Despre integrarea si vindecarea experientelor de viata

• Ce inseamna o experienta integrata?
• Cat de mult putem pune in cuvinte ceea ce traim, inclusiv experientele neobisnuite, experientele extinse ale constiintei noastre?
• Care sunt factorii si barierele ce pot aduce o influenta asupra integrarii?
• Care este importanta integrarii experientelor de viata?
• Cum putem sa sprijinim integrarea unei experiente?

Se spune deseori ca despre sinele profund, despre Dumnezeu, despre iubire ca sentiment universal, despre adevarurile conceptuale de genul “ a fi Unul” sau “a fi”, despre adevarurile ce transcend sau depasesc limitele actuale ale intelegerii noastre asupra lumii materiale, despre trairile si starile care ne deschid mintea si ne acordeaza constiinta cu orizonturi ce inainte ca trairile sa se fi petrecut nu puteau fi concepute cu ajutorul mintii noastre, nu putem vorbi, pentru ca “nu avem sau nu gasim cuvinte sa descriem “minunatul” si “neasteptatul” lor” si ca de fapt, “nici nu este necesar intrucat numai trairea este importanta si nu si exprimarea experientei in cuvinte”.

Noi suntem insa construiti cu tot ceea ce avem nevoie pentru a trai cat mai complet si constient si este atat normal cat si posibil sa putem sa povestim si explica in amanunt orice experienta de viata pe care o traim, orice notiune, stare sau adevar cu care venim in contact, cu cat experienta in sine sau experienta acelei notiuni sau a acelui adevar este mai asimilata, atunci cand ea devine parte integrata a fiintei noastre, atunci cand ne devine astfel cunoscuta, cand gandirea noastra, emotiile noastre si comportamentul nostru reflecta faptul ca am absorbit esenta experientei, sensul ei “inalt”, profund.  

Ce inseamna o experienta integrata?

Orice experienta pe care o traim, o traim prin felul in care suntem construiti, cu fiecare parte a fiintei noastre, patrunde in fiecare parte a fiintei noastre, chiar daca suntem sau nu suntem constienti de acest lucru. Si multi dintre noi, suntem doar partial constienti de acest lucru deoarece suntem inca in plin proces de dezvoltare a unui contact cat mai profund si din ce in ce mai constient cu ceea ce reprezentam, cu ceea ce se intampla in interiorul nostru si cu ceea ce traim.

In contextul acestui contact cu sine, cu mediul si cu experienta, pe care deseori il traim la modul secvential, conditionat, limitat si preferential, putem sa percepem ca traim o experienta de viata ori numai emotional, ori numai mental, ori percepem ca se localizeaza numai la nivelul senzatiilor din corp, fara sa avem insa acces in acelasi timp la ce se intampla si in celelalte  zone, adica fara sa avem si intelegerea a ceea ce se intampla alaturi de emotia traita in acelasi timp in care suntem constienti si de senzatiile inregistrate. 

Tot ceea ce traim reprezinta energie si energia unei experiente traverseaza in totalitate, tot ceea ce suntem, in fiecare clipa in care experienta are loc. Ne da senzatii, ne da informatii si ne da emotii. De fiecare data. 

Energia unei experiente traverseaza trupul nostru cu tot ceea ce contine trupul pana la cea mai fina particula a sa, traverseaza zona gandurilor noastre care sunt deja formate si asezate in straturi si sisteme de gandire, traverseaza emotiile noastre care sunt deja stiute sau cele pe care doar credem ca le stim pe baza de asocieri cu emotii cunoscute, si traverseaza si acea zona a noastra care raspunde cu informatii noi, diferite de interpretarile pe care le proiectam de obicei pe realitatea traita si care incep sa se formeze in noi prin experienta respectiva.

Experimentam mult mai multe ganduri decat putem observa ca avem si mult mai multe emotii si senzatii decat am invatat ca sunt.

Atunci cand in noi, intre aceste zone ale noastre, nu exista un contact corespunzator si intregul care suntem nu functioneaza constient la modul impreuna, aceasta insemnand ca toate partile sale sa fie in armonie, experienta poate sa ni se para ca se blocheaza undeva, in timp ce noi percepem ca traim respectiva experienta doar in anumite parti din noi si doar cu anumite parti pe care le avem.

Astfel putem simti emotii, dar nu putem accesa si cognitiv ceea ce simtim, nu putem pune in cuvinte emotiile noastre sau mesajul lor, sau putem avea multe ganduri, informatii insa din punct de vedere emotional nu putem trai si afectiv momentul sau, putem simti senzatii insa nu le putem decodifica pana la capat si nu le putem pune si in cuvinte.

Cu alte cuvinte, ne oprim la “simt ceva, dar nu stiu sa spun ce”, ” am o senzatie de frig in corp dar nu stiu de unde vine”, “am o idee despre ce se intampla dar nu simt neaparat ceva legat de ea” sau, ” am trait o bucurie extraordinara, imposibil de pus in cuvinte”, “am o durere foarte mare insa nu stiu sa spun nimic de ea”, ” ma doare sufletul dar nu inteleg de ce”, etc. 

Toate acestea nu se intampla, nu pentru ca nu exista emotii sau nu exista informatii sau exista doar senzatii, ci pentru ca avem o viata inauntru pe care o traim partial, o traim de la nivelul partilor si nu de la nivelul unui ansamblu, constient si traitor de fiecare parte in acelasi timp, ca mecanismul unui ceas. 

In linii mari, cam acesta ar fi procesul nostru de implinire, sa putem trai viata la nivel de ansamblu constient, capabil sa exprime in formele in care ni le-a dedicat natura, gand, emotie, cuvant, fapta, acest lucru. 

O experienta cat mai integrata inseamna a sti la un moment dat ce reprezinta experienta respectiva, care e mesajul ei in contextul de moment dar si in sirul vietii noastre, inseamna a o putea cunoaste si percepe si ca informatie, si emotional, si la nivelul senzatiilor din corp, cat si la nivelul constiintei noastre, patrunzandu-i sensul. 

Inseamna a putea cunoaste si percepe experienta, unitar si congruent, fara contradictii intre informatiile pe care le percepem despre ce se intampla, intre emotiile pe care le traim, intre senzatiile pe care le avem si intre valorile la care avem acces.

O experienta integrata, inclusiv o experienta neobisnuita, “supranaturala”, inseamna a  gasi “traducerea” acestei experiente care are loc in primul rand in interiorul nostru, conform cu ceea ce inseamna in aceste vremuri viata noastra concreta, materiala, in limbajul vietii noastre din aceste timpuri, inseamna a ii asimila “supranaturalul” sau dupa caz, sensul, rostul , in naturalul vietii noastre de acum, de fiecare zi si de aici.

Inseamna a putea trece de la partea conceptuala a lui “a fi” la partea lui umana, pentru a oferi si un exemplu din sfera adevarurilor (inca) conceptuale, a trece la ceea ce inseamna in experienta vietii noastre zilnice “a fi” si inseamna a trai prin umanitatea noastra acest concept al evolutiei noastre.

Astfel, din aceasta perspectiva, o experienta cat mai integrata a expansiunii constiintei noastre, se refera la a reusi sa o trecem in uman din sferele intelepciunii conceptuale, la a trai conceptul respectiv sau acel adevar “neobisnuit”, intr-un mod cat mai neinfluentat, nedeterminat prin orice mijloace ce tin inclusiv de constitutia noastra, mijloace cum ar fi inductia prin miros, inductia prin imagini, inductia prin sunet si in general inductiile prin simturile noastre, cu scop de a ne stimula sa traim conceptul sau adevarul respectiv la care am avut acces. 

Inseamna a trai din fire acele lucruri respectiv stari pe care le consideram accesibile doar unor “alesi”, in mod zilnic si fara a se intrerupe, pentru ca acestea oricum fac parte la fel ca toate simturile noastre, din tot ceea ce suntem si se manifesta in permanenta chiar daca nu suntem suficient de constienti si aliniati pentru a le trai stiind de ele, in lumea noastra concreta, materiala. 

Cu cat mai mult o experienta se apropie de integrare, putem “pleca” in urmatoarea experienta a vietii noastre cu mintea linistita, cu sufletul impacat, cu o disponibilitate sufleteasca cat mai libera de neimpliniri si amaraciune, cu bucuria de a exista si a putea trai aceasta viata, cu bucuria de a oferi in jur si cu bucuria si energia de a trai in continuare, urmatoarea experienta.

Acelasi lucru poate fi valabil si pentru faze ale integrarii in situatiile experientelor cu impact pe termen lung asupra noastra, prin care putem recunoaste asezarea, vindecarea lor.

In cazul unei traume de exemplu, o experienta integrata inseamna a percepe sensul sãu individual, inseamna a putea la un moment dat sa incadram experienta si in contextul general al vietii noastre, inseamna sa ii dam locul ei in in tot ce am trait, inseamna a merge mai departe in viata de acum cat mai liberi de contextul traumatic, inseamna a avea in continuare o disponibilitate afectiva si emotionala sanatoasa pentru a trai si inseamna a fi liberi de dorinta de a ii influenta intr-un fel sau altul pe cei de care ne-am simtit raniti.

In ceea ce priveste exprimarea, punerea unei experiente in cuvinte, cu cat mai mult o experienta se apropie de integrare, cu atat mai mult putem sa o exprimam la modul coerent prin tot ceea ce suntem, prin cuvinte, atitudine, comportament, gestica, mimica, privire, prin tonul si intensitatea vocii, toate acestea fiind acele mijloace prin care exprimam ce este inauntrul nostru.

Ori daca in noi nu mai exista multe elemente disociate in urma unei experiente ci exista o buna unitate, aceasta “buna unitate” o exprimam prin intregul nostru. 

Si cu cat ne apropiem mai mult de integrarea, de asimilarea sensului, a adevarului trait sau revelat printr-o experienta, de asezarea starii sau a unui adevar in noi, cu atat mai mult putem pune experienta in cuvinte si din ce in ce mai mult o facem cu cuvinte care ne apartin, asa cum spunem noi, cu “cuvintele noastre”, fara a mai cita din carti.

Timpul necesar pentru integrarea autentica a unei experiente

Fiecare experienta de viata se aseaza in noi, o putem simti ca asezata sau putem simti cum vindecarea ei se intampla, intr-un interval de timp sau altul, timp pe care deseori inainte sa incepem un proces de integrare, vindecare sau asimilare al unei experiente, ne-am dori sa stim ca este cat mai scurt.

Insa integrarea are etape iar timpul integrarii, asezarii, vindecarii unei experiente este unic de la experienta la experienta si de la persoana la persoana si este in acord cu urmatorii factori:

• continutul unei experiente sau ceea ce se intampla in mod concret in experienta respectiva
• gradul ei de complexitate, cate persoane participa, cat anume ne angajeaza ca resurse si ca implicare, consumul pe care il resimtim noi pe parcursul ei/intensitatea unor trairi psihice si emotionale
• gradul de adevar/neadevar la care ne expune experienta
• gradul de neobisnuit
• disponibilitatea noastra de a lucra cu noi insine pe parcursul experientei
• cat de mult avem active in noi creativitatea si valorile umane, constiinta 
• un eventual suport din jur care cu cat e mai autentic, mai dezinteresat, mai pasnic si oferit din liberul arbitru al celui care il ofera, fara ambitii personale, un suport uman si sincer si care de multe ori este tot ceea ce avem nevoie … cu atat mai mult ajuta
• timpul fizic de cand percepem ca dureaza experienta si timpul fizic necesar in care orice pe acest pamant se intampla
• felul/calea prin care suntem obisnuiti sa interpretam, decodificam experientele din viata noastra si calea pe care o alegem in a integra respectiv a intelege experienta respectiva, sunt cai simple si directe si sunt cai care doar induc un rezultat fara sa realizeze insa autentic vindecarea
• nivelul constiintei colective 

Astfel sunt experiente care pot fi integrate in zile, unele in saptamani, altele in luni si sunt experiente care pana la “inchiderea” fireasca a lor, pana la acel moment care defineste impacarea constienta cu un eveniment de viata determinat de gasirea unui raspuns cat mai autentic la amprenta experientei, este necesar un timp care poate sa insemne cateodata si mai mult.

Insa aceste intervale sunt fiecare relative si acest timp este in scadere, avand in vedere nivelul de evolutie planetara catre care ne indreptam. Acest lucru inseamna un sprijin foarte mare pe care il avem din partea constiintei colective prin acei oameni care au ales sa lucreze cu ei insisi, insa este necesar sa ne implicam si noi pentru ca fara contributia noastra progresul nostru este mic. 

Un alt factor foarte important si care tine de disponibilitatea noastra de a lucra cu experienta, de a lucra la asezarea ei se traduce prin flexibilitatea noastra care este in stransa legatura cu dorinta pe care o avem de a ne adapta la starea proprie de integrare, la starea proprie de asezare sau de vindecare.

Flexibilitatea, este un cuvant care descrie bine acest proces deoarece pentru a trai la modul efectiv o stare dincolo de un dezechilibru de moment sau de etapa, dincolo de boala, dincolo de nestiut sau de intrebari, dincolo de agitatie si de oboseala, ne ajuta foarte mult sa fim deschisi si la alte optiuni de gandire si comportament si cateodata si de viata, decat cele pe care le-am practicat pana in clipa respectiva.

Subliniez flexibilitatea deoarece trairile intense, atat pe plus cat si pe minus, au aceasta “calitate” de a ne fixa in ele si in plus ne si modeleaza, structurile de gandire, structura emotionala si creeaza si comportamente noi.  Este necesar sa devenim constienti de acestea si sa ne cultivam abilitatea de a ne desprinde de ele, atat de cele care ne par sau si sunt pozitive cat si de cele care ne par sau si sunt negative, deoarece intr-un nou context interior al nostru, respectiv intr-un nou context de viata, ne pot ingreuna respectiv rastalmaci, perceptia si experienta. 

Uneori suntem constienti de acest lucru si putem alege noi cum lucram cu noi, alteori nu suntem constienti de acest lucru pentru ca nu avem un nivel mai ridicat de auto – constienta nelucrand la acest aspect. 

De aceea este necesar sa cultivam flexibilitatea, intelegand insa de la inceput ce inseamna acest lucru si ce inseamna sa o cultivam la modul constient.  

Ca o concluzie la acest capitol, e in ajutorul nostru sa avem respect pentru persoana noastra si sa nu fortam limitele pe care le avem pentru a grabi procesul pentru ca oricum lucrurile se intampla in acel fel in care sa si putem beneficia in tihna de energia si valoarea lor, atunci cand in noi “locul” este realmente pregatit.

Pentru unii dintre noi poate fi descurajant faptul ca vedem atatia factori pe care avem tendinta ca o data cunoscuti sa incepem sa ii controlam, pentru altii nu. 

Ce merita poate subliniat in acest context, este faptul ca timpul propriu de vindecare este relativ si ca atitudinea noastra fata de intreg acest proces este cea mai relevanta.

Pentru cei care doresc insa sa lucreze in profunzime, devine important sa cunoasca aspecte mai de profunzime si atunci pot analiza prin observatie curenta, dinamica acestor factori in viata si in evolutia lor. 

Experientele extinse ale constiintei noastre, experientele revelatoare, “neobisnuite”

Procesul de integrare al unei experiente, din experientele extinse ale constiintei, sau din experientele extrasenzoriale, din experientele “neobisnuite”, este important deoarece fiecare din aceste experiente pe care uneori le provocam, pot trezi in noi informatii care sunt stocate in “camari” interioare, la care pana atunci nu am avut acces si constient, si putem sa ne speriem inutil si mai mult decat e poate normal atunci cand ne intalnim cu un nou total neasteptat sau, putem sa cadem intr-un extaz “definitiv” in fata lor, fara ca mai inainte sa le evaluam corect.

Astfel ne putem indeparta de realitate in doua feluri, fie ne speriem si ne izolam, fie stam “mirati” la nesfarsit de imaginile si expresiile senzoriale care se trezesc in noi pe parcursul acestor experiente. 

Integrarea unei experiente in astfel de situatii inseamna sa putem aseza aceste deschideri de constiinta intr-un acord de principiu cu lumea noastra de acum.

In functie de profunzimea ei, o astfel de experienta se dezvaluie in straturi si e necesar sa parcurgem fiecare in ritmul lui, acele straturi necesare noua pentru le putea asimila la toate nivelurile fiintei noastre, pentru a putea apoi sa ne fie noua totul cat mai clar si pentru a putea apoi sa exprimam si sa manifestam cat mai coerent, intr-o maniera proprie, rezultatul interactiunii altui nivel al constiintei noastre cu cine suntem noi in momentul in care experienta se intampla cat si cu cine suntem noi pe parcursul procesarii sau asimilarii ei.

Procesul de explorare al constiintei nu este el de la natura si nu e nici inspre ajutorul nostru sa il facem noi, aleatoriu sau fortat.

Totul e deja creat sa se intample in acord atat cu dorinta noastra de a evolua, de a creste si a dezvolta acele calitati umane pentru a trai in armonie, insa tine cont si de capacitatea noastra de moment de a intelege ceea ce se intampla, de capacitatea noastra de a folosi aceste experiente cat mai constient in favoarea noastra precum si in favoarea celor care ne inconjoara.

Nimic din evolutia noastra nu e creat sa ne distruga, insa pentru aceasta ne ajuta mult sa folosim uneltele corect.

Este insa in natura noastra sa fortam cateodata lucrurile sa se intample si sa le stimulam mai mult decat e cazul.

A ne grabi sa traversam cat mai multe experiente in ideea de “a termina acum cu toate datoriile pe care le avem din alta viata”, in ideea de a “arde toata karma noastra in aceasta viata”, in ideea de a “plati acum pentru toate greselile pe care le-am facut”, sau in ideea de a ne infuza accelerat cu materie subtila de o alta calitate pentru a evolua accelerat, poate sa forteze la un moment dat constientul cat si corpul nostru sa primeasca un intreg bagaj din diverse zone ale fiintei noastre, bagaj pe care uneori, nu e suficient de pregatit sa il accepte, inteleaga, proceseze, in momentul respectiv.

Cand se intampla acest lucru persoana poate sa se simta bulversata, deoarece dau navala la modul propriu multe informatii carora nu le poate face fata, cateodata furii reprimate, uri inregistrate, dorinte neimplinite, informatii mostenite, care par ca concureaza unele cu celelalte pentru a ocupa un loc unde sa inceapa sa se simta luate in atentie si asezate.

Toate aceste informatii sunt insotite si de energie, de emotii, si uneori persoana care se intampla sa deschida mai multe usi deodata, poate sa inceapa sa isi simta personalitatea alterata, poate sa nu se mai recunoasca in pielea ei, reactionand ca un copil inspaimantat de anumite lucruri, sau se poate simti inca sub influenta unor roluri din trecut despre care a crezut ca nu o mai influenteaza, roluri aducatoare si in prezent, de tipare de gandire si comportament.

Toate acestea concureaza uneori si cu informatii despre Dumnezeu, uneori cu revelatii, uneori cu sentimente minunate, cu trairi extatice, cu accesarea unor alte abilitati, cu accesarea unor adevaruri “mari’, fundamentale.

Cand acest lucru se intampla devine necesar sa cautam sa mentinem un contact cu realitatea pana cand  sortam aceste informatii, pana cand le intelegem si pana intelegem care e procesul prin care toate se intampla pentru a nu opri deschideri ce ne pot fi de ajutor, cat si pentru a putea avea si cunoasterea dar si experienta proprie necesara realizarii unui echilibru cat mai constient si mai stabil in ceea ce priveste “organizarea” in interiorul nostru a tuturor acestor trairi si informatii.

Este important sa nu acceleram fara discernamant experienta vietii noastre deoarece este posibil sa traim efecte nedorite. O supra aglomerare de informatii in mintea noastra, o supra aglomerare de emotii in sufletul nostru, pot crea la un moment dat o tensiune mult prea mare si o angoasa pe care o dezvolta multe persoane in preajma unor experiente de care se simt depasite atat mental cat si emotional.

Este bine de stiut insa, ca putem sa ne revenim la matca, in masura in care putem sa ne acordam cu faptul ca acest lucru necesita un interval de timp, ca e nevoie de dorinta noastra de a lucra treptat cu experienta si de a dezvolta cat mai mult pe cale naturala si cat mai putin indus, calitatile umane necesare echilibrului din viata noastra.

Este inspre ajutorul nostru sa implicam discernamantul in trairea acestor experiente si in general in viata noastra si sa cultivam din timp valori si un bun contact cu sine, pentru ca acestea ne mentin conectati la “binele din noi”, o resursa esentiala in momentele de disperare, intrucat este viata noastra si chiar nu este necesar ca pentru a evolua, sa “platim” uneori cu foarte multa suferinta.

In ceea ce priveste experientele ce ne aduc trairea unui alt nivel de constiinta, integrarea unei asemenea experiente cere timp. Cand se intampla, experienta creeaza in noi repere ale unui nivel de constiinta pe care nu il traim in mod obisnuit, nu traim “deschisi” la acel nivel tot timpul, de unde si faptul ca percepem experienta respectiva ca fiind “neobisnuita”.

Reperul insa daca s-a creat, persista in constiinta noastra si ceea ce urmeaza in viata pe care o traim, in masura in care ne dorim si noi si in masura in care invatam la un moment dat sa o si facem constient, inseamna drumul catre el, inseamna drumul catre a ajunge sa traim nivelul respectiv de constiinta, ca fiind el de aceasta data, un nivel uzual, obisnuit.

Cand ajungem sa putem sa exprimam in cuvinte clare si sa sustinem prin comportament, acel “neobisnuit” pe care l-am trait sau il traim, putem cunoaste ca “neobisnuitul” a ajuns in viata noastra si cu tot ce suntem noi, il si traim.

Bariere si credinte care pot induce limitare in integrarea experientelor de viata

O parte din sensul experientei pe care o traim pe acest pamant este si acela de a pune experienta pe care o traim in cuvinte, de a o lasa in urma prin cuvinte, de a o transmite mai departe prin cuvinte si beneficiem si in prezent cu totii cei care avem si grai, de acest aspect.

Cand nu putem sa exprimam ceea ce traim sau am trait verbal (daca nu avem o deficienta fizica in acest sens), inseamna ca undeva experienta in fluxul ei informational dar si ca senzatii si emotii, intampina filtre sau bariere sau nu poate fi primita, acceptata, asimilata in acel moment, in intregime.

Cand nu putem sa exprimam firesc si fara sa fortam, o experienta, si nu ne gasim cuvintele sa transmitem continutul ei, inseamna ca undeva continutul nu isi face loc inca sa ne imbibe pentru a avea si constient in noi la fiecare nivel si particula a fiintei noastre, experienta lui.

Inseamna ca undeva “extraordinarul” unei experiente a fost si este accesat intr-un moment in care constiinta noastra este inca incarcata, mintea noastra are inca un continut de idei care pot fi contradictorii, iar emotiile noastre sunt inca situate undeva intre aceste incarcaturi dand viata unora sau altora dupa criterii invatate, dupa ordini inversate si nu dupa repere naturale ale firii noastre, ale programelor de evolutie inregistrate si in mod genetic in tot ceea ce suntem.

Orice experientã, sentiment, stare si traire, pot fi puse si in cuvinte si transpuse si in fapta pentru fiecare dintre noi, si este si normal sa fie asa, intrucat informatiile exista in noi si pot fi accesate.

O parte din barierele pe care le-am creat si care sunt adevarate porti de control in mintea si in constiinta noastra ce filtreaza adevarul, sunt “mintea este un dusman”, sau “ Dumnezeu nu trebuie explicat ci doar trait” sau, “iubirea nu poate fi inteleasa ci doar simtita”, sintagme pe care le “batem in cuie” si pe care le ascultam fara sa mai cercetam daca sunt sau nu adevarate si in armonie cu toate calitatile pe care le avem inclusiv cu capacitatea de a exprima, comunica si intelege, cu ceea ce inseamna omul in intregul lui, precum si cu nivelul constiintei noastre colective.

Toate aceste sintagme le luam pur si simplu ca atare, deoarece mai exista undeva in noi inca un crez care ne spune “crede si nu cerceta” si pe care il aplicam ad literam, desi omenirea evolueaza permanent dincolo de toate acestea pentru ca fiecare in felul lui a cautat si cauta raspunsuri, pentru ca fiecare in felul lui tocmai acest lucru l-a facut si il face in continuare, cerceteaza si intelege, pana sa ajunga in faza lui proprie de manifestare in care cercetarea ca proces, cautarea nu se mai intampla la fel ca inainte, ci in paralel cu viata iar viata devine constient, actul de a fi.

Suntem plini de calitati si toate acestea sunt create sa ne sprijine comunicarea. Prin comunicare se realizeaza relatiile dintre noi. Si prin relatiile dintre noi se intampla viata.

Am avut cuvantul si avem cuvantul si in continuare. Fiecare il folosim si fiecare am vazut ca dincolo de limita pe care o traim acum se poate merge mai departe, tocmai pentru ca au existat si exista in continuare oameni care isi pun experienta in cuvinte.

Este important sa nu decidem intr-un mod definitiv ce este mai de pret atat timp cat le avem pe amandoua, trairea sau cuvantul. Mintea sau inima. Ratiunea sau simtirea. Sa nu divinizam nici numai trairea, sa nu divinizam numai cuvantul.

Sa pastram discernamantul, sa invatam sa folosim cuvantul si sa traim iubirea.

Si poate e mai potrivit sa ajungem sa traim in echilibru si sa le impacam si sa le folosim pe amandoua. Sa le impacam in acel fel incat fiecare sa isi aduca aportul sãu la intregul care suntem, asa cum poate mai visam din cand in cand sa ne impacam cu totii pe pamant si fiecare dintre noi sa isi aduca aportul prin valoarea lui reala impreuna cu toti ceilalti care suntem, la intregul pe care il formam cu totii.

Fiecare dintre noi e apt sa isi puna experienta in cuvinte. Acest lucru nu este interzis, nu este imposibil si nu este nici lipsit de importanta.

E bine sa cunoastem acest lucru si sa stim ca daca nu se intampla, exista niste pasi pe care omul este necesar sa ii faca pana sa isi poata pune experienta intr-un mod firesc in propriile cuvinte si ca exista si un timp care curge pe acest pamant in care inca totul se intampla.

E important sa stim aceste lucruri pentru a nu ne mai crea bariere singuri.

Pentru ca una e sa stim ca exista niste pasi sau faze in viata noastra si ca noi suntem cei care putem alege cand, cum, cat si daca exprimam o experienta in cuvinte sau lasam trairea sa vorbeasca si cu totul altceva este sa ne raportam la experienta noastra din perspectiva in care nu o putem pune in cuvinte, ca acest lucru nu conteaza, ca este imposibil sau ca noi nu suntem apti sa facem acest lucru.

Si e bine de stiut ca frumosul, iubirea, Dumnezeu pot fi puse in cuvinte, pentru ca aceasta este si ideea.

Pentru aceasta insa, este necesar ca experienta de a le trai, sa se intample pasnic si firesc si mai  mereu, si nu doar temporar, izolat in experiente de constientizare cand bogatia lor ne surprinde atat de mult incat suntem blocati in admiratia celor traite fara a putea sa le ducem mai departe, in interiorul fiintei noastre si sa le exprimam in exterior prin calitatile fiintei noastre.

Importanta integrarii experientelor de viata

In ceea ce priveste importanta integrarii experientelor de viata, este important sa integram atat cat simtim ca o cere insasi experienta respectiva, cat o cere starea noastra, cat o cer intrebarile din noi si cat o cere experienta vietii noastre pentru ca ramanem cateodata agatati in mai multe parti si temporale si spatiale, ramanem agatati in roluri si in visuri neimplinite, ramanem  ancorati in semne de intrebare si pareri de rau, pe care le purtam cu noi, fiecare mai departe.

Este important sa acordam atentie si acestui proces de integrare, de asezare de fapt in noi a unor experiente din trecut, a unor socuri, traume, sau intrebari, a unor experiente ce tin si de potentialul nostru sau de viitor si care au parut total neobisnuite, in primul rand pentru ca e viata noastra si e important sa o traim frumos si liber si nu ingreunati de momente care dor sau de lucruri pe care ni le-am fi dorit la un moment dat sa fie intelese, si e important si pentru ca la un moment dat plecam de pe pamant si e de preferat sa plecam cu inima impacata si cu sufletul curat, cu mintea libera de intrebari si cu constiinta clara.

Trecutul e intotdeauna in noi. Putem inchide usi, putem sa “rupem” (mai mult in imaginatia noastra) legatura cu trecutul, putem pune bariere, putem trai “detasati” (tot in imaginatia noastra) de ceea ce vrem sa ne detasam din trecutul nostru, insa atunci cand suntem in preajma finalului de viata, din viata mea si din practica pe care o desfasor, observ de fiecare data ca acest trecut redevine intr-o masura viu.

Si aceasta pentru ca atunci se intampla, datorita unor elemente care fac parte din procesul transferului de constiinta dincolo de trup, un proces de (re)evaluare al vietii, un proces de constiinta. Si persoana activeaza in mare parte acele experiente care dor, care au ramas neimpacate, care au adunat mai multe intrebari, care i-au incarcat sufletul “o viata intreaga”, visuri pe care nu le-a implinit, si toate acestea se intampla intr-un interval de timp destul de scurt cateodata insotit din acest motiv si de o oarecare presiune.

 A ne explora trecutul nu trebuie sa devina insa neaparat o practica in sine, pentru ca este un proces care se desfasoara natural sau de la sine, in paralel cu ceea ce traim, e inscris in noi si se desfasoara periodic, “trebuie” doar sa nu ignoram ca trecutul nostru are un cuvant de spus la starea noastra din prezent si sa tinem minte sa ne ocupam si de eventuale elemente din trecut atunci cand experimentam stari de disconfort, confuzie sau dezechilibre, in prezent.

E important deci sa ne ocupam firesc de tot si toate si atunci cand este cazul, sa ne ocupam si de trecut.

Cum putem sa sprijinim integrarea unei experiente

Integrarea unei experiente ne trece de la stadiul in care intelegem doar o parte din ce suntem si traim, si restul ori ghicim, ori presupunem, ori interpretam pe baza altor informatii existente, la stadiul in care suntem traitori cat mai constienti, acel stadiu in care stim noi insine prin cunoastere launtrica, elementele sau cauzele adevarate ale experientelor si bolilor pe care le avem, la stadiul in care traim cat mai constient valorile/adevarurile la care ne raportam.

Pentru a ne veni in ajutor, sunt cateva elemente ce pot fi utile in a trai cu mai multa usurinta atat experienta vietii din prezent cat si ceea ce dorim sau avem nevoie sa asimilam din trecut sau din experiente ce tin de potential, de viitor:

• In primul rand, pentru a putea asimila toate acestea, nu este necesar sa facem eforturi supranaturale.
• Este insa necesar sa stim ca exista niste factori ce pot influenta timpul in care integrarea se intampla (mentionati la capitolul timpul integrarii din articol), aceasta pentru a nu crea tensiuni suplimentare in noi, si sa devenim activi cat mai constient in acest proces de asezare, atunci cand starea noastra sau experienta vietii noastre ne dau semne ca este necesar sa ne ocupam de noi, de ele. 
• Pentru a trai totul cat mai fluent si fara suferinta, ne e de ajutor sa cultivam discernamantul in ceea ce priveste informatiile pe care ne bazam pentru a nu crea granite impuse ale mintii si a proiecta prin ele un alt parcurs al informatiei din noi, decat cel pe care aceasta intr-un mod natural il cauta sa se aseze (cateva exemple sunt mentionate la partea de bariere din articol)
• Exista in noi o inteligenta mult “superioara” fata de cea pe care o folosim in mod obisnuit, daca e sa folosim acest termen pentru a usura intelegerea unor aspecte, care este in contact deja cu ceea ce putem sa devenim si cu cele mai potrivite alegeri ale vietii noastre, asa incat drumul pe care il avem sa fie optim. Este bine sa incurajam si noi contactul cu acest interior al nostru.
• Cultivarea starii de contact cu propria fiinta, cu emotiile si gandurile noastre pentru a le intelege, cultivarea starii de apropriere, de grija si respect fata de propria fiinta, ne sunt de mare ajutor in clipa in care in noi exista o stare de conflict la care ne dorim raspunsuri.
• Un alt aspect ce ne ajuta in integrarea naturala a unei/unor experiente, este sa iesim din starea de conflict cu trecutul nostru si sa conlucram cu acele stari si informatii si experiente din trecut care cer o asezare in noi atunci cand simtim ca ceva legat de ele devine o preocupare sau un disconfort in viata noastra. Nu este necesar sa dezvoltam o practica in sine, sau un ritual de fiecare dimineata pentru a face pace cu trecutul ajungand la un moment dat sa il desfasuram mecanic, ci este necesar doar sa nu ignoram trecutul cand primim semnale ca avem un aspect al vietii noastre care isi cauta o asezare, sa intram in contact cu trecutul dureros, sa descarcam emotiile inregistrate, sa invatam din suferinta noastra si sa mergem mai departe. Un trecut care se aseaza in noi, inseamna o sursa de resurse pentru ce vrem sa traim.
  
• In ceea ce priveste experientele de expansiune ale constiintei, prin care putem sa accesam informatii si emotii ce tin de potentialul sau de viitorul nostru, este bine sa ne dam timp pentru a asimila continutul si a evalua corect informatia lor. Multe pot sa insemne visuri si experiente induse sau imprumutate, multe insa pot sa fie si reale si sa ne apartina.
  
• Verbalizarea sau exprimarea cu propriile cuvinte si incercarea de a o face cat mai coerent a ceea ce traim este o modalitate simpla de a crea noi conexiuni in interiorul nostru prin care informatia corecta are drum sa circule, sa isi gaseasca locul potrivit. Acest lucru este insa necesar sa il facem fara sa fortam, creand rezultatul cu rabdare, pas cu pas. Acest gen de exprimare creeaza un contact cu sine din ce in ce mai constient si veritabil si putem face acest lucru noi in constiinta noastra, il putem face si in scris, cat si in prezenta unor persoane disponibile sa ne asculte.
  
• Tot ceea ce traim ca vindecare naturala se lucreaza pe baza de valori, pe baza de rabdare, disponibilitate, flexibilitate, intelepciune, discernamant, asumare, respect si onestitate, iubire autentica de sine si sinceritate, iubire pentru oameni, curaj si hotarare (nu incapatanare), si acestea este necesar sa le cultivam in fiecare clipa si in fiecare experienta a vietii noastre, cu atat mai mult cu cat fac parte fiecare din originalul nostru, din ce ne insufleteste si ne si mentine in viata, pe fiecare dintre noi.
  

Va doresc cu drag, o viata plina de resurse si traita in cat mai multa bucurie !!

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,