A vedea imagini nu inseamna si discernamant spiritual …
A vedea imagini nu inseamna si discernamant spiritual …
Pentru cei interesati de cultivarea unor simturi ce ofera acces la lumile subtile, a vedea imagini dincolo de ce vedem concret si e vizibil cu ochiul liber pentru majoritatea dintre noi, nu inseamna ca am dezvoltat neaparat si discernamantul spiritual.
A vedea imagini dincolo de aspectele concrete ale realitatii, este doar o faza si este faza imediat urmatoare starii de a nu vedea nimic altceva decat concretul.
Aceasta este deci o faza aflata la inceputul deschiderii spirituale si nu o faza mai avansata a evolutiei noastre.
Prin faza mai avansata a evolutiei noastre ma refer la, acea faza in care am integrat deja in fiinta noastra experientele deschiderii initiale catre un mediu mai subtil decat concretul cu care suntem deja obisnuiti, in urma unei experiente constiente de purificare de interpretarile limitate asupra realitatii cu care eram obisnuiti si putem sustine practic si concret si permanent nivelul respectiv.
Dupa aceasta faza sunt mai multe alte faze ale purificarii mintii in primul rand, care depasesc cu mult faza clarvederii, atat in privinta evenimentelor de viata prin care are loc purificarea, atat in ceea ce priveste capacitatea de a discerne adevarul din intreg continutul energetic si informational la care incepem sa avem acces precum si in stabilitatea interna pe care o simtim prin dezvoltarea constienta a unei constiinte de sine coerenta, atat in ceea ce priveste propria fiinta cat si in ceea ce priveste apartenenta noastra la intregul din care facem parte toti.
Imaginile tin de o forma organizata a informatiei, lucru care inseamna ca informatia respectiva e supusa in mod automat interpretarii noastre si fac parte dintr-o lume “astrala” sau subtila, care tine tot de forma, folosind aici denumirea de “astrala” sau “subtila” pentru a face o diferenta de lumea concreta accesibila cu ochiul uman in stadiul sau actual de dezvoltare.
Ca atare imaginile accesate pot fi inselatoare si la fel si decodificarea lor care la acest nivel se face intr-o mare parte prin asocieri de notiuni si elemente preluate din exterior si din experientele mai mult sau mai putin subiective ale altor oameni, ele insele dovedindu-se de multe ori contradictorii.
In acest fel, multe lucruri se intampla ca “inselaciune” daca nu avem grija sa trecem si de aceasta faza a vederii de imagini, pentru a ajunge intr-o zona in care informatiile sunt decodificate prin simturi mai directe si mai rafinate, intelegand prin rafinate acele simturi ce tin de o alta organizare interna constienta mai fluida dar si de o alta stare de organizare a materiei, mai aproape de ceea ce numim noi in afara limitei de timp si spatiu, in afara organizarii “materiei” dupa forme indiferent care sunt aceste forme.
In aceasta zona a simturilor mai directe, adica prin care avem acces fara intermediar la adevarul informatiei manifestate, prin care cunoastem in loc sa mai deducem, se incadreaza de pilda si decodificarea prin vibratii sau frecventa, a informatiilor in sine.
Este in ajutorul nostru sa trecem prin aceste stadii ale purificarii deoarece in zonele intermediare ale perceptiei noastre exista mult conflict intern si multa confuzie generata de acest conflict datorita ideilor contradictorii care sunt stocate in spatiul pe care il numim generic mintea noastra, mult si inutil incarcat cu informatie fixa la care aderam si pe care o consideram un reper de netagaduit in ciuda singurului reper poate, care ne ofera o siguranta a unui contact concret cu adevarul, si anume contactul cu “viul”, cu miscarea vietii, cu unda care genereaza viata si transmite pulsuri de vibratie in univers.
Aceste pulsuri ajung si in forma respectiv in concret, insa “forma” reprezinta o modalitate de organizare a “materiei divine” (divin fiind folosit aici pentru a semnifica materia pura, o “materie a vietii” neorganizata inca si ca atare neimpregnata cu rezultatul existentei acestei materii in curentii formei sau ai lumii materiale) dupa reguli mai mult conforme cu starea ei de agregare, de aceea pentru a se fluidiza si a se flexibiliza este necesar de foarte multe ori renuntarea la acestea si reacordarea la principiile care genereaza forma si nu la cele care descriu doar forma in stadiul ei actual, stadiu pe care il cunoastem.
Acelasi lucru se aplica, ca principiu si la flexibilixarea mintii noastre.
Clarvederea este un proces ce survine in urma unor schimbari de paradigma in fiinta noastra insa pana la discernamantul spiritual mai sunt etape de parcurs.
O alta faza a evolutiei noastre include si clarviziunea care este o etapa putin mai avansata decat clarvederea, etapa care ofera un acces la posibilitatile de viata si la desfasurarea lor, putandu-se prezice in limita unor marje ce tin de evolutia colectiva si de gradul de puritate al persoanei care acceseaza acest tip de abilitate sa ii spunem, desfasurarea unor evenimente.
Clarviziunea are loc in urma unei purificari interne si externe mai profunde decat clarvederea, in urma unor schimbari de paradigma mai profunde din fiinta noastra, care au legatura cu tiparele existentiale de exemplu de tipul “metafora venirii pe lume” si cu acele relatii si obiceiuri din viata noastra care ne sunt profunde si rigide atasamente si, si aceasta faza se desfasoara in etape.
Dincolo de acestea doua, clarvederea si clarviziunea, de multe ori in categoria darurilor spirituale sau a capacitatilor paranormale este inclusa si intuitia care este confundata uneori cu clarviziunea.
Intuitia nu este insa o capacitate spirituala in sensul celorlalte, intuitia fiind prezenta la toti oamenii intr-o masura sau o alta in stare activa, spre deosebire de “darurile spirituale” care sunt latente la cea mai mare parte si mai mult sau mai putin activate in functie de mostenirea spirituala genetica a persoanei, de mostenirea spirituala personala a persoanei sau de cat de mult a cultivat ea insasi intr-un parcurs mai extins al existentei sale decat viata actuala, o cale corecta si concreta de purificare.
Cale “corecta” inseamna aici, o cale care asigura o continuitate in dezvoltare, in deschidere si intr-o evolutie sanatoasa a persoanei, aceasta fiind la un moment dat o rezultanta a unei alinieri armonioase a mai multor planuri ale sale dezvoltate fiecare corespunzator, si nu o cale care le blocheaza.
Exista ambele variante in practica in acest moment in lume si poate la fel de important ca alegerea caii in sine, este si momentul de viata in care suntem la care este necesar sa reflectam.
Acest moment in care suntem, este in stransa concordanta cu cine suntem noi la nivel interior si nu realizam inca, pentru ca mediul intern se misca uneori mai repede decat il percepem noi, si e posibil ca intern sa ne fi orientat deja catre o deschidere mai mare, catre o abordare mai directa a anumitor aspecte care ne intereseaza si a ramane in continuare din cauza unor temeri si/sau atasamente in practici care tin de instrumente si ritualuri poate fi contradictoriu cu aceasta orientare si poate genera confuzie si dezechilibru.
Asa dupa cum, este posibil sa aspiram la o conectare mai directa insa intern sa nu fim pregatiti sa facem fata fizic, emotional si psihic dar si relational in planul experientelor de viata, sa traim aceasta libertate si mai avem inca nevoie de o structura sau modalitate sa ne organizeze si sa ne tina intr-o oarecare disciplina.
Atrasi fiind de aspiratiile noastre e posibil sa nu sesizam sau sa ne fie greu sa acceptam ca mai avem de asteptat si mai avem ceva de lucru si, si acest lucru ne poate da o stare de conflict interior si dezechilibru.
Intuitia are legatura mai degraba cu o functionalitate mai aparte a mintii adica a planului in care ne manifestam voit vointa, din moment ce reprezinta o “scapare” din schemele care ne coordoneaza, in urma unei presiuni generate de focusul nostru pe o situatie anume, “scapare” deoarece nu controlam acest proces de reactie interna la presiunea unui stimul care poate fi un gand ce ne preocupa.
Intuitia pare o aptitudine mai elevata decat deductia, decat rationamentul, decat logica umana, care sunt utile intr-o masura a lor, datorita faptului ca “scaparea” noastra din granitele schemelor care ne coordoneaza, ne transmuta perceptia intr-o zona a unor adevaruri legate de situatia de moment, adevaruri care ne par inaccesibile in starea de “normalitate” in care ne aflam in majoritatea timpului.
Intuitia nu este insa o aptitudine atat de elevata sa spunem, ca inspiratia sau discernamantul deoarece, desi ofera acces la niste adevaruri, nu inseamna ca odata accesate noi le si intelegem.
Intuitia, ca o “scapare” a noastra intr-un alt univers decat cel concret zugravit prin informatiile stocate la nivelul mintii prin asocieri, poate aduce in constientul nostru o informatie care poate sa insemne adevarul de moment.
Acest lucru insa nu inseamna ca noi cunoastem despre ce e vorba.
Putem accesa pur si simplu aceasta informatie ca pe o informatie si atat, fara insa sa ii cunoastem sensul sau incadrarea intr-un ansamblu informational si experiential al vietii si al evolutiei noastre, fara sa o putem detalia la fel de conectat cu adevarul accesat, deoarece acest lucru ar presupune un contact permanent cu adevarul, si nu doar scapari intuitive si atunci am merge in zona cunoasterii interne si nu a intuitiei mai mult sau mai putin dezvoltate.
Intuitia se poate transforma in cunoastere pe masura ce ne purificam emotiile si mintea.
Astfel intuitia nu reprezinta pe “ a sti” sau pe “a cunoaste” sau cunoasterea interna.
O alta faza a evolutiei noastre este inspiratia “divina” sau capacitatea de a fi inspirat de adevar.
Reflectand la adevar, cautand in toate cate sunt adevarul, ne acordam incet incet la frecventa lui si incepem sa il deosebim in tot si toate, urmand ca dupa aceasta, acest process de acordaj fiind facut, sa functionam ca o “antena de emisie receptie” a adevarului universal in functie de gradul nostru de dedicare coerenta si fireasca a reprezentarii lui in lume, dedicare curatata de incapatanare, indarjire, dorinta de a demonstra ceva, de patima sau de revolta.
Cu cat traim adevarul la care avem acces, cu atat ne mentinem canalul si acordajul deschis in continuare.
Cand ne e rusine de adevar, cand ne e teama sa il spunem sau sa il comunicam, sau cand il comunicam ciudos sau cu ranchiuna, sau cand impunem un anume adevar, sau cand ii dam drumul pur si simplu fara a fi si in acord cu experienta pe care o traim, cand vrem cu orice pret sa il demonstram, canalul cu adevarul nu se dezvolta pana la acel nivel la care ceea ce vine din adevar ne transforma constiinta incarcata de diverse transferuri mentale ale experientei pe care o traim, respectiv sa purifice reziduurile mentale “urcate” pana in constiinta, si sa il resimtim mereu ca pe un sprijin si ca pe o eliberare in loc sa simtim ca adevarul doare.
Adevarul doare atunci cand lumina lui patrunde prin ochi inchisi de mult prea multa vreme, obisnuiti sa nu mai vada realitatea.
Dar cand ochii sunt deschisi, adevarul e lumina lor de fiecare data si acest lucru este o binecuvantare.
Astfel cheia pentru acest lucru sta in contributia noastra efectiva la ceea ce inseamna evolutia noastra si evolutia colectiva, ceea ce sprijina ideea ca nicio initiere sau vreun procedeu nu ofera acest lucru in totalitate, ci asa dupa cum ii e si numele, initierea ofera doar o introducere a noastra intr-o alta realitate si atat.
Ramanerea noastra in realitatea respectiva nu e garantata insa decat de dedicarea noastra oferita cu discernamant si deschidere de suflet ideii de aliniere a personalitatii noastre la o prezenta mai profunda si mult mai extinsa in perceptia noastra, o prezenta ce nu detine un caracter individual, o prezenta ce depaseste in traire experienta pur umana.
Acest lucru se intampla insa cu rabdare si in timp.
Inspiratia divina nu indica insa un proces complet de aliniere intotdeauna, intrucat putem primi informatii si concepte insa de cele mai multe ori suntem doar canale pentru adevar, doar transmitatori insa nu neaparat si traitori ai lui, traitori insemnand a inchide un ciclu prin materializarea adevarului in lume, prin trairea coerenta, constienta a invataturii lui.
Revenind la clarvedere, deoarece aceasta este mult dorita in zilele noastre de catre aspirantii la evolutia spirituala sau pur si simplu de cei care isi doresc acest tip de abilitate, clarvederea are la baza capacitatea creierului si a ochiului de a se adapta la frecvente mai putin uzuale care pot parea pentru multa lume neobisnuite.
Acest acces se intampla datorita unor modificari de paradigma, adica datorita unor modificari ale “adevarurilor” la care ne raportam, insa gama frecventelor pe care le accesam nu e foarte larga la acest nivel asa cum spuneam mai sus, avand in vedere ca lucram tot cu forme organizate ale materiei ca intermediar pentru a decodifica trairile si experientele pe care le avem.
Clarvederea poate parea un dar foarte frumos ce ne poate absorbi in realitatea ei, pe care deseori o credem absoluta sau ultima realitate aflati la inceputul deschiderii sau evolutiei noastre, deoarece modificarile de paradigma sunt acel tip de informatii care ne trec pentru prima oara pragul de la o interpretare materialista a lumii la o altfel de interpretare.
Fiind primul prag de acest gen pe care il trecem, are astfel un impact puternic asupra noastra si se genereaza un atasament destul de mare de acest tip de capacitate.
Imaginile insa pot fi inselatoare.
Inainte de a oferi cateva randuri si despre discernamant, mai exista o abilitate din categoria darurilor spirituale care se apropie sau ne apropie de acesta si anume clarsimtirea.
Clarsimtirea este capacitatea de a simti adevarul din ceea ce se intampla, de a decodifica sufleteste intreaga experienta a vietii intrand aici si impactul pe care il are asupra noastra interactiunea cu diverse prezente concrete sau subtile, impactul pe care il are asupra noastra interactiunea pe care o avem cu informatiile care ajung pana la noi sau pe care le vehiculam.
Insa nici clarsimtirea nu ofera informatii ce reprezinta cunoastere in totalitate, ci ofera acces la informatii prin asa zisele “feeling-uri” care pot fi foarte dese si aproape de adevar insa nu ofera intotdeauna si incadrarea lor intr-un context mai amplu, pentru a putea fi explicate anumite lucruri si create legaturi intre evenimente, oameni sau situatii.
Cu toate acestea, clarsimtirea este foarte aproape de discernamantul spiritual.
Discernamantul spiritual este o calitate a noastra care aduna laolalta toate aceste daruri sau abilitati intr-un singur simt intrucat ofera acces atat la informatii punctuale dar si la incadrarea lor intr-un context ce poate fi explicat si prevazut chiar si in detaliu, atat in ceea ce priveste o urmare sau desfasurarea unui eveniment de viata, in limitele mentionate anterior, dar si in ceea ce priveste orice informatie cu care venim in contact, ofera acces atat din punct de vedere cognitiv dar si emotional sau mai corect spus, sufleteste.
Orice informatie este un punct de plecare pentru un intreg context informational si cand exista un discernamant bine format, din acel punct se autoreveleaza o intreaga bogatie de resurse informationale relevante in legatura cu acel aspect.
Discernamantul spiritual inseamna capacitatea de a accesa frecventa pura sau frecventa universala, adica o gama foarte larga de frecvente ce in planul gandurilor si al emotiilor umane poate insemna ca putem deosebi gandurile intre ele, emotiile intre ele, putem face diferenta intre ganduri si putem avea acces la emotiile combinate care dau o rezultanta pe care o vedem prin comportament, putem avea acces la compusul intim de emotii si de informatii ce compun universul unui om si al unei experiente individuale respectiv colectiva.
Persoana care are format discernamantul spiritual a urmat o cale lunga si profunda de purificare si nu cauta informatiile in sine, ci acestea i se ofera ca un raspuns al mediului subtil la o prezenta care il sustine prin insasi curatia la care persoana a ajuns prin purificarea sa.
La nivelul discernamantului spiritual matur, persoana are intentii curate, nu mai este curioasa, este impacata cu ce traieste si cu ce a trait, mentalul il are eliberat de canale de acces intermediare ce pot interfera cu frecventa universala si pot muta intelesul informatiilor primite in zonele interpretarii, nu mai doreste sa impresioneze prin cunoastere si prin prezenta, are un grad mare de libertate integrat in existenta zilnica reprezentat prin felul propriu, simplu de a trai, nu mai este atasata de niciun fel de instrument sau stare, are un contact deschis si simplu cu ceea ce inseamna “viu” si puls al existentei din zona de formare a lui si pana in zona de formare a materiei prin propria sa miscare.
Discernamantul spiritual este o stare simpla si normala a constientei care permite insa emotii si trairi precum si liniste interioara, care este pur si simplu fara a fi determinata prin metode sau prin instrumente, e o stare de a fi normala in acest fel, ce permite un contact direct, simplu, permanent cu ceea ce se intampla, interior si exterior (chiar daca la acest nivel acceptiunea acestor doi termeni interior/exterior se schimba intr-un mod fundamental), ce poate fi dezvoltata in limitele libertatii mentale pe care si-o poate permite individul in contextul actual al constiintei colective.
Chiar daca se afla totusi in aceasta marja, starea de discernamant spiritual matur este totusi o stare foarte flexibila ce poate permite cu mult mai multa usurinta accesarea unor noi etape ale evolutiei constiintei si este o stare de cunoastere a etapelor evolutiei inregistrate de constiinta colectiva de pana in acel moment cat si a potentialitatilor ce tin de viitorul ei.
Discernamantul spiritual are legatura cu adevarul in timp ce clarvederea are mai mult legatura cu abilitatea de a vedea si altceva decat ce vedem in mod obisnuit acest lucru neinsemnand ca din decodificarea acestor imagini rezulta intotdeauna adevarul.
Pentru o decodificare cat mai corecta, aceasta insemnand verificabila in raport cu realitatea experientei la un moment dat in timp, ne poate ajuta sa dezvoltam discernamantul spiritual, ca fiind o aptitudine ce imbratiseaza toate celelalte daruri.
Celelalte daruri se pot manifesta in prezenta discernamantului spiritual insa pe masura ce ne maturizam in dezvoltarea noastra unele vor inceta deoarece chimia creierului se modifica substantial in faze sa spunem mai avansate de evolutie si nu mai sunt necesare atat de multe forme de decodificare pe care sa le folosim pentru a ne verifica intern rezultatele intre ele astfel incat sa nu ne inselam (cum facem de pilda cand verificam rezultatul formulelor matematice in tabelele din Excel si facem crosschecking) cat mai mult, o forma unitara de manifestare a noastra si a lor.
Acest lucru este sustinut de faptul ca pe masura ce ne purificam nu doar mental si ne dezvoltam structurile catre coerenta, ne aliniem la frecventa universala pe unda careia vibram fara a mai urma si alte frecvente, pierzand-o pe aceasta. A “o pierde” inseamna a nu mai fi constienti de existenta ei si a nu mai vibra pe frecventa adevarului “universal” ci pe undele interpretarilor.
Cand vibreaza pe frecventa universala, omul e ca o melodie ce are mai multe tonuri, ce se combina in functie de experienta, care insa intotdeauna vor da o rezultanta coerenta in ritmul experientei pe care omul o traieste. Cand vibreaza pe frecventa universala, omul nu isi mai poate pierde centrul.
La nivelul discernamantului spiritual decodificarea se face in mod direct, firesc si natural, prin cunoastere interna, o cunoastere realizata in urma purificarii nu numai a mintii intr-atat incat informatia pe care o acccesam, sa fie la nivelul constiintei pure.
De foarte multe ori clarvederea fiind considerata un dar divin in cercurile spirituale acordat de divinitate pentru evolutia noastra, in momentul in care credem ca vedem imagini sau in momentul in care poate chiar le si vedem deoarece exista si varianta aceasta, ne inducem numai dintr-atat faptul ca suntem evoluati spiritual.
Este bine si foarte sanatos sa ne informam despre toate aceste aspecte si sa avem rabdarea necesara pana cand parcurgem si alte etape ale evolutiei noastre pentru a vedea noi insine care este adevarul in legatura cu acest aspect si a forma concluzii mai aproape de adevar despre gradul de evolutie spirituala pe care il avem, daca acest lucru intr-adevar ne preocupa.
Acest lucru este necesar deoarece poate fi mai important sa fim in primul rand sanatosi fizic, mental si emotional si sa avem o evolutie spirituala autentica si relevanta, decat sa fim “evoluati spiritual” in niste termeni necercetati suficient, insa sa fim departe totusi de adevarul pe care ni-l dorim.
Poate fi primejdios pentru sanatatea, viata si pentru evolutia noastra sa ne consideram pe o anumita treapta a evolutiei spirituale, evaluandu-ne dupa anumite repere care exista in carti sau care exista in imaginatia noastra sau chiar si dupa persoane pe care le credem ajunse intr-un stadiu foarte avansat de evolutie spirituala sau dupa aceste “daruri” a caror explicatie s-a diluat atat de mult incat e suficient sa auzim o voce in mintea noastra ca sa ne spunem ca avem clarauditie, sa ne imaginam o aura, sa vedem lumini stralucitoare sau culoarea mov sau chiar sa avem flash-uri intuitive ca sa credem ca suntem clarvazatori sau avem daruri mai “inalte”.
Este cunoscut faptul ca multe din experientele spirituale sunt induse imaginativ insa exista si multe experiente autentice in care imaginatia sau obisnuinta de a ne induce anumite stari/momente in diverse moduri, nu este parte a experientei.
Este necesar un discernamant lucrat in timp pentru a face diferenta dintre acestea astfel incat sa putem sa traversam etapele pe care le avem de traversat fara tulburarea unor credinte false in niste termeni care nu se potrivesc cu ceea ce cu adevarat experimentam in momentul sau etapa respectiva a vietii/evolutiei noastre si fara dependente care pot sa ne opreasca din crearea unei structuri unificate, ramanand la stadiul “multi – eu”.
Aceste daruri se deschid in noi, nu prin evolutie fortata si nimeni nu ne poate da o cheie in totalitate pentru asa ceva, pentru ca evolutia noastra nu tine doar de cineva din exteriorul nostru, ci tine din ce in ce mai mult in timpurile noastre in care paradigma maestru si discipol cunoaste transformari majore, de noi insine si de implicarea noastra constienta in ceea ce traim.
Toate darurile spirituale pe care le dorim si pe care le si urmarim cateodata sunt seminte ale constiintei noastre plantate de la inceput in noi, pentru a rasari atunci cand terenul e fertil. Ori acest teren tine si de structura lui interna dar si de cum il lucram individual si de mersul constiintei colective, in acelasi timp.
Sensul evolutiei noastre nu este de a acumula daruri spirituale. Acesta poate fi cel mult un scop al dezvoltarii spirituale dar nu si sensul evolutiei noastre.
Aptitudinile noastre se dezvolta natural in concordanta cu ce are fiecare de facut in “economia evolutiei colective”, atunci cand ne purificam de ideile contradictorii si care nu sunt in concordanta cu adevarul.
Urmarim cateodata darurile spirituale, si ne facem din acest lucru un scop.
Acest lucru este insa in defavoarea noastra deoarece atat timp cat nu avem purificate aceste informatii, deschiderea primelor porti ne va pune intotdeauna in contact cu toate acestea asezate in diverse forme si daca nu stim sa le discernem, putem ramane multa vreme incorsetati in tot hatisul lor, traind emotional “conflictele de interese” dintre ideile pe care le vehiculam si le stocam in minte.
Mentalul nu ne e purificat si ca atare si sufletul ne este incarcat de consecintele faptelor pe care le trezeste acest aspect, atat timp cat mai judecam, cat mai invidiem, cat ne iluzionam, cat mai incercam sa demonstram, cat suntem curiosi peste masura, cat suntem rigizi, cat mai influentam voit, cat ne raportam doar la forma si mai putin la continut .. si facem toate aceste lucruri des, cu patima si reactiv.
Ca atare munca de eliberare (activare) a darurilor este o munca ce trebuie sa inceapa cu noi insine, cu o cautare in constiinta noastra a valorilor pe care le avem si modului in care le manifestam, cu o cautare a cugetului nostru pentru a fi in contact cu gandurile noastre si a vedea care dintre ele ne arata o harta care nu se potriveste cu realitatea.
Orice altceva trebuie sa vina ca un suport al evolutiei noastre si atat si nu ar trebui sa o inlocuiasca.
O scara completa a evolutiei noastre nu exista.
Exista una de moment care in fiecare clipa este depasita, insa noi ne mai putem ghida dupa aceleasi principii inca o perioada ce poate parea lunga la nivelul timpului fizic, datorita inertiei mentalului si constiintei colective in a accepta perspective noi cu atat mai mult cu cat acestea sunt cateodata mult prea noi si pot parea surprinzatoare fata de obisnuinta gandirii si trairii de pana in acel moment.
Asa incat daca vrem sa ne evaluam, este bine sa facem acest lucru mai aprofundat prin cercetari lucrate extensiv insa poate cea mai sanatoasa cale este ca in acelasi timp in care consultam diverse materiale daca nu putem sa rezistam acestei cautari, sa ne observam in tot procesul vietii, in situatiile in care ne aseaza viata in mod uzual, manifestarile care ne incarca sufletul si mintea : partinirea, mandria, orgoliul, judecata, invidia, nerabdarea, barfa, ipocrizia, fatarnicia si in functie de cat de repede si de des le manifestam mai mult nejustificat decat justificat putem sti cat si ce mai avem de purificat din obiceiurile si informatiile pe care le avem.
Aceasta poate fi numita cea mai sanatoasa cale, deoarece ne mentine conectati la modul natural si direct, prin noi insine si constiinta noastra, la “constiinta vietii”, la viul si miscarea ei, fara a crea repere in afara noastra pe care uneori tindem sa le absolutizam, cu care putem sa ne si identificam sau, fiind inca in plina transformare, atrasi de continutul unor evaluari sa crestem ceea ce ne tine poate cel mai mult departe de evolutia pe care ne-o dorim si anume, mandria si orgoliul pe care e posibil sa le avem.
Pe masura ce vom purifica toate aceste forme de manifestare care ne incarca, vom putea de asemenea sa observam nu doar manifestarea unei alte calitati de om pe care o avem, cat si o revelare a constientei si a darurilor pe care le dorim.
Lumile subtile se reveleaza celui care e onest si pur in viziunea si in miscarea sa in lume.
De aceea cu cat suntem in acest fel cu atat mai mult avem acces la adevar.
Pur insa nu inseamna un puritanism rigid si obscur sau o asceza absurda autoimpusa dincolo de limitele trupului si ale mintii, ci inseamna o actiune curatata de interese care ne incrunta sufletul si mintea, o relatie cu Dumnezeu cat mai vie si prezenta insa o relatie in egala masura simpla si directa si o relatie cu lumea in acelasi sens, cultivand cu discernamant nevoile umane de tipul material.
Aceasta inseamna sa nu le facem prioritati vesnice cu orice pret insa nici sa le dispretuim, ci pur si simplu sa le cautam valoarea lor reala intr-un context mai larg al existentei noastre si intr-o scara de valori care nu contine numai valorile binecunoscute materiale si aceasta valoare sa le-o dam.
Sunt porti in constientul si dincolo de el, pe care e bine sa avem putina grija atunci cand le deschidem.
Graba cu care experimentam astazi deschiderea unor daruri spirituale ne poate duce in situatii grave in care sa ne dorim inchiderea acestor canale, deoarece in lipsa unei cunoasteri a mediului intern din proprie experienta, a unei cunoasteri extensive as spune si nu doar intuitive a psihicului uman care nu poate fi generalizat decat in prea putine aspecte, a deschide aceste canale brusc si necercetat ofera acces in primul rand la o lume a mentalului individual si colectiv care contine inca multe contradictii si ceea ce vedem si auzim, ne poate tulbura mai mult decat e cazul.
Sunt cazuri multe care atesta aceasta graba si revenirea la o constitutie spirituala dar si fizica sanatoasa este un proces destul de delicat si de durata.
In timp ce exista un suport subtil pentru tot ce ni se intampla, nu este bine sa fortam toate aceste lucruri doar pe baza lui si sa nu uitam ca pana ne purificam informatiile pe care le avem, ceea ce credem noi vis-a-vis de acest suport este mult influentat de ce invatam iar ce invatam nu e intotdeauna si real sau desprins din realitatea obiectiva a materiei subtile cat mai degraba din variante diferite ale interpretarii ei si din straturi ale mintii noastre unde mintea este inca imbracata foarte mult in forme.
E bine ca aceste lucruri sa fie stiute, sa ne punem intrebari si sa vedem ce e mai important pentru noi in orice experienta. Sa ne informam cu privire la ceea ce am vrea sa facem si sa ne definim corect dorinta fiind atenti apoi la experienta.
Nimeni nu ne rapeste nicio experienta pe care vrem sa o traim, insa daca ne gandim putin inainte in ce fel vrem sa o traim, poate ne ajuta.
E usor a pasi pe o usa intr-o alta realitate, insa a ramane “acolo” sanatos, inseamna mult mai mult decat un simplu pas.
Fiind orientati de la inceput catre a cauta adevarul in tot ceea ce traim, avem o sansa foarte mare sa ni se reveleze din orice situatie, informatie sau context si daca e ceva ce ne vine in ajutor in explorarile noastre este sa il avem pe el, lumina constiintei noastre.
Pe drumul spiritual este necesar in primul rand discernamant.
Pentru o asezare coerenta pe aceasta cale, e bine sa incepem cu cunoasterea de sine si purificari ale informatiilor pe care le avem si cand ne vom fi atins un oarecare grad de constienta al propriilor ganduri si al propriei manifestari, putem trece la deschideri deoarece atunci ne va fi mai usor sa gestionam cantitati mai mari de informatii in diversele forme pe care le vom avea de procesat dar si continuturi care sunt amestecate pentru a le discerne si a ne urma in toate acestea, deschideri si mai mari ce ne trec de aceasta zona unde exista informatii si imagini suprapuse, catre zona clara in care toata suprapunerea anterioara e dezvaluita in echilibru celui care a invatat cum si unde sa se uite.
Purificarea este un proces treptat in care uneori vom simti ca am rezolvat niste “probleme”, doar ca sa trecem din nou prin aceleasi situatii.
Acest lucru e doar aparent desi senzatia noastra e ca regresam dupa ce am crezut o perioada ca am rezolvat ceva si ne trezim mai mult sau mai putin in aceeasi circumstanta.
Energia noastra pentru a trece la un alt nivel are nevoie de forta spirituala Daca ea e amestecata cu iluziile impresiilor in care am trait, nu se poate sustine la nivele noi, cat mai aproape de iubire si de adevar, ca frecvente foarte pure.
Ca atare ea urca si coboara, se incarca si apoi aduce in partea noastra mai organizata si mai aproape de materie, adica in trup, in planul mintii noastre si al emotiilor umane, o energie spirituala ce pune in lumina exact informatia si obiceiul in care ne impotmolim, pentru a il vedea mai clar si pentru a lucra cu el la modul constient astfel incat sa nu il retraim inconstient la nesfarsit.
Acest lucru nu se poate face tot dintr-o data.
De aceea la fiecare coborare in mental, energia noastra produce o schimbare dupa care urca iar, iar aduce in mental o energie spirituala pura pentru acelasi lucru si tot asa, crescand nivelul de stabilitate cu fiecare eliberare de paradigma pe care o traim, cu fiecare constientizare pe care o traim, ceea ce inseamna cu fiecare contact relevant cu adevarul, pe care il traim la nivelul respectiv.
E foarte important sa stim ca acest proces e natural. Nu il creeaza omul, l-a creat deja natura.
Noi insa putem sa ne opunem lui sau putem sa il sustinem.
Cu cat ne purificam informatiile avute si ne clarificam niste probleme sau semne de intrebare, cu cat ne deschidem catre oameni pentru ca ii intelegem cu adevarat si nu pentru ca ne autosugestionam, cu atat mai mult putem ridica nivelul energiei noastre si drumul pana “sus” fiind mai scurt, beneficiem de din ce in ce mai multa energie de buna calitate fara sa mai avem un alt intermediar decat fiinta noastra si deschiderile ei si atat.
Darurile spirituale clarvederea, clarviziunea, clarmirosul, clarauzul, clarsimtirea, inspiratia, se aduna toate sub discernamant, desi noi am invatat acest cuvant in relatie mai mult cu ratiunea. Adevarul insa, pentru ca in final despre adevar vorbim, pare rational pentru ca are sens. El insa nu e izvorat din ratiune si nu e inteles prin intermediul ei. Intotdeauna la acest proces, participa si alte simturi.
In afara de aceste daruri, mai sunt incluse in aceasta categorie si alte “daruri” sau abilitati care tin mai mult de un exercitiu al mintii si de o educatie prin vointa, insa acest articol a fost scris cu precadere despre “darurile” mentionate si de o cale a dezvoltarii noastre si a lor in masura in care ni se potrivesc si ni se potriveste, nu prin forta mintii sau prin exercitii de vointa cat mai mult, prin implicarea noastra intr-o transformare constienta, sanatoasa a firii pe care o avem.
Articole suplimentare pe care le puteti consulta sunt si :
Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .
Cu drag,
One thought on “A vedea imagini nu inseamna si discernamant spiritual …”