Cu cat ne dorim mai mult sa fim in gratiile acestei lumi, cu atat mai mult ne indepartam de gratia lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne are in continuare in “gratia lui”, insa noi nu mai simtim “lucrarea” gratiei in noi, pentru ca schimbam prioritatea si punem intre noi si gratia lui Dumnezeu, beneficiile pe care le putem avea din partea lumii, care devin prioritare. Aceasta inseamna ca traim conectati emotional mai mult, la aceste beneficii.

Si cum aceste beneficii sunt in cea mai mare parte schimbatoare, trecatoare, avandu-le drept prioritate si simtirea noastra se adapteaza in timp la vremelnicia lor daca le pastram prioritare si nu mai poate sa cuprinda starea in care, gratia lui Dumnezeu, lucreaza in noi. 

Si, nemaiputand cuprinde cu simtirea noastra starea in care gratia lui Dumnezeu lucreaza, insasi manifestarea gratiei lui Dumnezeu in viata noastra devine limitata. 

Drumul e cu dus si intors, pendulam cumva intre cele doua gratii, pana cand ne e mai clar cum functioneaza felul in care se traieste aceasta realitate din ambele “directii” si alegem (cat mai) constient, care e prioritatea pentru noi.

Sa poti simti cum lucreaza gratia lui Dumnezeu, este necesar sa traiesti sau macar sa vrei sa traiesti in Dumnezeu si de aici sa plece totul.

Atunci putem sa facem trecerea de la coincidenta sau sincronicitate, la a trai cu sens, trecerea de la “intamplare” la creatie constienta, trecerea de la o viata traitain  iluzia mintii noastre la o viata traita autentic, din interior. 

A trai in Dumnezeu sau macar a vrea sa traim in Dumnezeu, nu inseamna neaparat retragere din lume sau trairea intr-un sistem religios, saracie lucie sau singuratate, cat poate sa insemne sa iti dai voie sa fii bun si constient si sa lucrezi constant la dezvoltarea acestor “calitati” in contextul zilnic si aceasta “lucrare”, sa fie o prioritate, sa fie “inima trairii”, in timp ce traim si cream aceasta viata impreuna.

Inseamna astfel, cu altfel de cuvinte, sa ne insotim cat mai practic cu iubirea si cu adevarul, inseamna “sa preferam” aceasta insotire, ori de cate ori nevoile umane, fricile sau propriile orgolii ne cauta si ne indeamna sa o inlocuim.

Cu drag,