Omul ca sursa de energie si de echilibru ….

Fiecare om este o sursa de energie iar organismul nostru este un sistem care o produce, o prelucreaza  si o transmite mai departe prin emotii, senzatii, prin gandurile care iau nastere sau ajung in mintea noastra si prin faptele in care asezam emotiile, senzatiile si gandurile noastre. 

In acelasi timp, suntem capabili sa receptionam energia transmisa de alti oameni cu care interactionam, energia mediului in care suntem, pe care o intelegem tot prin emotii, senzatii, ganduri/informatii. 

Fiecare om are de la natura capacitatea de a isi autoregla simplu si firesc nivelul sau de energie in functie de mediul in care este, prin insasi constiinta sa care functioneaza atunci cand e activa cam ca un regulator de tensiune (dispozitiv electric care are scopul de a mentine valoarea tensiunii electrice dintr-un anumit circuit astfel incat sa nu apara fluctuatii).

Orice mediu in care suntem este un mediu in primul rand energetic si apoi este si un mediu concret organizat in formele respectiv culorile, sunetele si prezentele pe care le vedem cu ochii fizici si pe care le percepem prin simturile uzuale.

Cand suntem intr-un mediu “nou” respectiv cu care nu ne simtim noi familiari (pentru ca de altfel mereu suntem intr-un mediu nou), sau intr-un context de viata care ne solicita in mod diferit sau atat de diferit incat sa percepem o astfel de solicitare mai intens decat in mod obisnuit, putem simti ca mediul sau situatia “cere” de la noi mai multa energie decat folosim in mod obisnuit.

Simtim ca suntem pusi sub presiune, in noi apare o tensiune, ne putem incalzi usor sau mult sau ne putem inrosi usor sau mult, ne putem simti inima batand mai repede, mai tare, putem simti ca nu mai avem aer si cand respiram ca nu putem sa ne umplem plamanii, simtim ca nu mai putem vorbi cu usurinta, ca nu mai putem gandi cu usurinta, ca ne emotionam sau ne enervam peste masura, pentru a enumera doar cateva semne mai uzuale insa pot fi si alte semne prin care constatam ca in noi se intampla lucruri si ca in noi, in acel moment, e o diferenta de “nivel de energie”.

Aceste “lucruri” se intampla in noi, pentru ca este necesar sa producem energie altfel decat pana in acel moment si poate si mai mult decat pana in acel moment, pentru a ne regasi in echilibru in mediul sau situatia respectiva, pe care o percepem noua si doar din acest motiv, unii oameni o percep ca agresiva desi ea nu e agresiva cu adevarat, intotdeauna. 

Cu cat traim mai liber si mai constient si mai asumat realitatea vietii in general si situatia in care suntem, cu atat mai mult putem produce energia necesara autoreglarii in raport cu mediul in care ne aflam.

In acest fel, atunci cand energia necesara se creeaza (isi face loc) in noi pe masura experientei pe care o traim, putem ramane intr-o stare functionala pentru a o contine si pentru a ii lasa loc liber in manifestare fara sa mai resimtim cele de mai sus intr-un mod destabilizator si fara sa incepem sa facem tot felul de scenarii incarcandu-ne cu emotii “negative”, contribuind astfel si la destabilizarea mediului din jur. 

Sensul acestei energii care se creeaza in interiorul nostru, este echilibrul interior – exterior, creat si oferit din starea de deschidere fata de ce se intampla in noi si fata de experienta pe care o traim.

In astfel de situatii, cu cat suntem mai eliberati de rigiditati interioare (idei fixe, traume nevindecate, frici, atasamente excesive) cu atat mai firesc producem energia necesara pentru a putea functiona firesc si in echilibru cu mediul respectiv, adica producem emotii, informatii si senzatii, in asa fel incat sa putem raspunde solicitarii din mediu, intr-un mod functional adresandu-ne unui bine intr-un sens mai larg al tuturor participantilor la experienta, decat interesul de moment. 

Acest lucru inseamna sa tacem cateodata, sa spunem nu cateodata, sa spunem lucruri pe care le consideram stanjenitoare pentru noi cateodata, sa refuzam o propunere cateodata, sa fim mai fermi cateodata, sa dam glas unor adevaruri care pot fi incomode pentru cei din jur si toate aceste lucruri sa le facem intr-un dans firesc cu experienta si cu felul in care curge ea, pe fondul unui bine posibil pentru toti, insa realizabil pentru toti in mod concret, in functie de cum se raporteaza fiecare la discutiile pe care le avem si de cum le traieste fiecare. 

Si in egala masura inseamna sa nu gandim ca cineva este “vampir energetic”, sa nu punem in totalitate pe seama celor din jur, ceea ce se intampla in interiorul nostru cand simtim un disconfort, sa nu ii judecam pe ceilalti asa cum am citit in carti, ci sa ne dam voie in acelasi timp in care ne pastram integritatea psihica, emotionala, spirituala, sa simtim atmosfera in care suntem pana in acel punct in care percepem constiinta, sufletul si spiritul din om si nu doar ceea ce a invatat omul sa traiasca bazat pe diverse suferinte, lupta si prejudecati, cat si proportiile in care acestea alcatuiesc ansamblul si apoi, intr-o cunostinta mai mare de cauza, sa luam decizii. 

In masura in care fiecare participant la experienta reuseste sa se deschida catre dialog sau catre experienta si sa nu se lase dominat de orgoliul personal sau de nevoile personale, de temerile personale sau de ambitiile personale, sau de propriile-i crezuri in defavoarea imbogatirii cu noi trairi si semnificatii, se aseaza in fiecare individ o stare proprie de prezenta bogata in informatii si in emotii care ii va deschide orizontul personal intr-un mod benefic atat pentru prezent cat si pentru viitor. 

Ce este important in fiecare moment, este ca ceea ce se intampla in prezentul clipei sau in momentul actiunii, sa fie in echilibru sau sa poarte intentia de a ajunge in echilibru.

Orice farama de orgoliu si de ambitie personala, introduce in energia experientei, emotii si informatii, ca un “virus” care ii perturba calitatea si o converteste apoi, dupa chipul si asemanarea lui …, pentru o clipa sau pentru un timp mai scurt, mai lung, depinde aici de fiecare dintre noi cum rezoneaza cu orgoliul respectiv si cum il alimenteaza sau, il echilibreaza prin valori. 

E vorba de orgoliu atunci cand apar rabufniri, argumente oferite sarcastic si cu duritate, acte de superioritate si de ironie durabila, e vorba de interesul personal cand apare o diplomatie mieroasa sau o vanzare inteligenta, o persuasivitate fara asumare cu tendinte de profit, e vorba de ambitie personala atunci cand nu ne lasam pana cand nu e cum vrem noi si celalalt nu mai conteaza, e vorba de proiectii si de judecata atunci cand punem etichete celorlalti in mod nejustificat de comportamentul lor si doar pentru faptul ca noi nu reusim sa  gestionam emotional si psihologic ceea ce se intampla in noi. 

Ne ridicam nivelul sau ne scadem nivelul energetic personal, in raport cu energia mediului in care suntem si a experientei pe care o traim, dupa modul in care traim (constient si inconstient) experienta respectiva, dupa ce anume din felul nostru de a fi, investim in ea.

Acest autoreglaj al energiei se intampla si cand mediul are o energie de o calitate ce o poate dezvolta pe a noastra caz in care primim energie din mediu si resimtim aceasta ca pe o “diferenta de nivel” – de exemplu atunci cand traim o experienta de vindecare sau de descarcare emotionala alaturi de o persoana care stie sa asculte fara a ne judeca trairea, povestea si cuvintele dar si atunci cand mediul are o calitate energetica ce ne face sa simtim ca trebuie sa dam noi energie, fara ca aceasta sa insemne de pilda, ca suntem vampirizati energetic – de exemplu, cand sustinem o prezentare in fata unui public.

  Se vorbeste mult despre “vampirismul energetic” si despre diverse categorii de oameni care “sug” energia celorlalti. 

Insa, intr-un fel sau altul toti participam la un schimb de energie, pentru ca suntem interconectati.

Dincolo de ce face fiecare, fapt pentru care fiecare dintre noi e raspunzator, tot fiecare dintre noi e responsabil si de felul in care isi gestioneaza “scurgerile” de energie si de cum isi dezvolta calitatea propriei energii. 

“Vampirismul energetic” pus pe seama oricarui disconfort emotional sau psihic pe care il simtim, poate sa devina – daca ne fixam in aceasta perspectiva – un motiv (in plus) de separare intre oameni, conducand la si mai multe mecanisme de aparare care nu sunt altceva decat acoperirea unor slabiciuni umane pe fondul fricii si al orgoliilor din noi, pe care avem insa capacitatea sa le vindecam si e de preferat acest lucru, in loc sa le protejam.

Cand un om aflat in suferinta are nevoie de incarcare de exemplu, si suferinta lui este reala sau nu este exagerata in scopul obtinerii de beneficii si solicita suport intr-un mod onest, acest lucru nu e “vampirism energetic”.

E un fapt normal de viata, perfect de inteles in contextul evolutiei noastre.

Cand oferim unui om suport si o facem cu inima deschisa, omul se regleaza si va genera apoi in exterior, o energie coerenta prin care poate el la randul sau sa ajute la echilibrarea altcuiva. 

Acest lucru se intampla pentru ca atunci cand oferim suport emotional de buna voie si avand compasiune pentru suferinta unui om si omul caruia ii oferim e onest in nevoia lui, se creeaza prin intentia onesta de a colabora in sensul vindecarii a ambelor persoane un “spatiu” comun de o buna calitate emotionala, energetica si informationala in care persoana care sufera isi poate transforma incarcatura suferintei sale, eliberandu-se de ea. 

Onestitatea este in acest sens, o valoare foarte importanta. 

Omul care primeste sustinere, fiind onest in intentia sa, percepe calitatile energiei pe care o primeste, valorile pe care omul care ofera ajutor le contine si pe baza carora traieste, le activeaza pe ale sale in momentul in care le percepe, iar acestea il inspira apoi din interiorul sau sa dezvolte el insusi aceleasi calitati respectiv valori, prin evolutia lui ulterioara vindecarii care are loc, pana la acel nivel la care isi poate fi singur de ajutor.

Astfel, daca omul e insotit si imbratisat de compasiunea noastra, compasiunea se trezeste in el atunci cand suferinta lui umana de inteles si de nejudecat in contextul actual al evolutiei noastre, se “descarca” in compasiunea noastra, inspirandu-l sa o cultive constient, ulterior. 

Sau atunci cand insotim o persoana cu iubire fara judecata chiar daca nu incurajam actiuni (auto) distructive, iubire fara judecata se activeaza in persoana respectiva cand suferinta ei umana se descarca in iubirea noastra, inspirand-o sa cultive constient iubirea si non – judecata, ulterior.

Si de asemenea, cand il insotim pe om cu incredere justificata, cand ii alimentam valorile reale si nu ii umflam egoul pentru un beneficiu al nostru, in om se dezvolta aceste calitati, atunci cand suferinta lui umana se descarca, se consuma la modul propriu in spatiul de valori pe care il formam in relatia pe care o construim impreuna cu el, aceasta incredere si aceste valori inspirandu-l sa le cultive constient, ulterior, pana la punctul de a se putea sustine. 

Si tot asa …  

Prin acest proces, pe care il traim cu totii in momentul in care ne sprijinim unii pe altii, se face o trinitate intre doi oameni si Dumnezeu, constienti acum de viata care e in ei, de viata care ii uneste, inspirati interior si pe mai departe inspre trairea, impartasirea si “inmultirea” ei.

Energia oferita atat timp cat ea inseamna bunavointa, compasiune, intelepciune, intelegere, acceptare, e o energie care vine de la sursa vietii noastre pe care omul o primeste mai usor cateodata, de la o alta fiinta umana pe care o poate vedea, o poate atinge si o poate strange in brate eventual, pana cand este capabil sa o genereze constient. 

Simtind in el insusi aceasta energie a vietii se apropie in acest fel si de Dumnezeu, de sursa directa a vietii intrucat atunci cand energia oferita e plina de aceste calitati pe care noi le vedem a fi numai umane uneori, omul o pune impreuna cu cea pe care o are in el deja si prezinta aceleasi calitati chiar daca nu sunt chiar atat de active si atunci se implineste in el o legatura proprie cu sursa (unica) la care mai apoi se relationeza in mod direct.

Astfel putem ajunge intr-un interval de timp sa ne conectam unii cu ceilalti de la sursa (de iubire) la sursa (de iubire) si nu de la ego la ego.

Insa de undeva trebuie sa plece totul si in fiecare dintre noi trebuie sa inceapa la un moment dat un proces de transformare pentru a putea vedea cu totii ce inseamna acest lucru, bineinteles daca avem curajul sa lasam iubirea sa transforme umbrele de frica si orgoliu, “construite” in timp in firea noastra. 

Pe cei care daruiesc aceasta energie in mod firesc si in acord cu experienta, acest “transfer” nu ii consuma radical pentru ca avand déjà acest tip de energie functionala in organismul lor, calitatea ei poate sustine intr-o masura destul de buna diferenta de vibratie datorata zbuciumului care e in om si vibratia nu coboara semnificativ in timp ce sustin procesul de “crestere” al vibratiei celuilalt pentru a se face un echilibru constient la un moment dat in el si omul sa se poata sustine singur pe palierul respectiv al experientei, iar relatia sa fie in echilibru.

Cand faptul ca mai simtim diferente de nivel de energie, (mai) starneste insa in noi dezechilibre emotionale pe care le interpretam noi furt sau lupta, inseamna ca energia noastra mai poate fi inca lucrata pe calitatea vibrationala a compasiunii, a bunavointei, a intelegerii, a pacii, a intelepciunii si mai poate fi curatata de conditionari diverse, de diverse suferinte, de dorinta de a fi recunoscuti, adulati, recompensati peste masura, sau de faptul ca cerem toate acestea in schimbul a ceea ce oferim si nu le lasam sa vina in mod firesc si atunci cand este cazul.

De asemenea, mai pot fi in noi idei ca cei din jur tin cu adevarat la noi si acest lucru nu este adevarat.

Daca cei despre care credem noi ca ne iubesc se folosesc doar de prezenta noastra generoasa pentru a prospera emotional, psihologic, social si material, atunci aici putem spune ca “ne vampirizeaza”.

Atentie insa ca acest lucru e posibil si pentru faptul ca in noi exista aceasta idee cu valoare de adevar absolut, ca suntem iubiti si exista si aceasta neputinta a noastra de a vedea si accepta ca adevarul este insa, altul.

In astfel de situatii, oferind suport pentru bunastarea celuilalt conform crezurilor noastre dar si conform cu comportamentul celuilalt in relatie cu noi, ne putem simti goliti de energie, fara suflu, fara vlaga, in timp ce persoana careia ii oferim atentie, iubire, grija, compasiune, timp, ajutoare materiale, prospera sau ii este bine pe mai multe planuri.

In acest caz, daca suntem o persoana care este orientata catre o evolutie autentica si cultivam valori in mod constant, se produce la un moment dat o experienta care ne arata ca ceea ce credem nu este adevarat si avem ocazia sa ne ajustam pozitia in relatia respectiva.

Aceasta se intampla pentru ca valorile practicate autentic nu pot fi acoperite de energia unui om care in relatie cu noi, nu este onest sau dezinteresat in acea masura incat interesul lui uman, sa nu produca un prejudiciu.  

Acest lucru se intampla insa greu de multe ori, mai ales in relatiile extrem de puternice – parinti – copii, relatiile de cuplu, relatiile de prietenie, in general in relatiile de la care am invatat sa avem asteptari emotionale consistente. Insa din momentul in care incepem sa observam ca existam doar pentru bunastarea celuilalt sau in cea mai mare parte numai pentru aceasta bunastare, deja incepe un proces de echilibrare.

Si in timp, timp care inseamna ani de multe ori, vor fi din ce in ce mai multe momente de adevar care ne vor mai aduce inapoi din energie, pana cand vom reusi sa acceptam ca pentru unii oameni suntem doar o resursa si atat, moment in care acesti oameni isi pierd semnificatia daunatoare pe care o au in mintea noastra si ne putem desprinde natural, fara resentimente si ura, poate cu durere insa aceasta se va vindeca in timp.

Si cu energia noastra intoarsa “acasa”, vom incepe o alta viata pe care de multe ori o numim, adevarata viata si ne putem bucura de toata abundenta pe care ne-am dorit-o sau poate am simtit candva, cumva, ca am venit sa o traim ca experienta, bucurandu-ne de noi, de ea. 

De obicei ne este teama de aceste diferente de nivel de energie pe care le simtim, ne e teama sa nu ne contaminam cu energii “malefice” si ne aparam la orice diferenta de nivel, fara sa ne gandim ca poate, tocmai teama noastra si respingerea unei armonizari naturale care se poate produce pentru a invata si a putea fi intr-o armonie a experientei toti, ne face sa traim conflicte si interior si exterior, si da, atunci putem incepe sa ne si respingem.

Cand noi ne aparam de mediu, e firesc sa simtim ca mediul ne “provoaca”, pentru ca mediul se misca la reactia noastra, iar noi am vrea de multe ori sa nu ne atinga absolut nimic si astfel orice miscare a mediului in contextul in care noi pornim din start cu ideea ca este necesar sa ne aparam de el, o vom vedea ca pe un atac la propria persoana. 

Provocarea pe care ne-o pune insa in permanenta mediul, este sa renuntam la frici si la prejudecati pentru a ne alimenta din libertatea sursei pe care o avem in noi si in acelasi timp si suntem.

Cand ne inchidem sau ne aparam, in mod nejustificat crezand la cea mai mica provocare sau disconfort pe care il simtim ca cineva ne ataca sau ne fura energie ne inchidem si fata de sursa interioara de energie spirituala pe care o avem pentru a putea trai realitatea respectiva intr-un mod pasnic si armonios si  constient, pentru ca atunci traim din fricile pe care le avem si la nivelul scenariilor in care “raul” are forta si are forta intr-adevar, insa forta pe care noi i-o dam.

In mod concret, a trai din sursa de energie spirituala experienta vietii, inseamna o manifestare fireasca, nefortata sau indusa mental, la un nivel potrivit sau in acord cu calitatea energetica a experientei pe care o traim, a claritatii, congruentei, compasiunii, echilibrului, atat cat mediul (care se constituie din toti participantii la o experienta) permite in functie de rezistentele la claritate, congruenta, conpasiune, echilibru, pe care undeva intern isi doreste sa le mai pastreze inca, pentru un beneficiu inregistrat la un moment dat.

Insa atat timp cat energia noastra nu e suficient purificata, adica transformata in energie spirituala, adica fiind inca intr-o masura mai mare sau mai mica, amestecata cu amprente (inerente) ale mediului sau cu amprente ale noastre din tot ce am trait (tristeti, indoieli, neiertari, orgolii, ranchiuni, ambitii, atasamente, razbunari, trecut neprocesat, etc.), se dovedeste deseori a fi destul de dificil sa ne conectam la energia spirituala si sa o lasam sa activeze in noi acele calitati de care avem nevoie pentru a genera o traire si o continuare constructiva a experientei sau a dialogului in care suntem. 

Astfel, in interactiunea pe care o avem cu mediul, indiferent ca este un mediu care ne incarca sau ne provoaca in mod real mecanismele de aparare, putem crede ca cineva ne ataca, ori ca cineva ne fura energie, ori ca suntem provocati intentionat si reactionam la mediu. Incercand sa impiedicam ce credem noi ca se intampla, daca scenariul nostru preferat este ca ce simtim ca se intampla e din cauza unei intentii si actiuni negative a cuiva, consumam mult si repede resursele sanatoase pe care le avem si cu din ce in ce mai putina energie pozitiva putem sa intarim credinta ca suntem epuizati pentru ca cineva actioneaza negativ asupra noastra. 

Consumandu-ne resursele pe intarirea unor credinte care nu sunt conforme cu realitatea, ajungem sa fim (si) noi insine la un moment dat in pozitia de a avea nevoie de ajutor, in primul rand as spune, prin fricile din noi, prin propriile credinte de acum intarite, prin propriul nostru trecut neprocesat prin care se intampla acest lucru, aspecte care pot sa cantareasca greu atunci cand intram in contact cu eventualele actiuni constiente ale celorlalti atunci cand acestia isi doresc sa domine, sa influenteze, sa puna presiuni, sa convinga, sa obtina diverse beneficii intr-un mod netransparent.

Si in acest fel, putem incepe sa cautam si noi, resurse de emotie pozitiva. 

 E de judecat cand si ca, facem acest lucru ?

Cred ca nimic nu e de judecat pe aceasta lume.

Cred ca totul e doar de constatat si in rest de trait si de gestionat constient si cu deschidere umana fata de oamenii din jur chiar daca acestia nu sunt chiar onesti, cultivand valori pentru a ne alinia din interior la intentia celuilalt fara agresivitate, pentru a ii raspunde constructiv, pastrandu-ne in acelasi timp, integritatea psihica, emotionala, spirituala.

Ca oameni, nu suntem asa in totalitate. Pusi pe luat si pe trait in bunastare pe seama altor oameni. Doar am invatat acest fel de a fi, de a lua din jur pentru a supravietui, pentru ca nu mai stim sa ne facem bucurii, pentru ca am uitat sa ne bucuram de clipa chiar daca uneori a o trai inseamna sa ne fie greu, pentru ca am uitat sa ne conectam unii cu ceilalti prin binele din noi care exista in fiecare dintre noi, pentru ca am uitat ca sursa este in interior si de acolo pleaca totul, in toate sensurile pe care putem sa le imaginam, pentru ca am rastalmacit si inlocuit valorile din noi cu idoli, valori care reprezinta daca vreti, felul in care energia spirituala devine “combustibil” de buna calitate pentru noi. 

Judecand pe cei care procedeaza astfel, nu facem altceva decat sa intarim credinte si comportamente, fapt care in mod inevitabil se intoarce la un moment dat prin rezonanta la noi, printr-o experienta care pune intr-o forma sau o alta, judecata noastra. 

Asa incat tot deschiderea catre cei cu care suntem in relatie fara a uita insa de noi, e cheia inspre evolutie, armonie, vindecare. Aceasta nu inseamna insa, sa luam asupra noastra, sa internalizam conflictele celor care sunt in jur. Inseamna sa ramanem empatici in acelasi timp in care ne pastram integritatea. 

Si avem in aceeasi masura, nevoie de aceeasi deschidere si fata de noi. 

Avem nevoie sa ne constientizam trairile si actiunile si in loc sa ne focusam excesiv pe a gasi un vinovat in exterior, sa aducem atentia catre noi, lucrand la frici si la orgolii si curatand din mintea noastra scenariile create de o lume dominata (inca) de frica si orgoliu, apropiindu-ne de lumina constiintei noastre prin care lucrurile se vad intr-un ansamblu in care lupta si furtul energetic e doar o singura felie de realitate in plina transformare si NU o realitate absoluta, “felie” pe care avem si puterea si cunoasterea sa o schimbam.

Astfel ca totul presupune vindecarea noastra in primul rand si foarte important, constientizarea masurii in care putem sa ne implicam sanatos in nevoia (reala) si in evolutia celuilalt.

Cand suntem deschisi fata de o experienta chiar daca in noi mai e si teama, sistemul nostru dupa cum spuneam, se autoregleaza in functie de cat e necesar sa “canalizam” din energia spirituala in experienta respectiva, astfel incat sa fim in echilibru si noi si experienta, ca fiecare din toti cei care participa la experienta sa aiba ocazia sa invete ce are de invatat pe nivelul lui. 

Cand ne deschidem catre experienta, ceea ce inseamna sa nu ne suparam ca experienta pe care o traim arata intr-un fel, ca ne provoaca, sau ne oboseste, ca ne surprinde asa cum nu ne place, sau ca ne expune, sau ca ne limiteaza pe moment, lasam energia vietii sa curga in noi si in experienta dincolo de o energie modificata ca si continut de perceptia noastra si de voia noastra mai ales, a celor care construim prin prezenta noastra respectiva experienta, perceptie si voie care dau uneori forme mai abrupte ale ei.

Crestem astfel potentialul de reusita al experientei, ceea ce inseamna ca fiecare din cei care participa la ea, se simte inspirat sa contribuie mai mult din zona sa de calitati la experienta si isi ia din experienta cat mai constient acel “ceva” care i se potriveste pentru continuarea evolutiei sale, in sensul constructiv. 

E in ajutorul nostru sa fim deschisi spre experienta pentru a putea fi si constienti de ce se intampla, altfel, aparandu-ne prea mult de ce se intampla, nu facem altceva decat sa intarim scenariile din mintea noastra conform carora noi stim de dinainte ce se intampla si mai ales ca ce se intampla, nu e pozitiv, motiv pentru care ridicam bariere de aparare si traim doar parti de experienta, care ne par noua ca sunt sigure conform scenariilor pe care le avem, fara sa tinem cont ca totul este o dinamica si ca un conflict se poate transforma in cooperare cu putin efort din partea noastra.

Astfel tot ce putem observa si invata dintr-o experienta, e aproximativ 20 % in cel mai bun caz si de aceea si evolutia noastra se intampla in consecinta, adica incet, conditionat si in reprize scurte si trebuie sa repetam experientele de viata de suficient de multe ori pana cand devine suficient de clar ca ne raportam la un scenariu care e in mintea noastra atunci cand le traim si nu la realul experientei.

Deschiderea fata de o experienta, are legatura cu increderea pe care o avem in viata, in noi, in Dumnezeu si in faptul ca ceea ce se intampla, nu e un scenariu fix.

Pentru a avea insa o incredere sanatoasa, functionala in tot, este necesar sa ne deschidem.

Sa avem curajul sa traim realitatea experientei in care suntem, cu deschidere de suflet chiar daca uneori e greu.

Sa avem curajul sa lasam viata sa ne arate cum lucreaza in beneficiul nostru chiar si atunci cand acest lucru ne pare imposibil, ceea ce presupune sa invatam sa fim fini observatori pentru a pune in act apoi actiunile sanatose, potrivite, constructive in loc sa ne tinem ocupati sa controlam noi tot sau sa concepem fara numar, scenarii negative.

Greul este inerent in orice la inceput pe acest pamant si in orice experienta noua, e un pic de greu chiar si pentru cei care sunt experimentati si bine ancorati in increderea autentica si constienta si nu in cea ipotetica, autoindusa in plan mental dar netraita la nivel de suflet si care cade prima, atunci cand ce traim simtim ca ne expune, ne provoaca sau simtim ca este dificil.

A iesi insa din felul in care traim viata in acest moment, patrunsi de indoiala, crezand in rau la fel de mult ca si in bine daca nu mai mult si binele in care credem e unul idealizat, crezand in dualitate si incurajand-o in defavoarea unitatii catre care cel putin teoretic tindem, este datoria noastra si a ne implini aceasta datorie e un semn ca am invatat si practic ce inseamna respect fata de sine, constienta si iubire in adevaratul sens al ei.

Sistemul nostru se autoregleaza deci, in functie de dinamica experientei si de cum participam la ea. 

Motiv pentru care chiar daca in noi iubirea neconditionata e treaza si activa sau iubirea fata de Dumnezeu ne transpune in extaz, nu traim 100% din timp in mod total in aceasta stare deoarece, fiecare experienta are sensul ei si uneori ii putem “arde” pe cei din jur cu iubirea sau extazul nostru oricat ar parea de paradoxal acest lucru. 

In aceste situatii, daca in noi e treaza iubirea autentica si credinta autentica fapt pentru care este stins orgoliul de a face lucrurile cum credem noi ca e mai bine pentru interesul nostru, sistemul se autoregleaza si ramane un fond al iubirii, al constientei si al “dumnezeirii” pe care experimentam intreaga experienta punand in experienta atat cat este necesar, pastrandu-ne trairea aproape de umanul celorlalti.

Acest lucru se intampla, pentru a putea crea o experienta in care sa fim toti, pentru a putea crea punti de intelegere intre noi, stiind ca ne putem aprinde oricand mai mult, cu fiecare deschidere a celor din jur catre acelasi gen de iubire sau catre Dumnezeu si atat cat experienta cere sau poate cere la un moment dat, in cursul ei firesc.

Nu trebuie sa fim lacomi dupa stari si e de mare ajutor sa reflectam si sa intelegem toate aceste lucruri, pentru o prezenta sanatoasa acolo unde suntem si in mentinerea unei deschideri si trairi sanatoase si constiente a acestor emotii si conexiuni, intr-un context in care dorinta tuturor pentru aceleasi stari e variabila si poate neconstientizata inca.

Energia noastra spirituala este inteleapta si una cu energia spirituala a tuturor, motiv pentru care cand o constientizam, putem avea la o intelegere de ansamblu a experientelor si a fiintelor umane functionala in acest plan uman, pierind din noi dorinta pentru exclusivitate sau pentru o unicitate cu orice pret, pentru ca atunci stim ca toti suntem la baza din aceeasi sursa si e o chestiune doar de timp sa ne aducem toti aminte de acest lucru si sa il traim din nou, individual si colectiv.

Astfel tot procesul vietii devine o experienta pe care o traim cu bucurie si respect si fiecare intalnire cu cei din jur, are in fondul ei aceeasi bucurie si acelasi respect, urmand ca tot ce iese din aceste “marje”, sa fie adresat respectiv trait din perspectiva intelepciunii, mentionata anterior. 

Ne autoreglam in situatii de conflict, respectand liberul arbitru al celuilalt, respectand ceea ce alege pe moment, ceea ce inseamna sa nu judecam ce se intampla si sa fim atenti la noi. 

Asa vom fi indrumati din interior care e prezenta cea mai potrivita pe care este necesar sa o avem, suntem inspirati sa spunem lucrurile potrivite ca experienta pe care o traim sa aiba sansa cea mai mare daca vreti, sa produca beneficii sanatoase pentru fiecare parte a ei. 

Pentru aceasta, dincolo de orice informatie pe care o purtam in mintea noastra in orice forma o purtam si indiferent ca noi credem ca ne ajuta sau nu ne ajuta, exista “ceva” ce are capacitatea de a “lumina”, de a aduce “aer proaspat”, in tot ceea ce gandim, in indoieli si temeri, in ganduri, emotii si iluzii si in forma fixa in care uneori, le asezam. 

Constiinta, desi pare cateodata in acest fel, nu este un fenomen/aspect abstract.

Este o “valenta” foarte bine definita a fiintei noastre chiar daca ea nu e finita si are aceasta calitate de a aseza lucrurile in echilibru si de a ne inspira de dinauntru forma potrivita de manifestare, in fiece moment.

Si putem sa o cunoastem. 

Constiinta nu creeaza dependenta, o putem folosi oricand, oriunde, in orice circumstanta, nu trebuie sa ne imaginam o alta realitate prin care sa intram in alta stare decat cea prezenta sa o accesam,  nu presupune un ritual, nu inseamna o tehnica, nu ne limiteaza orizontul, implicarea, actiunea, la un numar fix de pasi si nu reprezinta o inductie mentala.

Constiinta este cel mai simplu si direct dar pe care il avem cu totii pentru a ne putea calauzi in calatoria noastra in aceasta viata cu tot ceea ce cuprinde ea.

Cum o accesam ? Cultivand atat cat e posibil de fiecare data, valori umane acolo unde suntem. 

Acest lucru ne va pune in contact cu noi insine si cu experienta pe care o traim, intr-atat de multa profunzime la un moment dat, incat “despartiti” atunci de forma, accesam ceea ce inseamna continut, pe care doar asa, il vom intelege cu adevarat atunci cand isi gaseste loc in forma si creeaza experienta vietii, exprimandu-se prin intermediul ei. 

Cu drag, o evolutie cat mai pasnica si constienta tuturor !

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,