Acestea sunt legaturi energetice care transfera emotii in trairile pe care le avem si incarca experienta vietii cu o semnificatie care poate ajunge apoi realitate.

In acest fel, noi traim experienta in avans, pe baza lor si cu cat sunt mai rigide aceste asocieri sau mai investite cu credibilitate, cu atat mai mica posibilitatea pe care o avem de a trai experienta vietii in prezent si cu atat mai mica posibilitatea de a ne imbogati cu noi semnificatii si trairi si de a face alegeri constiente si (mai) potrivite cu momentul.

La fel, cand asociem “pisica alba” cu “norocul”, dupa ce vom intalni o pisica alba, vom trai in asteptarea “binelui” sa se manifeste si investind speranta in “pasii experientei”, e posibil sa crestem sansele ca binele sa se manifeste deoarece ne incarcam singuri cu energie pozitiva, prin intermediul acestei asocieri. 

Mecanismul este, ca noi folosim “pisica” pe post de instrument asupra caruia transferam atat fricile cat si sperantele noastre, avand in acelasi timp un motiv atat pentru “ghinionul” pe care e posibil sa il avem cat si pentru “noroacele” care ni se intampla.

In acelasi timp tindem de multe ori sa atribuim “pisicii” un rol activ in crearea experientelor de viata, in sensul in care ea este, pentru unii dintre noi, mai mult decat un simplu vestitor care aduce o veste buna sau o veste rea. 

A ne lua fricile inapoi (care oricum sunt ale noastre) dar si resursele (care sunt tot ale noastre) pentru a ne crea norocul, presupune

• eliberarea acestor asocieri,
• eliberarea pisicii din rol de instrument,
• eliberarea credintei noastre ca pisica este purtator/creator de ghinion sau de noroc si presupune
• asumarea faptului ca noi suntem creatorii realitatii noastre si co-creatori ai realitatii colective impreuna cu ceilalti 7 miliarde cati suntem pe pamant. 

Pare insa ca datorita educatiei milenare, e relativ greu sa ne asumam contributia reala la ce traim, in toate sensurile ei, fie pentru ca incercam un sentiment de vina, fie din orgoliu, fie dintr-o falsa umilinta sau din necunoastere de sine si de aceea folosim destul de des acest gen de asocieri atat in mod direct cat si in crearea unor tehnici, pentru a genera semnificatii care sa ne incarce experienta cu energie pozitiva sau sa ne descarce pe noi insine, de vina. 

“Pisica alba”, “pisica neagra”, “alb”, “negru”, “ghinion”, “noroc”, arata

• dualitatea credintelor noastre,
• polii credintelor noastre,
• reperele pe care le avem si ambele sunt in exterior,
• transferul “controlului” asupra formei 

si ne lipseste de posibilitatea de a avea o contributie in mod real, la propria viata si la propria evolutie, pentru ca prin acest gen de asocieri, contributia noastra la viata cand gandim in acest fel, este ca noi suntem pur si simplu in viata si doar asteptam ca lucrurile sa ni se intample.

Prin credinta repetata in timp in ideea de noroc si ghinion si prin organizarea vietii noastre in jurul ei chiar daca nu suntem constienti ca asta facem, ajungem sa credem ca exista un “destin” in acest sens, aceasta insemnand ca de prea mult “ghinion” sau de prea mult “noroc”, ajungem la un moment dat sa ne identificam fie cu o parte fie cu cealalta si sa spunem despre noi la modul general ca “sunt ghinionist” sau ca “sunt norocos”.

In timp ce “sunt ghinionist” intretine o postura de victima si neasumare, ceea ce incurajeaza un rol pasiv care atrage si mai mult prin neimplicare constienta in propria viata “ghinionul”, “sunt norocos” pare sa atraga si mai mult noroc.

Insa si “sunt norocos”, nu inseamna neaparat ca exista intotdeauna acele sincronicitati pe care le dorim, ca totul se potriveste la fix intotdeauna, ca persoana respectiva nu e nici macar atinsa de acel gen de experiente pentru care cei din jur s-ar putea considera ghinionisti.

Nimeni nu e “ghinionist” sau “norocos”, intotdeauna.

“Sunt norocos”, poate insemna pur si simplu, o anumita detasare de experientele cu incarcatura “negativa”, o selectie voita doar a aspectelor pozitive care se intampla in viata si in unele cazuri poate insemna chiar indiferenta fata de experientele mai putin placute, indiferenta dezvoltata ca mecanism de aparare. 

Daca observam cu atentie, “norocul” functioneaza la oamenii care  nu sunt doar sub impresia unei autosugestii ci ei chiar sunt oameni pozitivi, carora le place autentic viata, care cand dau de greu nu le e usor dar se mobilizeaza si reusesc sa intoarca in favoarea lor la un moment dat si cursul si parcursul experientei prin atitudinea deschisa si orientata catre a gasi o cale constructiva pentru tot ce se intampla.

Astfel deseori o intamplare “negativa” la inceput, care in momentul in care se intampla este fix ceea ce nu ne dorim sau asteptam si ne intoarce viata sau fiinta pe dos o perioada, este perceputa ca un mare noroc, dupa ce omul ia din experienta, invatatura pentru viata. 

La persoanele care se bazeaza exclusiv pe noroc si care au nevoie de autosugestie si o practica constant, acest lucru poate functiona si functioneaza, insa sugestia respectiva trebuie alimentata in permanenta ca sa produca “norocul” respectiv, “noroc” care nu se mai produce, de obicei, daca sugestia e abandonata. 

Acest lucru se intampla pentru ca omul nu isi asuma forta cu care incarca sugestia desi este a lui, ci transfera forta cu care lucreaza aceasta (in aparenta) sugestiei respective, de aceea cand o afirmatie nu mai functioneaza, omul resimte o lipsa, resimte un gol, ramane fara forta pentru ca nu constientizeaza ca de fapt forta creatoare de realitate este a lui, pentru ca crede mai mult in afirmatia respectiva fara de care “el singur” nu ar fi in stare sa realizeze acel lucru. 

Omul se conditioneaza sa functioneze pe baza de afirmatii pozitive sau sugestii, pe care trebuie insa sa le schimbe in permanenta deoarece si energia proprie, energia colectiva si experientele de viata sunt altele in permanenta.

Odata asumata aceasta forta pe care o transferam asupra sugestiilor, odata “luata” inapoi incarcatura pozitiva pe care o transferam obiectelor, amuletelor, afirmatiilor, “aducatoare de noroc”, vom functiona din ce in ce mai integrat, mai liber, mai simplu si mai constient, cu o stare buna in interior, de unde apar apoi solutiile la situatiile pe care le traim in viata. 

Cu forta creatoare asumata, vom produce noi “norocul” prin implicarea constienta, constructiva, clara in fiecare experienta intelegand in acelasi timp, principiile de functionare sistemica ale intregului din care facem parte toti (pentru ca nu e cazul sa ne credem Dumnezeu), principiile prezentei noastre individuale in constiinta colectiva, intelegand astfel si de ce exista si ce inseamna “ghinionul” de moment. 

Cu forta creatoare asumata, vom fi liberi de “ghinionul” de care ne temem cand, spre exemplu, pierdem amuleta sau cade de pe perete obiectul de “bun augur”, rezolvand foarte multe frici pe care le cream artificial doar pentru ca uneori, e greu sa fim o fiinta asumata, sa ne insusim responsabilitatea gandurilor si a emotiilor noastre ajunse in fapta si poate, cel mai greu este sa credem, ca acea forta pozitiva pe care o “imprumutam” tuturor acestor “elemente de suport”, e de fapt, in noi. 

“Ghinion” sau “noroc”, in viata noastra se pare ca urmeaza ce avem nevoie sa urmeze sa fim liberi de conditionari, eliberarea de conditionarile care devin incet incet o dogma, insemnand o evolutie in modul in care ne percepem si percepem realitatea cat si o evolutie in modul in care ne traim pe noi si traim realitatea. 

Viata ne invata ce inseamna sa fii liber, curgator ca insasi forta vietii pe care se pare ca nimic nu o impiedica sa creeze iar si iar o noua forma, care isi gaseste curs si existenta in orice limitare si care ne invata intr-un mod subtil la inceput dupa care din ce in ce mai evident, ca aceasta forta creatoare a vietii, e in noi. 

“Bun” sau “rau”, e interpretarea noastra asupra experientei pe care o traim, atunci cand ne uitam la experienta vietii prin prisma a ceea ce am invatat ca este bun sau rau, prin prisma a ceea ce am invatat ca aduce sau ca ia o experienta in si din viata noastra, intr-un mod concret si cu referire doar la ceea ce tine de existenta materiala. 

Insa, dupa un timp si dupa multe experiente “rele”, intelese, asezate in constiinta si in organismul nostru, putem vedea, fara ca acest lucru sa fie o gandire pozitiva dusa la absurd, ca orice experienta are in ea un bine “mai inalt” pentru constiinta si realitatea noastra si ca daca vrem sa evoluam si aceasta este orientarea noastra, fiecare experienta care in fapt poate fi destul de dificila uneori, este in esenta, o experienta, buna, prin constientizarile pe care le aduce si prin deciziile in favoarea noastra pe care de multe ori, numai asa le luam. 

Pentru orice experienta “negativa” pe care o putem trai, exista in “baza de date” a constiintei colective, cel putin un om care a reusit sa iasa din scenariul ei, sa ii inteleaga sensul si sa o vada ca pe o experienta pozitiva.

Si atat timp cat exista precedent pentru “ceva”, acel “ceva” inseamna ca e posibil si poate sa fie replicat ca rezultat, ramanand ca doar calea sa si-o descopere fiecare pe a lui.

“Ghinionul” sau “norocul” nostru nu tin de pisica neagra, de pisica alba sau de orice alta “forma” care apartine lumii materiale. 

Superstitia exista doar in mintea noastra si nu si in realitate.

Iar noi nu cream realitatea doar de la nivelul schemelor mentale, pentru ca daca ar fi asa abia atunci am fi prinsi intr-un destin pe care nu il putem schimba si am fi obligati cumva sa ramanem intr-un ciclu nesfarsit de consecinta si consum, fara posibilitatea de a evolua, schimband realitatea pe care o traim, lucru care deja e invalidat de experienta multor oameni care au putut face acest lucru.