DESPRE MINE

O  parte din povestea mea de viata, evolutie si vindecare 

∼ Pentru mine, omul este cea mai frumoasa metafora despre viata, care poate exista ∼

Urmatoarele randuri sunt experiente care au insemnat la vremea respectiva treceri ale unor praguri dincolo de mintea si imaginatia mea de om si le ofer sub forma de “trecere in revista” pentru cei care doriti sa le parcurgeti.

Totodata inseamna pentru mine experienta “devenirii” mele, a unei “cresteri” si deschideri, pe care mi-am dorit-o la un moment dat in viata. 

Puteti privi in multe feluri aceasta experienta.

Eu insami am privit-o in multe feluri si la un moment dat cu teama inainte de a o putea privi cu bucurie si recunostinta, atunci cand in final s-a asezat in mine si am observat ca s-a autorevelat prin experienta de a o trai si observa, o cale de a iesi din multele obisnuinte de gandire si comportament si de a trai aceasta viata, cu o minte cat mai clara si un suflet cat mai liber. 

Si pentru ca am inteles la un moment dat, ca suntem fiecare in procesul lui evolutiv si cautam in diferite perioade ale vietii, lucruri pe care le simtim in acel moment, de ajutor sau cu care rezonam, pot doar sa sper, ca atat aceste randuri cat si cele care alcatuiesc continutul acestui site, sa fie de folos celor care in acest moment al vietii lor, simt ca isi doresc sa le parcurga si sa fie un sprijin sau un partener, in drumul sau etapa lor. 

  ***

Cateva constientizari spontane avute la inceputul vietii, mi-au dat directie si mi-au fost, imi sunt, insotitori de drum, de-a lungul vietii. 

Una dintre ele a fost ca “m-am nascut cu multe frici dar si cu capacitatea de a le depasi”.

A fost prima experienta in care am ramas constienta de mine insami, in acelasi timp in care mi-am contemplat propriul univers interior. 

Si pentru acel moment a fost suficient sa inteleg numai atat. 

Am iesit din frica prin care am trait aceasta experienta si mai tarziu, cativa ani mai tarziu, am inteles aducandu-mi din cand in cand aminte de aceasta experienta, ca nu suntem coli albe de hartie cand ne nastem, ci venim deja cu o schita de poveste, in care gasim si frici si multe alte lucruri, o schita pe care pe parcursul vietii o transformam intr-o poveste, in timp ce o traim in mod concret prin experiente. Am inteles si ca venim pregatiti cu ce avem nevoie pentru a transforma/procesa/prelucra incarcatura fricilor care fac parte din poveste, avand posibilitatea de a face din tot acest “proces”, un destin de evolutie si viata, pe care il numim noi “fericit”.

Avand aceste experiente si altele asemanatoare in copilarie, s-a nascut in mine un gand cum ca “viata are o cheie” si ca ea, “Viata, ma va invata tot ce am nevoie sa o inteleg si sa o gasesc”.  Si asa, Viata a devenit maestrul meu chiar de la inceput si a asezat o curiozitate sanatoasa in felul meu de a fi.

A venit apoi tot prin intermediul unui gand, randul adevarului pe care am inteles ca “il port in mine” si al atentiei despre care am inteles ca “este importanta si trebuie sa o pastrez tot timpul”.

Am retinut acestea toate undeva in mine si am inceput apoi sa traiesc pe firul vietii.

Dupa multe framantari si un inceput de viata destul de dificil, la 18 ani am avut o revelatie cu privire la ce trebuie sa fac in viata, revelatie care m-a umplut de o energie a bucuriei pe care nu o mai traisem pana atunci. Am simtit ca a venit din radacina mea de viata si a facut sa imi vibreze tot corpul.  

Nu am putut insa si urma aceasta revelatie atunci. Ea s-a implinit 20 de ani de viata mai tarziu, confirmand faptul ca astfel de trairi sunt autentice, in primul rand prin spontaneitatea lor. 

Asadar nu mi-am putut urma de la inceput chemarea. Am renuntat la mine crezand ca fac un lucru bun. Am simtit la propriu ca sufletul se strange, ca energia care imi vibra in corp se retrage undeva in mine, iar eu am simtit ca “ma rup in doua”. Aceasta a fost pentru mine, cea mai mare trauma pe care am trait-o constient din cele pe care le-am trait la inceputul vietii. 

Cu toate acestea, undeva in mine nu am uitat informatia ce mi-a dat atata bucurie si nu putut sa renunt total la ceea ce mi-a dat senzatia de sens si sentiment de sine, asa incat atunci cand viata mi-a dat ocazia sa pot sa ma exprim din acest sens pe care il aveam in mine, am experimentat la 19 ani pentru prima oara in viata, in mod spontan, constiinta unificata  – ce inseamna a fi constient de o singura realitate, materiala si subtila, in acelasi timp. Starea mea era de o simplitate as spune absoluta iar identitatea mea umana se integra in ceva extrem de vast, un fel de prezenta continua a vietii, aflata peste tot,  traind un “timp fara de timp”, infaptuind un proces de creatie continua.

Aflata in aceasta stare, constienta de prezent si de locul in care ma aflam, dar constienta de prezent de la nivelul acestei vastitati, se crea un efect vindecator, binefacator, in relatie cu cei din jur, simplu, natural.

Aceasta stare sau stare de prezenta a mea, a ramas in mine un reper de a fi in relatie cu alti oameni, onest, deschis, empatic, prezent, pentru a facilita acel “bine” natural si potrivit pentru acel moment sa se intample, fara implicarea mintii si a vointei mele, cu alte cuvinte fara a fi eu cea care directioneaza ce anume, cand si ce si cat si cum sa se intample.

Aflata in aceasta stare, mintea mea se imbogatea cu o cunoastere venita din izvorul vietii, cu o stiinta a vietii si a fiintei umane stiuta, simtita si traita si primita de dincolo de ratiune iar simtirea mea, se imbogatea cu armonie si cu acceptare fara carcoteala.

Prezenta mea umana oferea autenticitate si firesc si o disponibilitate aliniata la nevoile reale ale celuilalt, iar dialogurile erau un “fenomen de comunicare” in care binele potrivit si posibil a se intampla era sustinut de aceasta stare de prezenta vasta, insa nu era fortat sa fie ales sau se intample, era doar, facilitat. 

Cuvantul cheie daca vreti, era “colaborare”. Aceasta stare plina de cunoastere fara de mandrie si plina de respect, a ramas de atunci in mine, m-a inspirat sa “o caut”, m-a atras spre ea si ma inspira in continuare din interiorul meu, sa o traiesc. 

Apoi, la 20 de ani am constientizat ce este  evolutia si ce inseamna pentru mine, viata mea. Printr-un desen ( pe care il puteti vedea dand click aici).

Traind acestea, mi-am dorit sa stiu ce inseamna viata, ce insemn ca om, care este legatura dintre aceste doua lumi, cea pe care o vedem si cea pe care numai o simtim cateodata, sa inteleg care este contributia mea la tot ceea ce traiesc/traim, ce este Dumnezeu si cum sa fac sa imi traiesc viata si evolutia impreuna, intr-un mod firesc, deschis, simplu si autentic. 

Si mi-am dorit sa pot impartasi cu cei din jur toate acestea, la fel de simplu si firesc, de deschis si autentic.

Calatoria mea a cuprins multe experiente grele dar si  experiente minunate.

Am pastrat atentia asa cum mi-am promis la inceput si am cautat prin tot ce am trait, sa inteleg si sa ascult de adevarul din interior. 

Mi-am dezvoltat astfel, prin practica de viata, atentia, observatia, indrumarea in plan interior si am avut multe revelatii prin introspectie si prin rugaciune. 

Am avut mai multe incercari ale sanatatii mele dintre care trei majore si fiecare dintre afectiunile avute m-a surprins la o varsta la care am avut sperante de la viata si mi-au pus in fata, ori un viitor cu multe semne de intrebare ori m-au confruntat cu lipsa lui.

Am cerut sfaturi si am primit recomandari si uneori si ultimatumuri. Le-am pus pe toate in balanta cu ce simteam in corpul meu ca trebuie sa fac si am ascultat de fiecare data indrumarea mea interioara, mi-am asumat de fiecare data vindecarea si am lucrat constant cu mine punand accentul pe frici si pe orgolii.  

Am reusit de fiecare data sa ma vindec si sa cresc uman si spiritual prin fiecare experienta, sa devin din ce in ce mai constienta de prezenta mea in corp, de relatia mea cu viata si cu lumea. 

La 36 de ani, am renuntat definitiv la o cariera frumoasa de 15 ani in domeniul comunicarii, pentru a ma dedica activitatii mele actuale, in urma unei experiente care mi-a zdruncinat la modul propriu tot ceea ce eram si ce traiam ca viata, punandu-ma brusc in contact cu ceea ce e dincolo de realitatea noastra, pana in acel punct al ei din care pleaca totul pentru a ajunge in forma si in felul in care vedem noi realitatea.

Aceasta experienta m-a destructurat la propriu si a marcat inceputul unei perioade care a durat doi ani, doi ani de durere crunta. Am fost pusa atunci din nou fata in fata cu posibilitatea unui diagnostic si am trait inca o data aceasta experienta a unui prezent extrem de crud si a lipsei unui viitor, de data aceasta cea mai dificila dintre toate.

Mi-am urmat pentru a treia oara indemnul din interior si aceasta perioada nu a fost sa fie un sfarsit total asa cum a parut de multe ori, ci intreaga experienta a fost o redescoperire prin trairea propriei adancimi si un drum spre libertate. 

Am parcurs singura acest drum, din care am invatat enorm. 

Prin intermediul acestor experiente am experimentat din ce in ce mai mult la modul propriu, nimicul in viata, in relatii si in propria fiinta, am invatat ce inseamna “boala” dincolo de explicatiile pe care le gasisem si cum sa iau din toate acestea accesul la aceasta sursa infinita de resurse existenta in interiorul nostru dar si cum sa fiu alaturi de cei care isi doresc sa o gaseasca si sa o traiasca constient.

Prin tot ce am trait, mi-am lucrat constant fricile, neputintele, indoielile, tristetile, furiile, rusinile si orgoliile, mi-am trait si observat bucuriile, sperantele, realizarile, invatand sa le cunosc mecanismele in profunzime si observand ce beneficii se rasfrang asupra sanatatii noastre cand lucram cu fiecare dintre ele, am luat viata de la capat ori de cate ori a fost nevoie, mi-am asumat decizii radicale in privinta sanatatii mele, am invatat sa cern si sa discern ganduri, emotii, informatii, experiente si am avut multe experiente spirituale care mi-au luminat mintea, fiinta si trairea intr-un mod spontan, curat, asezand in mine, cunoastere, vindecare, bucurie si iubire. 

M-am implicat in timp, in cursuri pentru dezvoltare personala, creativitate, nlp, am studiat tehnici energetice, samanism, am facut psihologia ca a doua facultate, m-am acreditat ca trainer, consilier in dezvoltare personala, psiho oncolog si life coach si am practicat (la inceput), coaching-ul organizational. Ceea ce a contat in primul rand si m-a imbogatit cel mai mult a fost din nou, felul in care am trait eu aceste experiente. Aceasta a fost si este experienta mea de invatare, care da roade si acum.

Am avut ajutor si inspiratie in toate, constiinta, atentia si adevarul. M-am vindecat prin ele, prin ele m-am gasit pe mine, prin ele am trait iubirea neconditionata si am invatat sa o inteleg in ceea ce numim “context uman”, prin ele l-am gasit pe Dumnezeu, in mine. 

Asa am invatat sa descopar toate acestea in cat mai multa profunzime  si  sa inteleg cum actioneaza fiecare, in experienta complexa si uneori si complicata a vietii pe care o avem. 

Tot ce am trait, m-a ajutat sa inteleg ca nu trebuie sa plecam departe pentru a ne descoperi sursa din interior, ca nu trebuie sa fim bogati dar nici saraci pentru a evolua uman si spiritual si mi-a oferit un drum interior nebanuit si plin de informatii si suport, pentru a fi oferit cu echilibru si cu constienta celor care isi doresc (printre altele) sa se cunoasca pe ei insisi pana in acel punct de origine al lor si sa capete incredere in adevarul lor interior, orice experienta ar trai, cu ajutorul constiintei, al valorilor umane si al atentiei trezite. 

Experienta proprie a transformarii (spirituale), traita din ce in ce mai constient si culminand cu experienta dura dar plina de descoperiri a “nimicului”, a atras si mi-a indreptat pasii catre persoane care trec prin crize ale transformarii, crize (acute) spirituale, asa incat am dezvoltat in timp o forma de suport si dezvoltare, pentru cei care experimenteaza crize (ale trezirii) spirituale. 

In ultimii 12 ani am insotit prin sedinte individuale, prin cursurile create si prin articolele acestui site, persoane care si-au dorit sa evolueze/vindece interior si exterior cu propriile resurse, care si-au dorit sa contribuie cat mai constient si pasnic la propria lor vindecare si la bunastarea relatiilor lor, care si-au dorit sa isi inteleaga, sa isi completeze sau sa inceapa, propriul lor proces de transformare personala.


Ganduri pe care le-am desprins din practica de viata si le-am asezat in practica de coaching si de terapie


In tot ce fac, cred cu convingere ca exista cel putin un pas inspre mai bine din locul in care ne aflam, indiferent de situatia de viata. Si de la acel pas, mai exista cel putin un pas care se mai poate face. Si mergand asa, putem realiza la un moment dat ca viata noastra este altfel.

Totul se face si se intampla impreuna.

Pana la iubire neconditionata, important este respectul si sa avem bun simt in relatiile dintre noi. 

Echilibrul vietii si al evolutiei noastre vine din discernamant. Din capacitatea de a simti si din capacitatea de a intelege, traite impreuna, in acelasi timp.

Viata pentru a fi traita intr-un fel complet, presupune o fiinta viecare isi doreste sa traiasca si care este motivata in primul rand, interior.

In ceea ce inseamna viata, vindecare, evolutie, invatare, dezvoltare, un loc foarte important il are experienta. De aceea pentru mine, orice proces de terapie fie el individual, de cuplu sau de grup, e o experienta si in el este necesar sa se simta implicare, pasiune, energie.

Suntem perfecti ca si creatie in sine, insa in fapta suntem inca perfectibili.

Intentia este importanta insa si fapta are importanta ei.

Cred mult in experienta personala atunci cand este inteleasa in detaliu, validata in timp, asumata in acelasi timp in care e traita onest si oferita cu multa modestie.

Cred mult in Libertate si in bucuria simpla de a fi in viata,

Viata, evolutia nu insemna a suferi, dar stiu ca putem experimenta durerea pana la capatul fiintei noastre si inapoi, in extrem de multe forme si ca o putem intelege pentru ca face parte din procesul vietii pana la un punct,

Putem evolua si fara lupta sau sa ne fortam unii pe altii fie asta si in numele binelui pe care ni-l dorim,

Sursa vietii este in fiecare dintre noi si in fiecare experienta pe care o traim,

Fiecare dintre noi are dreptul sa aleaga,

Cred in iubirea neconditionata, asa cum am trait-o, in mine insami, infinita si egala pentru tot ceea ce exista si dincolo de asta si nu mai putin pentru cine sunt,

Cred in spirit si in constiinta,

Cred in echilibru si in discernamant,

 Am practicat aceste “lucruri” si le practic, de aceea cred in ele si le las sa imi modeleze viata, pana cand simt sa le schimb sau sa le completez. 

Cat despre mine, am vrut sa fie curat. Sa am o minte libera, sa traiesc si sa vad ce inseamna libertatea cu adevarat si sa ma bucur. Sa fiu cine sunt si sa dau mai departe tot ceea ce stiu si sunt. Atat cat stiu si sunt si oricui crede ca poate sa primeasca si in orice forma in care pot eu sa o fac.

Si in rest, sa merg mai departe pe firul adevarului din mine in lumina constiintei mele, pana unde are sa ma duca el.

Multumesc tuturor celor pe care ii intalnesc si i-am intalnit, pentru bucuria de «a fi » si de «a face» impreuna,

Multumesc acestei evolutii care « ne poarta » pe toti intr-acolo unde in adancul nostru fiecare vrem sa ajungem si care « ne arata » ca exista un loc in Constiinta noastra unde ne intalnim cu totii si de acolo incolo fiecare dintre noi si noi toti impreuna, cream tot ceea ce exista!

 

 Va multumesc si va astept cu drag !

Alina Mihai ღ

PENTRU CURSURI, ACREDITARI SI COLABORARI – CLICK VA ROG AICI