Despre adevar, despre chemarea, primirea si trairea lui 

Ceea ce numim noi “adevar” nu se imaginează.

Se trăiește.

Pur și simplu. Din interior.

La fel ca orice experienta autentica. Nu se imagineaza. Se traieste.

Din interior.

Cand apare in tine adevarul, e ca atunci cand rasare soarele si vezi clar, ceea ce inainte doar ghiceai sau presupuneai ca este sau ca poate fi.

Si umbrele pot fi frumoase si statul in “ghiceala” si in “rataciri” sau presupus poate fi frumos, insa felul in care contempli si in acelasi timp experimentezi si cu trairea, ceea ce poti cuprinde din tine insuti si din tot ce e in jur, cand esti luminat de adevar, “intrece” aceste frumuseti.

Este un “complet” pe care il traiesti tot timpul, este “a sti” si “a nu sti” care se intampla in acelasi timp, tot timpul, e un imperfect perfect, e “ceva” ce evolueaza si intelege, in acelasi timp in care e “ceva” ce este tot ce poate fi, tot timpul, e miscare si e echilibru, e sfarsit si inceput in acelasi timp, tot timpul esti aici si peste tot, esti acum si esti, tot timpul.

Adevarul nu este o informatie fixa. Ci o “informatie” care face de fiecare data sens in contextul de moment, se formuleaza sau coaguleaza din energia si ca atare din cunoasterea universala pe moment.

Si face un mare sens de fiecare data atat pentru constructiile mintii care incet incet sau dintr-odata nu i se mai pot opune, cat si pentru atasamentele sufletesti fata de acestea, care nici ele nu i se mai pot opune, pentru ca adevarul in raport cu ele devine sau incepe sa devina, evident.

In acest fel adevarul ne lasa intotdeauna mai deschisi atat la minte cat si la suflet, pe atat de deschisi pe cat fiecare ne dorim.

Adevarul se autoreveleaza și se daruieste singur.

Nu il poti forta sa apara, nu ii poti impune felul in care sa apara, nu ii poti spune cand sa apara, nu apare cand vrem noi, cum vrem noi, cat vrem noi si nu ne arata (numai) ce vrem noi.

Adevarul, e dincolo de fricile, de atasamentele si de orgoliile noastre, insa tine cont de dorintele pe care le avem si de putinta noastra de a il primi.

Putem cere astfel adevarul, insa pentru a il putea primi, este necesar sa ne asumam ce urmeaza sa primim chiar daca nu stim ce forma urmeaza sa ia raspunsul la intrebarea sau cerinta noastra. Pentru ca de aceea cerem, adevarul.

Este astfel necesar, sa ne asumam sa primim si ce ne este sau ne-ar fi teama sa cunoastem, pentru ca simtim de multe ori ca nu vrem sa stim anumite sau diverse lucruri.

Pentru ca daca nu facem acest lucru, nu adevar este ceea ce dorim, ci doar o confirmare si din start il limitam.

Si atunci, primim poate, o confirmare. De multe ori insa, ne inducem aceste confirmari, selectam din ce vine catre noi doar ce ne convine, deoarece stim de dinainte ce am vrea sa ni se confirme si dam acelor informatii valoare de adevar, fiind insa in inselare.

Cu toate acestea subliniez, ca nu ne ajuta sa fortam.

Cand nevoia de adevar se naste singura in noi si se naste periodic, il vom cere si il vom primi pe cel pe care vom putea sa ni-l asumam, cu schimbarea mica, mare, pe care o aduce el. 

Putem deci, sa cerem adevarul. 

Insa daca il vrem pe el, un “adevar” de care credem ca avem nevoie, atunci e necesar sa ne dam acordul sincer pentru a il primi. Doar asa putem sa ne asumam ce vine dupa si aici nu poate nimeni sa faca acest lucru in locul nimanui.

Adevarul te desface in doua sau in mii de parti cateodata, insa te desface in acel fel in care sa vezi tot ce esti, nu doar ce iti place sau ce nu iti place, pentru a nu te teme de nimic din ce e cu adevarat in tine dincolo de formele in care am imbracat esenta si nuantele pe care le avem interior, incat am ajuns ca viata noastra dinauntru sa fie aproape permanent, teren de lupta.

Adevarul e o energie unificata care cand isi face loc in noi, da mintii informația curata în acelasi timp in care da și sufletului emoții autentice, in acord deplin cu informatia care in acel moment ne lumineaza mintea.

In noi simtim certitudine, lipsa echivocului, lipsa intrebarii, aliniere, claritate, bucurie sau, o minunare linistita pe care nu o asteptam. 

Aceasta minunare linistita o putem simti insa, odata ce astfel de luminari interioare au sters din memoria noastra generala (a mintii, a sufletului si a trupului) informatia ca “adevarul doare”. 

La inceput sau si la un moment dat, daca luminarea e puternica si ceea ce primim e fundamental diferit de ceea ce credem, lucru care poate sa ateste faptul ca “informatia” primita nu e fabricata la nivel mental, poate sa ne miste tot ce am organizat noi inauntru si de aceea putem simti ceea ce numim si recunoastem noi sub forma de “conflict interior”.

Adevar, accesam si prin intuitie insa a avea intuitie inseamna sa surprindem o parte de adevar, nu sa fim si constient, in contact cu adevarul, ca sursa de informatie curata din care urmeaza sa traim.

Doar conectati fiind la viata dinauntrul nostru si la viata experientei si liberi de imaginatie in acest sens, putem fi in contact cu ce traieste in mod real in noi si da forma omului in comportamentul sãu si da forma vietii, prin relatii si prin felul in care investim in ele, ganduri si emotii.

Adevarul, nu e doar o informație ci și o experienta noua, de fiecare data.

Si uneori, putem sa resimtim aceasta noutate in toti porii si in tot corpul atunci cand noi ca oameni, ne facem disponibili pentru un adevar “mai mare”, iar acest lucru din nou, vine din interior, vine simplu fara artificii, doar chemat la modul sincer si asumat in tot si toate.

Si ajunsi aici, din nou, ceea ce aseaza si descopera adevarul intr-un om, nu poate fi imaginat.

Orice forma de cunoastere avuta anterior, nu rezista in fata lui ci se decanteaza si se reorganizeaza dupa un nou care e posibil mai tot timpul, deci intr-un mod mult mai flexibil si dispus la mici ajustari ulterioare, atunci cand viata in uman, o cere pentru a sustine echilibrul experientei la care purtatori de adevar, participam.

E ca atunci cand functionai alimentat de la o baterie crezand ca te alimentezi din sursa, pentru ca bateria e singura sursa de curent pe care o cunosti.

Cand faci trecerea la sursa, simti.

Te incarca mult si repede, neobisnuit pentru o perioada, insa, mai apoi, se produce un echilibru necesar functionarii zilnice, alimentat din sursa. 

Daca la inceput putem simti conflict in noi pentru ca a fi alimentat din sursa constient e mult prea nou si diferit de ce stiam, in aceasta faza de adaptare la traiul din sursa constient, ne alimentam cu cat energia experientei de moment si din fiece moment o cere si nu cat credem noi ca este necesar si nu mai este vorba de conflict interior, ci de o conlucrare intre iluzie si adevar, pe care doar alimentati din sursa incepem si putem sa o intelegem.

Nimeni din cei care stiu ce inseamna sa traiesti in adevar nu se lupta cu iluzia. Iluzia are rostul ei. Doar ca atunci cand este necesar, adevarul are un cuvant de spus, al lui si in rest, iluzia fiind expusa in lumina lui se disipa si dezvaluie o alta realitate fara a mai fi influentata de constructia ei.

Nu ne putem convinge noi pe noi ca stim adevărul de la nivelul mintii, oricât de elaborate, profunde sau simple ar fi informațiile pe care le putem formula la nivel mental prin propria dorința sau voința, pentru a ne convinge.

Adevărul comunica cu noi din interior, el e cel care ni se dăruiește în acel fel în care pentru noi reprezinta sensul pe care poate nici nu am stiut ca l-am cautat si mai ales, se formuleaza singur. 

Când adevărul se dezvăluie din interior nu simțim nevoia sa îl demonstram și nici sa convingem pe cineva ca el trăiește în noi și ne dăruiește claritate.

Doar il oferim liber prin putința pe care o avem de om și atât.

Adevarul e mai liber decat noi.

Ca atare, niciun om care se alimenteaza din aceasta energie de adevar nu il striga.

Nu il compara cu al nimanui, ci doar si eventual si nu obligatoriu, cu ceea ce stia el inainte.

Apoi, il ofera numai dupa ce mai inainte, isi asuma experienta de a il primi. Experienta de a il oferi e cumva din start inclusa in aceasta asumare.

Un om care se alimenteaza din aceasta energie nu isi apara adevarul si nici nu il impune pentru ca adevarul nu are nevoie sa fie aparat si nici impus.

Apare si transpare la un moment dat, din marea de iluzii. Atunci cand noi, cand celalalt de langa sau organismul colectiv incep sa se intrebe ce inseamna oare un ceva anume, cand incep sa isi doreasca sa inteleaga un pic mai mult ceva anume si atunci se face loc pentru aceasta informatie curata care apare in constiinta noastra si a tuturor, sub forma de “raspuns”. 

Netinand de ordinea umana, adevarul are timp. Si stie sa astepte suflete care il cauta si il vor. Dupa care lumineaza. Minti si suflete si vieti. Si aseaza in perspectiva de ansamblu totul. Exterior si interior. Si ca atare, uneori si schimba totul. Interior si exterior.

Evolutia noastra, nu poate avea loc decat in contact cu adevarul. In primul rand interior.

Si, pentru ca in viata noastra de aici, iubirea are un loc profund si cu adevarat benefic, pentru ca adevarul sa ni se arate si sa ne ofere darul lui, este necesar sa il iubim.

Si azi, maine sau poimaine, vine un moment in care adevarul se aseaza in noi si ne arata apoi, ce inseamna viata traita in lumina lui. 

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,