Devenirea e procesul evolutiei noastre pentru a fi mai constienti …
Devenirea e procesul evolutiei noastre pentru a fi mai constienti
Devenirea este procesul evolutiei pe care o traversam, prin care omul e din nou o fiinta constienta.
Suntem fiinte de energie care ne manifestam si prin manifestarea noastra ceea ce rezulta, inseamna forme – cuvinte, gesturi, emotii, ceea ce cream.
Esenta noastra este energia in forma ei absoluta. Ii putem spune Dumnezeu, Forta Vietii, Constiinta Pura.
In procesul de creatie a ceea ce exista, aceasta energie absoluta “coborata” in forma, a capatat “impresii de calatorie” pe care si le-a insusit.
Astfel incat viata noastra este, printre alte aspecte ale sale, si un proces de decantare a “calatorului” de “impresiile” sale, pentru a putea calatori la modul liber, creând forme de expresie si de manifestare, poate chiar la nesfarsit.
Viata noastra este una cu drumul “intoarcerii” noastre la aceasta constienta, la constienta a ceea ce reprezentam ca forma pe pamant sau in aceasta realitate prin individul care suntem, dar si la constienta a ceea ce insufleteste aceasta forma, la capacitatea creatoare pe care o avem, invatand despre toate aceste lucruri prin formele pe care le cream, putand sa observam la un moment dat, cand cream sub impactul “calatorului” si cand cream realitatea unor relatii si tot ceea ce cream, din spatiul “impresiilor” subiective, pe care le-am inregistrat.
Atunci putem alege. Sa generam aspecte noi ale creatiei in sine pentru a “calatori” catre orizonturi noi sau, sa ne mentinem intr-o calatorie care la un moment dat devine o rutina a manifestarii noastre, prin care nu facem altceva decat sa redam la nesfarsit impresii in aceeasi forma.
Nimic insa din ceea ce exista, nu trebuie urât, nimic nu trebuie negat. Pentru ca este numai o creatie momentana. Impresiile noastre sunt reale pana la un punct, insa ele nu ne reprezinta si nu ne definesc in totalitate si pe vesnicie.
Pentru a realiza aceasta decantare si a o implini, ajungand la claritatea “calatorului” si a “impresiilor” sale, ambele trebuie recunoscute, ambele trebuie constientizate, pentru ca oricum, ambele functioneaza in aceasta realitate impreuna.
Nu putem exclude ceea ce am creat si nici nu este acesta sensul. Sensul este ca din acest punct in care am ajuns cu totii, fiecare, sa mergem mai departe. In creatie nu exista ruperi, exista transformare.
Candva ne-am dorit sa avem aceasta experienta a vietii, stiind ca avem totul pentru ea, ca avem un set perfect de calitati, ca avem energia necesara sa infaptuim aceasta viata, ca am venit sa facem acest lucru impreuna, sentiment pe care l-am pastrat cu totii in suflet si caruia ii redam incet, incet, prim planul.
“Am pus la cale un plan” al evolutiei noastre, in care fiecare experienta pe care o traim si fiecare om pe care il intalnim reprezinta un moment de la natura sacru, o posibilitate sau o sansa, de a manifesta puterea creatoare a sufletului nostru, de a il dezvalui si imbogati prin experienta, de a il indrepta catre forme noi de expresie, de comunicare si manifestare, mult mai in acord cu armonia pe care o purtam de la natura in suflet si pe care de multe ori, prea prinsi in obiceiurile vietii nu reusim sa o manifestam in viata si in relatiile noastre.
Unul dintre cele mai mari daruri pe care le avem pentru a ne face intalnirea si calatoria experiente implinite in bucuria de a le implini si de a le parcurge, este darul alegerii.
Pastrand aproape gandul ca in fiecare clipa putem alege din ce “loc” interior vom manifesta si ce in clipa urmatoare, vine un moment in care in loc sa reactionam la stimuli in virtutea unor obiceiuri, putem sa daruim actiunii noastre acea atingere de intelepciune, deschidere emotionala si prezenta care face totul, sa vibreze altfel.
Si daca uneori “impresiile” vietii noastre sunt mai rezistente sau, s-au amprentat in adancime, tinand minte ca nu ne definesc in totalitate si nici vesnic, ne acordam in timp prin alegeri repetate la “origini”, reusind astfel sa traim “originile” din ce in ce mai mult, “origini” insemnand aici, sursa de creatie universala, capacitatea de creatie permanenta, felul vietii de “a fi”, fel pe care il purtam si noi in suflet.
Putem astfel sa aducem in manifestare si alte calitati sau calitati pe care le cunoastem dar intr-o forma mai completa, informatii noi, contribuind in acest fel si la schimbarea calitatii experientei vietii pe care o traim, descoperindu-i sensuri si forme de expresie noi.*
Devenirea noastra este procesul evolutiei pe care o traversam, prin care omul e din nou o fiinta constienta de toata aceasta sursa de creatie din interiorul lui, cat si de felul in care o poate el manifesta, creand din sursa experienta vietii, in fiecare clipa, armonios si curgator.
Cu drag,