Despre schimbare si decizii – temeri si clarificari

Momentele de schimbare pe care le traim sunt momente in care fiinta noastra incearca sa se reaseze in spatiul sau interior si ne da ocazia sa asezam si noi intr-un interval de timp relativ scurt, uneori, o cantitate importanta de informatii, sa eliberam o cantitate importanta de paradigme si de obiceiuri de “a fi” si “a trai” si sa cumulam si acumulam o calitate importanta a unei energii proprii cu elemente bine reprezentate in interior, acolo unde rezida cu adevarat siguranta pe care o cautam de multe ori in afara noastra.

Spun “momente de schimbare” insa ma refer la acele momente in care resimtim mai puternic schimbarea in viata noastra, pentru ca de altfel, suntem intr-o schimbare permanenta chiar daca nu realizam, traind cumva destul de putin constienti de dinamica lumii interioare, fiecare in masura lui, uneori mai mica, uneori mai mare.  

Aceste momente le privim uneori cu spaima, uneori cu neincredere, uneori cu incapatanare si cu scenarii diverse in care esecul are un rol covarsitor si e prieten bun cu nesiguranta. In timp ce alteori le privim cu incredere, cu acceptare, cu onestitate si cu asumare.

Exista abordari si abordari si aceasta pentru ca sunt momente de schimbare si momente de schimbare. Si in timp ce circumstanta exterioara si interioara este diferita de la schimbare la schimbare, am putea spune ca “schimbarea” ca si concept, este in esenta aceeasi – o experienta de viata prin care viata ne invita intr-o experienta noua, iar noi ne dam voie sau nu ne dam voie, sa ne innoim.

Structura fiintei noastre este o structura mobilã, in permanenta transformare in interior.

Asa incat pentru ca noi sa putem trai in conformitate cu noi insine avem nevoie in anumite momente ale vietii, de o primenire a contextului situational, de o transformare in experientele de viata pe care le traim care sa permita asigurarea unei continuitati in ceea ce priveste exprimarea noii asezari care are loc in interior, in vederea continuarii implinirii potentialului interior, potential caruia de fapt ii facem loc sa se exprime in exterior prin intreaga viata pe care o avem.

Noi insa rezistam cu toata forta noastra cateodata acestei primeniri si innoiri, deoarece fie ne dorim sa conservam ce avem in viata noastra si reprezinta pentru noi definitia fericirii, fie ne dorim sa ne conservam asa cum suntem deoarece ne e teama ca o sa ne fie rau sau mai rau decat ne e in momentul respectiv.

In ambele situatii insa, avem de-a face cu iluzii.

Pentru ca nu putem tine nimic in loc, nu putem opri timpul, nu putem conserva forma sau felul in care arata o experienta, nu putem conserva continutul ei, nu putem sa ne oprim nici pe noi si nici pe altcineva in loc, traind pe post de figuri intr-o fotografie. Cat despre fericire, poate nu gresesc cand afirm ca toata viata putem lucra la definitia ei. 

Credem insa foarte tare in iluzii, investim in ele si platim desigur, pentru fiecare iluzie in care am crezut. Platim cu timp, cu viata, cu energie creatoare si cu bani si bunuri materiale.

Cand credem in iluziile de mai sus, costurile sunt mari. Cum nu putem sa stam pe loc si nici viata noastra nu poate sta pe loc si nici ceilalti nu pot sta pe loc, daca nu ne miscam constient inspre schimbare si incercam sa stam pe loc si sa conservam ceea ce avem si credem noi ca suntem, ceea ce se intampla in realitate este ca dam directie energiei noastre “inauntru”, in timp ce rostul ei este sa fie inspre “in afara”, pentru a se exprima, a crea si a trai experiente noi, care sa ne poata pune pe noi insine in forme de manifestare noi, mai aproape de ordinea naturii.

Schimbarea e un instrument daca vreti, creat de viata pentru a ne da ocazia sa patrundem cu inca un pas in schema gandirii, a simtirii si actiunii noastre pentru a muta acolo niste chei in ideea de a deschide gandirea, de a face autentica trairea, de a actiona “impreuna cu noi” si nu impotriva noastra. 

Cand nu luam din experienta schimbarii elemente nutritive pentru evolutia noastra interioara si exterioara, cand ne straduim sa stam cu viata si cu noi in loc, intervenim in firescul vietii si ceea ce avem si ne place si ceea ce suntem si ne place si vrem sa fie si in continuare la fel, nu ne va mai hrani in scurt timp iar efortul de a pastra neschimbate lucrurile in noi si in viata noastra va incepe incet incet sa ne consume. 

Aceasta poate sa insemne boala, lipsa de creativitate, tristete, conflict in relatii si in experiente. Pentru ca in loc sa cream noutate, curgere, invatare, evolutie interioara si exterioara, vindecare interioara prin expunere la experiente noi, cream stagnare si atasament, conservand ce mai e trecut in noi, conservand propriile traume si intarind mecanismele de aparare pe care le-am creat pe baza lor. 

Ajunsi in acest punct, avem din nou de ales. Mergem catre introspectie si vedem in ce sens ar putea sa curga energia, generand schimbare sanatoasa, nu fortata consumand compulsiv experiente noi sau, mergem iar pe principiul conservarii, regresand din nou si ajungand intr-o stare si mai densa si mai greu de dus, de consum si de blocaj.

Momentele de schimbare din viata noastra sunt asadar (si) momente de alegere.

Si aici intervine teama de a nu gresi.

In timp ce teama de a alege poate avea o substanta pentru unii dintre noi din cauza unor experiente in care am experimentat indelung durerea asa incat nu mai avem incredere in noi, teama de a nu gresi poate proveni pur si simplu din lipsa unui exercitiu in ceea ce inseamna a alege, din lipsa unui exercitiu in ceea ce priveste asumarea,  din cedarea dreptului de a alege unor mentori, oameni sau parinti pe care i-am crezut mai capabili decat noi sa distinga intre optiuni, varianta potrivita, dintr-o maturitate insuficient conturata sau, dintr-o imaturitate preferata.

Asa incat putem sa ne intrebam – de cate ori ne-am respectat noi insine capacitatea de a alege cu adevarat, asumandu-ne deciziile noastre si de cate ori am lasat-o mai degraba in seama celor din jur, din varii motive personale pentru fiecare dintre noi ?

Putem sa ne intrebam – de cate ori am cautat poate in loc de cineva care sa ne invete cum sa alegem, pe cineva care sa aleaga in locul nostru, de cate ori nu am facut alegeri sub pretextul ca le lasam in seama lui Dumnezeu, de cate ori am ocolit alegeri multumindu-ne cu ce s-a intamplat ulterior, fara implicarea noastra ? 

Capacitatea de a alege are legatura cu discernamantul, cu asumarea, cu intelepciunea.

Nu le putem forma daca nu alegem. Noi.

Sau, daca dam acest drept in afara noastra, nu le vom putea forma, daca nu ne asumam faptul ca am dat acest drept in afara noastra si nu ne asumam ceea ce urmeaza, bun sau rau, placut sau neplacut, dupa cum sistemul de credinte pana cand ne devine constient, ne va dicta impresia asupra a ceea ce se intampla.

Putem sa invatam despre ce inseamna a alege, despre felurile in care alegerea se poate intampla, putem invata ce continut al miscarii interioare (ganduri, senzatii si emotii) presupune o alegere, putem primi diverse perspective si poate indrumari, sfaturi sau recomandari, insa ceea ce face ca alegerea sa fie cu adevarat o resursa esentiala pentru capacitatea noastra de a fi, este sa alegem noi, pentru noi.  

Din pacate insa, pare ca a alege noi, pentru noi, e ceva ce ocolim destul de des.

De ce?

Pentru ca – nu mai stim sa evaluam propria stare si nici realitatea nu mai avem se pare capacitatea psihica si emotionala de a procesa date complexe ne este greu sa deosebim nuante ne este greu sa vedem perspective din cele mai diverse   ne este greu sa stam cu ele si sa le contemplam pentru a vedea ce zice corpul nostru cu privire la varianta potrivita pentru noi si   ne este si mai greu sa ne asumam acea alegere despre care stim ca este potrivita, dar vine la pachet cu disconfort. 

De ce?

Pentru ca poate nu ne-a invatat nimeni asta cand am fost copii pentru ca durerile traite in copilarie au fost atat de mari cateodata incat ne-au saracit de incredere si forta de “a fi” pentru ca poate nu ne-a spus nimeni ca viata noastra e a noastra si ca asta e o mare bucurie pentru ca nu ne-a spus nimeni ca avem de toate in noi si suntem perfect echipati sa facem din aceasta viata o calatorie complexa si superba cu toate ale ei pentru ca am invatat mai degraba ca daca ascultam, primim recompense si nu ne-am format in spirite deschise, asumate, vioaie, cu drag de viata si de a trai, curioase sa invete si din bucurie si din greseli mai degraba, decat sa se ascunda “dupa deget” de dragul unei jucarii sau prajituri. 

De ce?

Pentru ca dupa toate acestea de mai sus, in loc sa ne scuturam si sa incepem sa traim cat mai prezenti in corpul si in viata noastra, ne complacem in imaturitate, ne victimizam si ne multumim cu surogate, fara sa intelegem ca platim pentru aceste surogate cel mai mare pret pe care il putem plati si anume – sentimentul de sine si fericirea noastra autentica, cea pe care o putem trai cand traim viata prin intermediul lui.  

In lipsa constientizarii potentialului pe care alegerea il are ca si catalizator al vietii pe care o traim si al evolutiei noastre, ca si catalizator al libertatii noastre de a gandi si de a ne putea noi insine genera alternative din interior, ne dezvoltam partial iar energia proprie de viata cu intregul ei potential de autovindecare si unificare care exista si se poate manifesta prin responsabilitate, asumare si iubire de sine cunoaste o miscare interioara incompleta.

Aceasta inseamna ca raportul pe care il avem cu noi insine, cu ce traim si cu tot ce e in jur, pastreaza inca in componenta sa informatii ce alimenteaza perceptia separarii, pastreaza inca un grad de iluzie destul de mare precum si un grad de imaturitate.

Asa incat dezvoltarea constiintei de sine, implica si recunoasterea dreptului de a alege si manifestarea lui cat mai deplin – adica sa ne putem asuma sa alegem noi pentru noi chiar si atunci cand acest lucru ne pare foarte dificil. 

In evolutie exista cicluri.

Iar momentele de schimbare marcheaza trecerile dintre ele si revenirile la noi, pentru ca sunt momente in care viata ne aseaza in fata si alte perspective. Nu sunt intotdeauna paranteza deschisa si paranteza inchisa, insa uneori pot fi si asa. Deschidem paranteze in viata mai mereu si le inchidem treptat atunci cand avem momente de intelegere si de integrare a ceea ce am trait.

In preajma schimbarii credem de multe ori ca nu suntem pregatiti pentru ceea ce traim. Si atunci vrem cateodata sa amanam sau sa ocolim “momentul”. 

Odata constienti de o schimbare, odata trecand printr-un proces de decizie interioara chiar daca nu suntem in masura in acel moment sa o urmam in felul in care sa permitem unei schimbari sa se produca, noi nu mai suntem aceeasi iar viata noastra chiar daca nu foarte concret, ia in seama totusi si coordonatele schimbarii si ceva din tot scenariul pe care il traim fara schimbarea pe care am ocolit-o sau doar am amanat-o, se schimba in mod concret.

Atunci cand suntem prinsi in cicluri repetitive, intram in sau incepem experiente al caror rost deja “a fost” in viata noastra, rost pe care insa nu l-am inteles complet la vremea respectiva, deoarece la un moment dat e posibil sa fi ales sa ramanem numai cu un adevar partial al experientei din acel moment, blocand accesul la cealalta parte, dintr-o durere de moment sau poate chiar din dorinta de a proteja o anume zona de confort.

Simtim o parte dintre noi ca exista deja un alt curs cu un altfel de parcurs al experientei pentru noi, insa pe moment tiparul este mai prezent in viata noastra si desi ne indoim de el, de multe ori insistam si il repetam.

Repetam o experienta din teama si confort, din nestiinta, din nesigurata, din obisnuinta de a gandi intr-un anume fel, din autoritatea pe care cei din jur o au asupra noastra, din obsesie, din incapatanare, din imaturitate, din trauma nevindecata. 

Sunt particularitati valide pentru fiecare dintre noi si e bine sa ne uitam din cand in cand in viata noastra si sa ne gandim la momentele de schimbare pe care le-am traversat, le traversam sau pe care le dorim si sa cautam raspunsuri despre noi.

Cum intampinam schimbarea ?

Ce simtim in corp ?

Ce ganduri apar in legatura cu schimbarea ?

Ne dorim schimbarea, o generam noi, sau simtim ca ne este impusa cumva din exterior, de catre cineva sau de catre viata ?

Ce am vrea sa nu se schimbe si de ce ?

Ce putem sa facem sa cooperam si cum putem aduce ceea ce se schimba in aliniere cu ce vrem si noi? Stim insa cu adevarat, onest, ce vrem?

Ce putem sa invatam din momentul de decizie despre noi si ce abilitati putem sa implicam pentru a face din schimbare o experienta constructiva?

Sunt intrebari pe care ni le putem pune si cu cat ni le punem mai onest cu atat putem sa observam ce raspuns apare in noi dar si ce schimbari apar in gandirea noastra, in emotiile noastre si in corpul nostru, in timp ce observam raspunsurile si observam cum se aseaza in noi.

Putem repeta aceste intrebari cu atentia la cum se aseaza raspunsul in noi, pana cand simtim ca se aseaza bine, ca suntem linistiti. Din corp si nu din minte.

Probabil ca atunci am terminat de interogat si este necesar sa lasam putin lucrurile sa se aseze si apoi sa vedem cu ce anume am ramas. 

In principiu in aceasta faza, lucrurile ar trebui sa fie clare.

Depinde aici cum lucreaza fiecare cu el si cat de obisnuit este sa se interogheze si mai ales cum sa o faca in mod onest. 

In cele din urma vom lua o decizie. De a face sau de a nu face ceva. Dintr-un motiv real sau dintr-o justificare abil creata, sau dintr-o frica, sau dintr-o curiozitate, sau impinsi de cineva. 

Ajuta sa ne fie clare motivele pentru care am luat-o pe aceea si nu am luat alta decizie.

Ajuta sa ne fie clare, chiar daca sa spunem ca am luat decizia x din frica, chiar daca nu suntem mandri de felul in care am luat decizia. 

Aceasta claritate ne ajuta ca atunci cand incepem sa implementam ce am decis, sa cream o experienta in baza deciziei noastre, sa putem sa evaluam situatia care ne va furniza date noi fata de ce stiam inainte si in raport cu motivele pentru care am ales constient sau inconstient sa traim ceea ce traim.

Avem astfel ocazia sa invatam despre ce mecanisme actioneaza in momentul in care luam decizii si putem face ajustari pentru a trai experiente in baza unor motive ale noastre si nu ale altcuiva, in baza ideii ca “fac ce vreau si vreau ce fac”, intr-o mai buna cunostinta de cauza si intr-o mai buna cunoastere de sine. 

Momentele de schimbare pot fi adevarate miracole in viata noastra, daca stim cum sa le primim.

Avem nevoie de schimbare oricat am fi de atasati de ceea ce avem.

Cand suntem in plin atasament de ceea ce avem, putem numi aceasta faza, faza de indragostire de ceea ce exista in viata noastra, am vrea sa nu se schimbe mai nimic.

Dupa un timp se schimba insa oricum.

Lasand mai multa libertate vietii si noua mai multa capacitate de prezenta si de a observa cum se misca lucrurile in noi si in experienta noastra, vom fi cu siguranta mult mai imbogatiti decat dezvoltand atsamente si apoi frustrari ca nu putem impiedica schimbarea sau ca ea se produce in alt fel decat in acel fel in care ne dorim. 

Atasamentul poate fi insa si de suferinta pe care o traim. Pentru ca e singurul lucru concret pe care il cunoastem. Si daca mai si suntem obisnuiti cu suferinta de copii, aceasta suferinta e e ceva atat de familiar, a devenit atat de mult parte din noi, incat o schimbare care ne aseaza o alta versiune a noastra in fata, poate fi inspaimantatoare pentru ca nu stim cum sa o privim, cum sa ne acomodam cu ea si cum sa ii permitem sa se integreze. 

Cu toate acestea ne dorim schimbarea undeva adanc in noi, acolo unde dincolo de aceste atasamente si identitati de bine sau de rau, exista viata, exista curgere, exista nou. 

Ca un ultim exercitiu putem rosti cuvantul “schimbare” de cateva ori, observand de fiecare data ce se intampla in noi. Si il putem rosti pana cand simtim ca ne curge bucurie in corp. 

Schimbarea inseamna viata. Si viata inseamna si schimbare. Si totul este energie creatoare. 

A sta pe loc, a te conserva intr-o versiune sau intr-o relatie sau intr-o experienta inseamna a opri viata din curgerea ei creatoare. 

Si din aceasta perspectiva, ne putem pune intrebarea acum in final de articol, care teama e mai mare – de schimbare sau de stat pe loc ? 

Raspunsul si-l da fiecare. 

Eu va doresc cu drag, sa puteti primi schimbarea cand apare ca pe o experienta care va aduce oportunitatea de a creste, sa puteti sa dati valoare acestei oportunitati, sa invatati sa generati schimbari sanatoase in viata dvs. si sa va bucurati de experientele pe care le creati.

 Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,