Daca este sa vorbim in termeni de “protectie”, atunci binele pe care il facem noi in fiecare clipa si participarea constienta la ceea ce traim, reprezinta o forma consistenta, reala, directa si simpla de protectie in tot ceea ce traim.

Traim intr-un univers energetic, care vibreaza. Si traim in vremuri in care tot mai multi dintre noi incepem sa simtim si sa intelegem ce inseamna acest lucru.

Si in acest univers si in aceste vremuri, deseori simtim nevoia de protectie.

Exista o nevoie de protectie la orice nivel am fi pana la punctul de unitate al fiintei noastre si, pe masura ce parcurgem din calatoria evolutiei de sine si perceptiile noastre se extind si asupra naturii subtile a fiintei umane si a lumii din jurul nostru, aceasta nevoie de protectie poate creste uneori destul de mult.

Conform cu nevoia noastra de protectie, ne dorim si invatam in timp metode prin care sa ne fie bine si prin care incercam sa ne asiguram ca siguranta noastra capata formele “concrete” pe care le dorim.

Folosim aproape tot ce ne este la indemana si ne exersam puterile mentale, ale imaginatiei si ale vizualizarii, ale sugestiei si autosugestiei, ale transmiterii de ganduri si de energie, pentru a crea imagini, programe, afirmatii, forme-gand, pentru a incarca cu “energie pozitiva” obiecte pe care le purtam sau le asezam prin casa, pentru a crea ritualuri prin care sa tinem la distanta tot ceea ce presupunem, sau avem dovada, sau invatam ca ne face rau si ne influenteaza.

Uneori protectiile pe care le invatam pot sa functioneze, uneori acestea functioneaza pentru un interval de timp sau pentru o perioada, uneori protectiile pe care le invatam nu functioneaza.

Se intampla insa ca atunci cand vedem ca metodele pe care le-am creat nu functioneaza sau nu mai functioneaza, sa cautam de multe ori cu si mai multa sarguinta alte tehnici si metode sa ne protejam. 

Pentru ca ne-am obisnuit sa credem, ca doar in ele sta toata siguranta noastra.

Iar cand observam ca ceea ce ieri ne era de folos, ca metoda sau ca tehnica pe care o foloseam ieri, astazi nu mai functioneaza, acest lucru ne poate inspaimanta si putem crede ca am facut ceva gresit, putem crede ca asupra noastra planeaza un blestem sau voia rea a altcuiva, putem crede ca suntem blocati de cineva, putem crede ca cineva “ne fura” darurile sau energia sau ingerii sau ajutoarele pentru a nu ne mai putea ajuta cu ele si de multe ori toate acestea reprezinta cam tot ceea ce putem sa credem.

Din cauza acestor explicatii pe care le preluam necercetat din jurul nostru si in care credem uneori la modul absolut, nu mai luam in considerare si alte perspective care se pot dovedi binefacatoare in timp ce ne extindem intelesul si asupra lor, perspective ce tin de un proces complex de evolutie ce nu se limiteaza doar la experientele care ne pot inspaimanta si din care am enumerat mai sus, doar cateva exemple.

Toate gandurile, parerile, convingerile, informatiile pe care le avem in minte structurate sau nu pe sisteme concrete de gandire, alcatuiesc un camp informational care ne inconjoara ca un nor, camp informational care este de asemenea si o energie, respectiv un cumul de emotii asociate acestui nor, care ne anima intr-un sens sau altul.

In contextul in care nu reusim sa ne deschidem de teama sau din convingere fata de ideea ca pot exista si alte perspective in afara de aceste perspective fataliste cum ca protectiile pe care ni le facem mental nu mai functioneaza pentru ca cineva ne fura energia sau ne face rau, sigilam acest nor cu convingerile si cu temerile noastre si ne mentinem constiinta inchisa in el, asa incat tot ce vom vedea vor fi doar aceste perspective ce ne vor intretine frica si ne va fi foarte dificil sa ne extindem intelesul catre cunoasterea care sta atat la baza existentei noastre cat si la baza acestui tip de mecanisme care ne inspaimanta, cunoastere absolut necesara pentru a iesi din granitele lor.

Pentru a putea avea o sansa sa evoluam, adica pe scurt de a iesi din norul de inconstienta sau de limitare in care in timp ne-am asezat, este necesar sa vrem sa evoluam in primul rand, ceea ce inseamna sa vrem sa reflectam si la alta perspectiva, atat in ceea ce ne priveste dincolo de ceea ce cunoastem despre noi cat si in ceea ce priveste viata dincolo de felul in care am invatat sa o percepem.

Astfel, in timp ce noi ne traim experientele de viata, in timp ce fiecare dintre noi isi traieste viata in contextul mentionat la inceput ca traim intr-un univers care vibreaza, interiorul nostru cunoaste transformari, configuratia noastra de informatii si emotii cunoaste transformari.

Si acest lucru se intampla in fiecare clipa. Si tot in fiecare clipa continutul sau configuratia intregului, a constiintei colective, formata din fiecare dintre noi, cunoaste transformari.

In permanenta exista un circuit al informatiilor, o dinamica a lor, in timp ce le traim.

Pentru ca in viata experimentam sau altfel spus, traim idei, pe care le incarcam cu emotii si astfel le materializam. 

Si avem “concluzii” absolut de fiecare data la ceea ce traim sau avem impresii, intelesuri pe care le integram in constitutia noastra materiala si subtila, chiar daca uneori nu realizam ca aceasta se intampla si nu participam mai constient la acest proces, in sensul de a cerne constient ce inregistram, de a vedea daca ceea ce introducem in sistemul nostru prin invataturi si concluzii, ne hraneste cu adevarat sau nu.

Tot ce memoram devine apoi alfabetul pe baza caruia decodificam realitatea si pe care il folosim sa comunicam unii cu altii si cu noi, insa in timp ce noi functionam mai mult pe baza acestor informatii deja inregistrate, memorate si de multe ori procesate insuficient, viata noastra merge mai departe, configuratia noastra cunoaste in continuare transformari fara ca noi, in cea mai mare parte sa fim constienti de acest lucru.

Asa incat este absolut firesc la un moment dat, ca o parte din informatiile pe care ne bazam sa nu mai aiba un efect asupra noastra, in contextul in care ansamblul nu mai e acelasi, nici cel individual si nici ansamblul colectiv.

Pentru ca ceva din noi se schimba, pentru ca ceva din colectivitate s-a schimbat, pentru ca reperele sunt altele chiar daca noi nu vedem acest lucru imediat.

Ca un exemplu, si un singur om care a inteles cu sufletul adica a integrat si in comportamentul sau de pilda ca “viata nu este o lupta”, a schimbat configuratia informationala si emotionala a colectivitatii in acest sens, cu alte cuvinte prin trairea sa in acest sens a transmis si transmite in reteaua colectiva, ceea ce traieste el dar nu prin vointa si din vointa de a schimba cum traieste si simte colectivitatea ci pur si simplu pentru ca asa traieste, vibreaza si respira el.

Pacea pe care o traieste in interior si care vine din integrarea acestei informatii, se transmite prin trairea lui si cei pregatiti sa o receptioneze si care sunt cei care isi doresc deja aceasta pace, “prind” acest semnal, reflecteaza la idee, care le vine sub forma unui gand interior al lor si unii oameni trec la acest nivel in timp ce alti oameni raman pe frecventa si comportamentul luptei pana cand invata despre aceasta pace ceea ce este necesar ca trecerea sa se faca intr-un mod firesc si printr-o alegere interioara a lor. 

Pe masura ce omul intelege si accepta rostul si intelepciunea pe care experientele de viata o au in viata sa si capata viziunea de ansamblu asupra vietii sale si asupra vietii in general, “norul” sau campul sãu informational capata o forma mai subtila, aproape sau din ce in ce mai transparenta.

Asezarea interioara pe care o avem curge atunci in armonie, ca o muzica foarte coerenta si fluida, vibratia noastra ca fiinta capata “aspecte” din ce in ce mai pure si mai fine, adica nu mai emitem emotii sacadate, bruste pentru ca in curgerea interioara nu mai avem aceste asperitati emotionale, actiunile noastre fiind in acel moment mai creatoare de echilibru, intelepciune, de sentimente autentice si adevar, mai creatoare de experiente care implica valorizarea reciproca si in care teama mai are doar un rol destul de rezidual si atat.

In contextul in care acest lucru se intampla, omul isi depaseste granitele fricii insa nu prin control, prin inductie mentala (sugestii, imagini, stimuli senzoriali)  ci prin intelepciune, prin (auto)cunoastere si prin transformare constienta intr-un sens in care inauntrul sau, informatiile contradictorii, limitate, atasamentele, conditionarile, prejudecatile, tiparele mentale, formulele preluate, isi desfac din granitele lor pentru a elibera energiile fiintei noastre stranse inauntru si tinute prin credinta noastra in acele informatii, ancorate in acele forme, refacandu-se in acest fel intreg interiorul, acesta devenind un asezamant echilibrat.

Cu cat mai mult se realizeaza acest lucru, ne dam seama ca protectiile care ieri functionau, raman impreuna cu fricile pe care le-am avut, la un nivel al realitatii pe care l-am integrat, l-am trait si inteles deja,  iar sistemul nostru merge catre lectii noi de viata si catre un alt nivel de constiinta, nivel in care experimentam si mai deschis realitatea, apropiindu-ne in acest fel si mai mult dar si mai constient de adevarata realitate a ei, aceasta fiind perspectiva evolutiei de sine.

Experimentand din ce in ce mai deschis realitatea, nevoia de protectie scade considerabil deoarece creste in mod considerabil, cunoasterea autentica de sine si cunoasterea cu privire la ceea ce se intampla.

Exista de multe ori o inertie la nivel de constient sau la nivelul de zi cu zi al mintii noastre, un decalaj intre momentul in care sistemul nostru (sau fiinta noastra in intregimea ei) a cuprins informatia potrivita pentru el si momentul in care aceasta informatie capata o forma de inteles sau concreta pentru noi si devine o informatie pe care o putem absorbi pana la nivelul cel mai material al mintii pentru a putea apoi sa o traim firesc in lume, prin comportament.

Mintea constienta are o rigiditate a ei dat fiind faptul ca am folosit-o excesiv pentru a forma lanturi de asocieri, pentru a interpreta, pentru a memora, imagina sau a traduce informatiile tot pe baza informatiilor stocate la nivelul ei, insa isi poate regasi flexibilitatea atunci cand ne eliberam de aceste lanturi de asocieri rigide, permitand ca idei noi din partea constiintei noastre, a nivelului subtil profund si constient, sa ne inspire constientul pentru a crea in continuare experiente noi, datatoare de mai multa viata si armonie adaptate la prezent.

In momentele de inertie, ca oameni suntem in tranzitie intre experiente, intre starile care se schimba si se si transforma in noi si putem simti deseori ca ceva nu mai functioneaza si nu este vorba doar despre protectie.

Este vorba despre multe lucruri care aveau un sens, de proiecte care aveau un mers al lor, de relatii care capatasera un ritm sau si-l pierdusera pe cel cu care ne obisnuiseram, dar si de protectiile pe care ne bazam.

Multe lucruri pare ca nu mai merg si avem tendinta sa ne consideram blocati, cand de fapt in noi informatiile, “codurile” se ajusteaza in acelasi timp in care traim prezentul format si pe baza de trecut si ne adaptam pentru a trai ceea ce urmeaza, acest “ceea ce urmeaza” nefiind insa tot “trecut”.

Pentru a ramane intr-o stare de confort, pentru a simti in continuare siguranta se intampla sa ne fortam sa ne mentinem in aceleasi sisteme de gandire, intre aceleasi lucruri pe care le cunoastem, intre aceleasi tehnici pe care ne-am obisnuit sa le practicam, intre protectiile imaginate pe care le-am creat si au functionat candva, pentru ca ne gandim ca asa tinem sub control ceea ce se intampla, intelegand disconfortul transformarii noastre de foarte multe ori ca fiind ceva “de rau”. 

Insa uneori, tinand cu orice pret in noi informatiile de ieri , nu facem altceva decat sa ne fortam pe noi insine sa traim intr-o realitate din care la un alt nivel al nostru, am plecat deja.

Oricare ar fi forma acestei realitati.

Ea poate fi frumoasa sau poate insemna o suferinta. Ambele creeaza obisnuinte si identitati. Si decat noul si schimbarea preferam de multe ori ceea ce cunoastem chiar daca nu ne aduce bucurie sau in loc de bucurie ne aduce suferinta de destul de multe ori.

A tine in noi informatiile de ieri fara un proces periodic de cernere si adaptare constienta la prezent, e una din formele de atasament pe care le genereaza frica si se poate regasi in interiorul ideilor care ne mentin in separare si exclusivism.

Cursul evolutiei noastre este sa ne eliberam de paradigme si sa traim cat mai direct si mai firesc viata, fara sa ne mai aparam de ea si fara sa ne mai imaginam cu totul altceva decat ce este.

Aceasta eliberare si indreptare catre firescul starii de a fi, al fiintarii si creatiei constiente ca manifestare a fiintarii, presupune sa cultivam firescul si o prezenta constienta in traiul zilnic, fara a mai intermedia aceasta stare prin nimic. 

Auzim deseori ca “e bine sa ne protejam” atunci cand suntem in preajma altor oameni, indiferent de forma in care se intampla acest lucru, fie ca sunt conversatii pe care le purtam intre noi sau este implicata si o forma sau alta de terapie.

In acest sens suntem sfatuiti de multe ori, ca e bine sa ne “punem” o protectie atunci cand ne indreptam catre acele experiente sau persoane catre care o facem cu un anume tip de teama sau retinere interioara sau, ca e bine in general, ca la inceput de zi sa ne imaginam imbracati intr-o “haina alba” pentru a da numai un exemplu, pentru a nu permite “raului” sa ne “atace”, sfatuiti fiind sa apelam la multe alte procedee pentru a putea iesi apoi in lume in siguranta pe care aceste elemente credem ca ne-o furnizeaza.

Facem toate aceste lucruri ne punem protectii si supra-protectii, ne incarcam de amulete, texte sau obiecte, imagini la nivel mental si entitati – “paznici” tot in planul mintii si apoi iesim la …” lupta”…

Viata insa nu inseamna lupta.

Viata nu inseamna lupta si timpul pe care il avem pe acest pamant nu il avem pentru a invata cum sa ne pazim mai bine si in cat mai multe feluri, ci poate il avem sa invatam cum prin cine suntem noi cream ori consecinte pentru propria fiinta, mediu, societate si ceilalti oameni care sunt in jur sau putem crea o lume care e mai buna pentru toti si pentru fiecare dintre noi.

Facand din autoaparare ideea principala a vietii noastre, vom da viata unei vieti interioare dominata de teama si conflict, de atentie indreptata cu preponderenta inspre exterior desi credem ca atentia e la noi.

Prin insasi actiunea de a ne proteja la modul cat mai consistent si insistent in viata, vom fi in permanenta conectati cu cei pe care ii credem agresori, in acel fel pe care chiar nu ni-l dorim. Exista un transfer care se intampla oricum intre noi, pentru ca aceasta (interconectarea) e natura vietii, insa dominati de viziunea luptei, il percepem noi foarte agresiv si intr-o mare masura asa il si cream.

Facand din autoaparare ideea principala a vietii noastre, vom da viata unei vieti de victima in cea mai mare parte.

O varianta la autoaparare ar fi sa ne intoarcem atentia la noi si sa vedem pe ce anume se bazeaza teama noastra.

Este ea fundamentata in mod real sau are la baza o viziune foarte subiectiva asupra realitatii ?

Si daca e fundamentata in mod real, sa exploram onest si asumat, ce alte optiuni avem de a lucra la modul constient (nu imaginat si nu indus respectiv sugestionat) cu insasi teama noastra, trecand astfel de stadiul de pansare al unor temeri, prin care de fapt perpetuam un lant al luptei si al inconstientei si in sine si in relatii si in univers as spune, prin ce ramane la nivel de cauza in noi.

Cu cat teama e mai mare cu atat este nevoie sa intelegem niste aspecte cu privire la ce inseamna viata noastra dintr-o perspectiva mai profunda si cu atat mai mult este nevoie sa reconsideram relatia pe care o avem cu sine si cu viata si nu in cele din urma, relatia pe care o avem cu Dumnezeu.

Intre atatea forme ale mintii, Dumnezeu e singurul “aspect” care ramane vesnic oricare ar fi sa fie forma vietii noastre si orice ar fi sa fie ceea ce traim ca experienta.

In timp ce credem ca suntem mai protejati datorita faptului ca ne construim protectii, dam viata practic unor alte mecanisme de aparare pe langa cele pe care le avem deja, dam viata unor “forme vii” pe care in acest fel le aducem intre noi si experienta pe care o traim, sau intre noi si persoanele pe care le intalnim, situandu-ne astfel pe pozitii de oponenta si suprasolicitandu-ne in acelasi timp, mentalul.

Orice protectie pe care am construi-o in plan imaginar, este o constructie la nivel mental care functioneaza tot in planul mintii noastre, adica are o valoare limitata, chiar daca este proiectata in obiecte sau contururi fizice, cateodata si umane, si este mai putin o realitate la nivel de spirit si ca atare functioneaza mai putin la nivel profund neputand influenta si vindeca in mod real, cauze fundamentale care sunt generatoare de conflict in viata. 

Este o diferenta intre a construi imagini pe care le incarcam cu semnificatie la nivelul mintii si a trai viata constient, de la nivel de spirit (adevar) sau de la nivelul constiintei (ansamblu).

La nivelul mintii construim mecanisme de aparare formate din imagini si idei, de la nivelul mintii si al cunoasterii invatate si preluate in cea mai mare parte si ca atare fara a fi cernute si probate pe un termen lung in experienta personala.

Aceste imagini si idei (formule, mantre de protectie) pe care tot noi le incarcam cu convingerea ca ne ajuta, le incarcam de fapt cu energia noastra si apoi ne bazam tot mai mult pe ele facand transfer de sine in ceea ce am creat, diminuand practic energia noastra constienta, fara ca prin aceasta “operatiune”, sa devenim neaparat mai constienti de ceea ce se intampla sau, mai protejati.

Constienti nu avem cum sa devenim, angajati emotional intr-un scenariu al luptei in care singura preocupare este sa invingem.

Constienti putem sa devenim, in clipa in care depasim acest scenariu pentru a ne raporta la ce traim ca la o experienta pe care este necesar sa o patrundem si sa o intelegem pana la punctul in care putem crea o situatie de echilibru printr-o actiune constienta.

La nivel de spirit sau la nivel de constiinta felul nostru din ce in ce mai deschis, simplu si profund si constient de a fi in contact cu experienta, existenta si cu tot ce ne inconjoara devine ideea principala a vietii noastre, sinele pe care il avem ramanand intreg si conectat intr-un transfer firesc, perfect echilibrat cu esenta a tot ceea ce exista, transformand in echilibru, dezechilibrul cu care putem ajunge in contact datorita formelor de manifestare create colectiv, prin perceptii incarcate de semnificatiile noastre mult prea subiective.

Imaginile pe care le construim si scenariile pe care sa bazeaza, intervin, filtreaza si transforma experienta pe care o traim indepartand-o deseori destul de mult de sensul si de continutul ei real, limitandu-ne la a o trai intr-un scenariu inconjurat de frica.

Pentru noi, ca oameni, este important sa avem contact cu experienta pentru a putea primi din partea ei cat mai multe informatii pe care ulterior sa le putem procesa intern si dintre care sa distingem informatiile relevante si care ne ajuta in luarea de decizii aplicate in mod real, la ceea ce traim.

Si sistemul nostru gestioneaza foarte bine de la sine acest proces atunci cand nu e obstructionat, sau conditionat, chiar daca nu suntem in contact mai constient, cu felul in care aceasta se intampla.

Prin “apararile” pe care ni le construim si pe masura fricii noastre nu numai pe masura informatiilor pe care le primim din exterior ci si pe masura celor pe care le-am creat chiar noi, experienta pe care o traim nu mai comunica cu noi si astfel si noi avem o comunicare grea cu ea, ceea ce inseamna ca uneori nu putem sa ne deschidem fata de viata si de oameni, nu putem relationa, nu putem avea un schimb cat mai sanatos de energie si de informatii.

Viata e facuta din interactiune si schimbul de energie si de informatii este necesar si sanatos sa se intample insa exista si o ordine a lui pentru ca aceasta sa nu creeze atat in noi cat si in jur dezechilibru.

Astfel, aceste “forme” pe care le cream pentru protectia noastra, devin in timp adevarate bariere pentru noi, dar nu in sensul in care ar opri ceva “malefic”, “negativ” sa ne faca rau.

Ne opresc in foarte multe dintre cazuri doar pe noi sa participam mai constient la experienta, tinandu-ne in timp ce viata curge mai departe, ancorati in aceleasi idei si de multe ori prejudecati, lipsindu-ne de la a investi in experienta, investitia noastra intr-o experienta insemnand si capacitatea noastra de a crea in general si in particular raspunsuri, optiuni si perspective noi si ne opresc astfel si de la a ne dezvolta prin ceea ce traim ca experienta a vietii noastre, oricare ar fi sa fie ea.

O astfel de constructie mentala, indiferent ca este “incarcata” cu tot ceea ce credem noi ca e mai bun si mai curat, are in ea insasi si o forma considerabila de teama si control, propria noastra teama si propria noastra dorinta de a controla, pentru ca asa cum spuneam pleaca din ideea de protectie, din ideea de a ne proteja in fata experientelor de viata fara sa discernem intre ele, din ideea de a ne proteja in fata altor oameni fara sa discernem intre oameni.

Pentru un om intreg si adunat in sine cu o relatie bogata in “sentiment a toate creator”  cu sursa existentei noastre, ideea de protectie nu mai are sens. Pentru ca regaseste aceasta sursa a existentei in fiecare experienta si in fiecare om, iar acest lucru este realitate desi pare poezie.

Daca recurgem la acest tip de aparare prin imaginatie ca functie a mintii sau prin forme de transfer imaginat si proiectat in mediu si in componentele ce sunt in afara noastra si o facem chiar constant inseamna ca ceea ce traim deja ne depaseste, ca viata reprezinta in mod constant o amenintare, ca ajungem sa credem ca in mod constant sunt oameni care ne ataca si ne vor in permanenta raul.

In viata nu putem intr-adevar sa ignoram anumite aspecte insa chiar daca observam mult dezechilibru in jur si poate si in viata noastra cateodata, este indicat sa incercam sa nu dezvoltam o preferinta in a gasi cauze numai in exterior si numai de un anume tip pentru ceea ce provoaca si in noi diverse tipuri de obsesii si dezechilibru, cat sa incercam sa intelegem ce anume se intampla in experienta si inauntrul nostru cu adevarat si sa tratam tot, atat cat e posibil cu mult discernamant si foarte important, sa nu exageram efecte.

Sa incercam sa ne adunam in loc sa ne imprastiem si sa avem atentia la ce putem face noi cu energia noastra constructiv in fiecare clipa, in loc sa o investim in procedee la nivel mental pe care apoi sa ne convingem tot noi pe noi, ca au un fundament si functioneaza.

Suntem in evolutie catre a ne aminti un alt fel de a fi si catre a-l si trai.

Un fel de a fi in care putem sa evoluam si fara lupta sau mecanisme de aparare create la nivelul mintii noastre si in care putem invata sa ne realizam in viata si fara sa credem in competitie asa cum credem astazi sau fara sa ne temem ca ea exista, asa cum ne temem astazi.

Si atunci, ne-am putea gandi ca propria “puritate a constiintei” poate fi de ajuns de fiecare data si mereu, intr-o lume in care cei mai multi dintre noi avem experiente de viata in care am trait suferinte, drame si alte evenimente care mai de care mai profunde de pe urma carora am ramas cu rani la care inca mai lucram?

Raspunsul sta in insasi viata si in evolutia noastra.

In atentia noastra, in  intentie si in alegerile pe care le facem si in cele pe care le-am facut.

Si raspunsul sta si in transformarea noastra stiind ca fiecare isi pune ceea ce contine: ganduri, emotii, principii, dorinte, visuri si valori, la comun cu ceilalti in momentul in care traieste o experienta, si din aceasta punere in comun se naste urmatoarea noastra experienta.

Si din ceea ce punem in spatiul relatiilor noastre care e comun, traim apoi si noi si ceilalti. Si daca suntem preocupati de o curatie, pentru a ma exprima asa, in gandire si comportament, experientele pe care le traim prin relatiile noastre vor fi mult mai sanatoase decat ceea ce impartasim ca experiente, in prezent.

Pe masura ce ne traversam procesul transformarii de sine, al evolutiei personale, al vindecarii diverselor suferinte, pe care le traim fiecare dintre noi, ne dam seama ca perceptiile noastre asupra a ceea ce traim se schimba si vedem efectul lor asupra trupului, a mintii, a emotiilor noastre si asupra noastra ca intreg.

Vedem ca suferinta nu e doar suferinta, ca putem lucra cu frica, ca boala ramane boala si ne afecteaza atat timp cat vrem sa o vedem doar din aceasta perspectiva, ca exista lupta atat timp cat credem ca avem ceva de obtinut si nu putem obtine altfel.

Vedem ca viata poate fi traita in pace si cu bucurie fara scop, fara ca aceasta sa excluda sensul, planul pentru viitor si descoperirea si ca pentru fiecare dintre noi exista un loc pe care il putem umple cu cine suntem noi in fiecare clipa astfel incat aceasta sa aduca crestere si bucurie si in jurul nostru. Si pentru fiecare dintre noi.

Ideile pe care le experimentam de-a lungul vietii, sunt stari  de constiinta.

E un loc in constiinta noastra, individuala cat si colectiva, catre care mergem si in care nu exista lupta, un “loc” unde “protectia” este un cuvant care nu exista si in care “puterea” sta in puritate, in aceasta curatie a noastra si in adevar.

Putem invata fiecare dintre noi, cum sa ne avem propria constiinta asa incat sa ne putem trai experienta vietii noastre, asa cum suntem, fara vina, fara teama, fara judecata. Sau rusine. Fara interes si fara nici o forma de control asa cum il intelegem astazi, fara sa ne consumam energiile pe scenarii de conflict, traind in echilibru insa fara a fi indiferenti si incapabili de actiune in sensul unui echilibru pe care fiecare poate, il are de facut. Asumati, constienti de noi insine, de drumul pe care mergem, si constienti de cum ni-l cream cu fiecare gand care pleaca de la noi in univers.

Si putem invata din insesi protectiile pe care ni le construim, tot ce putem despre noi insine, de ce anume avem teama in mod real si despre felul in care actionam si reactionam si despre felul in care ne traim experientele de viata, pentru a vedea ca schema lor, a protectiilor pe care ni le facem, nu e atat de necesara pe cat credem. 

Nu este necesar sa construim ziduri energetice si nici informationale intre noi si ceilalti, nu este necesar sa ne construim o cazemata in interiorul careia sa ducem o viata limitata atat in experiente cat si in cunoasterea proprie si a altor oameni.

Si nu este necesar sa devenim un munte de control, pe care nimeni si nimic sa nu il mai atinga pentru ca e stiut ca “stanca” poate fi sparta la un moment dat si cand se intampla asta se intampla socuri, insa apa, aerul, eterul si “materiile” mai subtile de atat si reprezinta valorile de sine, nu pot fi taiate si nici rupte.

Nu este necesar nici sa traim indiferenti si bine asezati in spatele protectiilor mentale pe care le cream, ca nimic sa nu ne afecteze, pentru ca daca traim indiferenti, murim in fiecare zi cate un pic pe dinauntru si apoi murim de tot.

Viata e facuta ca si noi din energie. Ori ca viata sa existe ca proces ce naste viata in fiecare dintre noi aceasta fiind o sursa naturala de alimentare, este necesar ca experienta pe care o traim sa fie nu formala, ci traita si simtita la nivel interior si ea sa curga, liber, creator. Cu pasiune.

Pana acum se pare ca doar participand la viata si facand-o constient si cu traire, putem crea un univers mai bun.

Si poate calea de a fi in siguranta fara a mai construi forme de aparare, este insasi transformarea noastra.

Transformarea noastra este acea cale prin care ne cunoastem noi pe noi suficient de mult incat sa ne stim obiceiurile si tendintele si sa le transformam in energie curgatoare, sa ne stim felul de a forma idei si de a gandi, acea cale prin care putem sa fim in contact cu propriile emotii pentru a le discerne si a sti cand si ce anume sare din noi la diversi stimuli, de a avea o constiinta cat mai clara si de a crede fara nici cea mai mica umbra de indoiala, constient si prin traire, in ceea ce inseamna Dumnezeu.

Toate acestea dau acelui nor de la inceput, campul informational si energetic care ne inconjoara, o consistenta fina care inmoaie si incalzeste multe energii cu rezonanta de conflict, multe nedreptati care pot plana asupra noastra, multe din invidiile care exista, multe din situatiile in care ceilalti prin intentia lor vor cateodata sa raneasca sau nu stiu cat de mult o fac. 

Ajuta sa incercam macar sa privim la noi, la mediu, la experientele de viata si la cei ce sunt in jur, cu o minte ce poate sa cuprinda mai multe perspective, sa fim dispusi sa vedem dincolo de teama, dincolo de “raul” pe care il vedem ca se intampla, pentru a putea ajunge in spatele acestor lucruri si a avea viziunea de ansamblu.

Si ajuta mult sa incercam sa regasim in toate, simplitatea si bucuria sincera a unui alt fel de a fi.

Acela de a fi liberi si cu constiintele curate pentru un univers interior “solid” si pentru o viata impreuna cu un sens real si plin, pentru fiecare dintre noi.

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,