti numai sa participi, altoit cumva de experienta, creatie si creator traind aceeasi clipa, dedicat fiind insa, spiritului pur de creator.

* Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti “.

Autor, Alina Mihai 
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente 

2 thoughts on “A observa si a trai o stare ꧂

  1. Buna Aida,

    Ma bucur ca articolul iti este de folos si iti multumesc frumos pentru mesaj. Referitor la ce ai scris, ma gandesc ca daca ai reper in Dumnezeu, daca atentia ta este la ceea ce se intampla in interiorul tau si la cum alegerile iti sunt ghidate din interior, atunci nu e motiv de grija.

    Cumva starea pe care o traiesti si o descrii, este relativ normala. Spun relativ, pentru ca undeva pare sa creeze un fel de grija si la o analiza mai aprofundata este bine de stiut si cata grija, insa in acelasi timp este normala pentru ca descrie un proces firesc al invatarii care se traieste in etape si in care si o intrebare sau mai multe isi au un loc al lor.

    Si daca inca nu poti sti daca tu esti cea care se misca greu sau lucrurile se misca in acest fel – in comparatie cu felul in care ai vrea ca tu sa te misti sau ca lucrurile sa se intample, atunci ceea ce ramane de facut este sa astepti pana cand vei avea mai multe informatii.

    Insa asteptarea este necesar sa fie constructiva, in sensul in care observatia a ceea ce traiesti se intampla in paralel cu ceea ce traiesti. A trai este important sa se intample in continuare, asa cum crezi tu de cuviinta in acest moment insa in acelasi timp e de ajutor sa fii deschisa catre ceea ce observi, mai detasat putin de felul in care ai vrea tu sa se intample lucrurile, si sa inveti din propriile concluzii.

    Iar speranta ta ca lucrurile se vor aseza, atat timp cat nu te indoiesti, te va conduce printre informatii, astfel incat sa le selectezi pe cele potrivite. Si din nou, cu ceea ce ai spus la inceput ca iti e aproape ca reper, si daca aceasta e credinta ta, vei intelege sigur.

    Totul e sa nu te impotrivesti la cum arata clipa ta de viata in acest moment. Incearca doar sa o intelegi ca pe o fiinta care iti propune “lucruri”, fara insa sa ai de la inceput diverse preconceptii, deopotriva negative si pozitive, legate de felul in care e “fiinta” si legat de ceea ce iti spune si apoi, vei avea mai multe informatii de o calitate buna din observatiile tale, dupa care vei putea din nou sa alegi si totul iti va fi mai clar, in timp ce urmeaza in continuare, sa inveti si alte lucruri. Si procesul se reia.

    Pe langa viata nu ai cum sa treci decat daca presupui in cea mai mare parte ce se intampla, daca pierzi trairea, comparand mereu ceea ce e, cu ceea ce ai fi vrut sa se intample si nu dai sansa prezentului sa iti spuna de ce e asa cum e si daca nu faci nimic in general. Insa din aceasta perspectiva, nu cred ca sunt motive sa te ingrijorezi. <3

    Te imbratisez si eu si iti doresc numai de bine !

    Si iti doresc cu drag sa ai o zi frumoasa !

    Alina

  2. Bună Alina 🙂

    Mulțumesc mult pentru acest articol! A venit exact la timp, într-o perioadă în care traversez, oarecum, confuzie între stări și realitate…singurul punct de reper fiind eu însămi, Dumnezeu și alegerile interioare. Deși îmi doresc din tot sufletul să fie bine, iar de multe ori și reusesc…parcă se mișcă lucrurile greoi și încă nu îmi dau seama daca eu sunt cea care se mișcă greoi sau este nevoie să aștept.

    Este o perioadă pe care nu știu să o evaluez (încă), dar simt că lucrurile se vor așeza în timp. Sper doar să înteleg cu adevarat și să nu trec pe lângă propria viață 🙂

    Încă o data mulțumesc și pe curând cu bine 🙂 >:D<

    Cu drag,
    Aida

Poti lasa aici, un gand sau o traire ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.