Cum e cand Dumnezeu traieste bucuria …
Cum e cand Dumnezeu traieste bucuria …
Cand Dumnezeu traieste bucuria, este ca atunci cand izbucneste rasaritul,
Cand albina descopera polenul,
Cand o mama aude primul strigat in aceasta lume al copilului pe care l-a dorit,
Cand cel care a respins odata pe nedrept pe cineva, simte sincer ca ii pare rau,
Cand un boboc se sparge si devine floare,
Cand omul si adevarul despre viata, despre tot, se intalnesc in om,
Cand valurile unei mãri ajung stropi stralucitori si se intalnesc cu tarmul,
Cand Dumnezeu traieste bucuria este ca atunci cand suntem iertati in ultima clipa a sperantei noastre,
Cand 2 minti sunt luminate in acelasi timp si 2 suflete se regasesc asa cum se stiau de la inceput,
Cand strigatul de bucurie si de reusita onesta al celuilalt de langa tine, oricare si oricine ar fi, e si pentru tine, bucurie,
Cand te spargi in tot intregul tau intr-o durere fara nume ca mai apoi sa te regasesti intreg din nou, traind aici in continuare intr-o iubire care intregeste ceea ce iubesti si te inspira sa traiesti ca om, intregul
Cand in acel moment de « NU MAI POT ! «, pe care il traieste omul, o mana intr-o alta mana, un suflet impreuna cu un altul, doua constiinte impreuna construiesc o punte pe care in loc de o cadere, se intampla o inaltare impreuna.
Cand Dumnezeu traieste bucuria, e ca atunci cand vine primavara dupa iarna,
Cand iarba isi intalneste roua,
Cand intelesul vietii isi capata un rost in cine esti si iti implineste vindecarea,
Cand un suflet se creeaza in lumea asta, asa cum Dumnezeu il stie si cum sufletul se stie pe el insusi ca era la inceput,
Cand ajungi ca om sa iti dai seama ce binecuvantare inseamna adevarul si ce binecuvantare inseamna si sa il traiesti aici cat poate omul de deplin,
Cand bucuria din momentul in care ai primit sa fii din nou, intreg si limpezit de acel gand care s-a strecurat in propria gandire pentru a iti intoarce sensul de la bine, elibereaza, intregeste si iti porneste drumul pentru a iti implini cu adevarat menirea, acea infaptuire care ti se potriveste tie cu adevarat,
Cand ce e onest si simplu in lume, se intampla,
Cand viata e traita cu un suflet plin,
Si cand recunostinta pentru toate acestea se imprastie infinit intr-o imbratisare intre om si Dumnezeu, imbratisare pe care omul a stiut mereu ca poate sa ajunga sa o cunoasca si sa o traiasca in viata lui de pe acest pamant.
Cam asa este atunci cand Dumnezeu traieste bucuria.
Si de fiecare data cand bucuria sincera a omului intalneste un moment de bucurie al lui Dumnezeu, este la fel ….. Dumnezeu se recunoaste in om si omul il cunoaste in el, pe Dumnezeu si atunci om si Dumnezeu sunt Una.
Dumnezeu traieste in permanentã bucuria.
Iar cand in om bucuria nu isi gaseste loc, Dumnezeu isi impleteste bucuria lui cu compasiunea.
Si devine si mai ocupat sa creeze cu toata bucuria lui, urmatoarea clipa de emotie si intalnire pentru om, in care acesta poate sa traiasca bucuria.
*
Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .
Va multumesc,
Frumos ceea ce spuneti!
Acea mandrie pe care o amintiti este intr-adevar frumoasa. E o bucurie intima si mare in acelasi timp, cand realizezi ce inseamna Dumnezeu si care este locul lui in tine. Orice teama de a iti trai aceasta bucurie in lume nu mai este si tie iti vine in fiecare clipa sa o canti …
Aceasta bucurie intr-o prima faza te “acopera” cu totul si te copleseste intrucat nu esti obisnuit si exista uneori tendinta de uita usor de lume, dupa cum exista si dorinta de a iti trai doar tu cu El fiind inca in lume, bucuria ta de Dumnezeu.
Apoi, insasi bucuria te invata ca pentru a o putea trai deplin, este necesar cateodata sa astepti, sa o intelegi, sa te obisnuiesti sa o porti in tine si apoi sa te intorci din nou la oameni si sa oferi o cale acestei bucurii, prin care sa o lasi sa se intalneasca intr-un mod firesc cu bucuria celuilalt cu care te intalnesti, insufletit si el, de acelasi Dumnezeu.
Si el il poarta in el pe Dumnezeu, asa cum spuneti, si inimile noastre este minunat sa cante impreuna.
Multumesc frumos de gandurile bune ! Aprecierea dvs., v-o daruiesc si eu si va multumesc frumos ca primiti aceste randuri!
Scâteia de divin sălăşuieşte în fiecare dintre noi. Acolo e locul bucuriei şi al iubirii. Păstraţi curat acel loc, nepângărit căci numai aşa il veţi putea recunoaşte pe Dumnezeu în voi şi veţi fi mândri că sunteţi creaţi după chipul şi asemănarea lui.
Frumos text! . Ne dăruiţi lucruri de excepţie !
Multumesc mult Claudia, cu mult drag te imbratisez ! Ma bucur mult ca traiesti emotii, BUCURIE si SPERANTA !
Cand sufletul e treaz, omul nu mai are nevoie sa imagineze. Trairea lui vorbeste lui si celor care sunt in jur
Forte frumos ! Emotionant ! O descriere ce trezeste BUCURIE SI SPERANTA !
Felicitari !