Viata = Evolutie spirituala = Viata – Intrebari pentru sine

De multe ori, poate si din cauza unei abundente de tehnici si metode care promoveaza rezolvarea in plan imaginar si imediat a tuturor problemelor de viata, credem ca evolutia spirituala inseamna o acumulare de tehnici si metode, prin care ne rezolvam la modul exclusiv problemele de viata, ajungand de multe ori sa credem astfel, ca “ele” si nu “noi”.

“Meditam” pentru iertare, ne imaginam cum ne curatam trecutul, facem initeri, ne inducem stari prin care ne imaginam ca blocajele pe care le avem nu mai apar, “taiem” imaginar legaturi energetice intre noi, apelam la multe feluri de deschidere a mintii pentru a ne dezvolta comunicarea telepatica, pentru a intra in contact imaginar/indus cu sinele mai luminos si incet, incet, ne indepartam de tot ce e uman si de adevaratele conexiuni pe care instrumentele nu ni le pot da, pentru simplul fapt ca sunt, intermediari adica se aseaza “intre” noi si ceea ce ne straduim sa accesam. 

Astfel, ne indepartam de emotiile noastre pe care credem ca le integram doar daca ne imaginam sau ne sugestionam ca facem acest lucru, ne indepartam de propriile informatii adoptand total cateodata, alte informatii doar pentru ca se spune ca “federatia intergalactica a transmis ….”, nu ne mai folosim discernamantul si ne punem constiinta la dispozitia unor “entitati extraterestre” pe care le credem benefice doar pentru ca ne indeamna la “lupta impotriva intunericului” sau ni se adreseaza cu “iubitii nostri”, sau cu “suflete dragi” sau cu “copiii mei” si altele asemanatoare.

Preocupati sa “meditam”, sa comunicam telepatic, sa calatorim astral, sa practicam ritualuri, nu mai stim cum sa comunicam real nici cu noi insine si nici unii cu ceilalti, nu ne mai gasim cuvintele, nu ne mai conectam unii la ceilalti decat daca vorbim aceeasi limba ezoterica, sau ne place acelasi autor sau ne descoperim afinitati pentru fractali sau sirul lui fibonacci, sau vibram pe aceleasi acorduri muzicale spirituale.

Si mai mult decat atat, intr-un mod paradoxal, nu ne mai acceptam unii pe altii decat daca facem parte din aceleasi cercuri.

Nu ne mai intelegem starile, nici pe ale noastre si nici pe ale celor din jur pentru ca nu mai facem efortul de a ni le intelege si cum sa il mai facem cand pentru orice ni se intampla avem deja raspunsuri … ori e luna albastra, ori suntem intr-un proces de trezire spirituala, ori suntem sub atac psi, ori e trauma din copilarie, ori e de vina vreun demon sau o legiune de demoni, ori e un blocaj energetic, ori vine energia noua si ne da simptome, ori e de la “ego” sau “mintea”e de vina, sau “maestrii spirituali” au raspunsuri mult mai bune si e suficient sa le citam sau sa le tinem minte.

Cat mai stim insa sa ne identificam noi insine emotiile cu acuratete si sa le punem in contextul in care le traim?

Cat mai putem spune cu certitudine interna ca emotia “x” este ceea ce traiesc acum?

Cat mai stim sa ne verbalizam firesc trairile cu propriile cuvinte, fara sa ne ducem mai intai in fraza binecunoscuta ca “acest lucru nu se poate pune in cuvinte”?

Cat mai stim sa descriem NOI realitatea pe care o traim fara a imprumuta diverse explicatii?

Stim sau am invatat cu adevarat dupa toata aceasta “cultura spirituala” care sunt gandurile noastre si ce preluam din jur sau am ajuns doar sa ne insusim fara cercetare mult din ceea ce accesam?

Stim sa facem diferenta intre imaginatie si autentic?

Cat mai stim sa dialogam deschis unii cu ceilalti, uitandu-ne unii in ochii celorlalti, in loc sa inchidem ochii si “sa rezolvam” conflictul in astral …?

Mai stim sau cat mai stim cine (mai) suntem, fara “trusa de instrumente spirituale” ?

Mai stim oare sa fim oameni, preocupati sa fim atat de spirituali?

Am reusit sau nu, sau cat am reusit sa il traim de fapt pe Dumnezeu, simplu si firesc si indiferent de circumstanta?

Evolutia spirituala autentica nu ne absoarbe in ritualuri si mecanici care ne obisnuiesc sa preferam doar anumite conversatii, doar anumite locuri, doar anumite planuri dintre care preferat e cel imaginar, doar anumite melodii, doar anumite persoane, doar un anumit limbaj, doar anumite ocupatii … evolutia spirituala ne trezeste si la Dumnezeu dar si la umanitate, la intregul ei si ne daruieste acceptare fata de viata pe pamant asa cum este ea acest lucru neinsemnand sa devenim pasivi sau indiferenti la tot ce se intampla si ne daruieste trairea constienta a vietii pe pamant intr-un mod simplu si direct, PRIN insasi firea si fiinta noastra, evolutia spirituala fiind atunci asigurata, modulata simplu, din interior prin relatia cea mai importanta – conexiunea cu sinele profund interior.

Daca simtim ca devenim din ce in ce mai izolati in practicile noastre, daca simtim ca fara “trusa de instrumente spirituale” nu mai stim nimic si nu mai stim ce suntem sau pacea si conexiunea ne dispare, daca simtim ca folosim un limbaj pe care ne vine din ce in ce mai greu sa il traducem, daca simtim ca a intra in contact cu oameni care cred altfel decat noi si practica altfel decat noi spiritualitatea e greu si dificil si ne provoaca, inseamna ca am mai creat inca o conditie la starea noastra, daca simtim ca preferam compania doar a anumitor oameni cu preocupari mai spirituale sau spirituale la fel ca ale noastre, daca simtim ca suntem pretiosi in exprimare si ne place sa fim recunoscuti ca fiinte spirituale, daca simtim ca nu mai stim ce e diversitatea in sunete si tonuri si altele asemanatoare, e bine sa ne oprim putin din tot ce facem si sa ne uitam putin mai in adanc dar si la realitate. 

E bine sa ne dam o pauza si sa ne gandim daca nu cumva dintr-o cutie am intrat in alta, e drept putin mai altfel, dar atat timp cat este o cutie, tot o cutie este si nu inseamna ca am evoluat sau ca am facut pasi prea departe atat timp cat in loc sa ne apropiem de constienta, viata, oameni, firesc si universal, ramanem prinsi tot intr-un spatiu al mintii si al conditionarii noastre si al relatiilor dintre noi chiar daca acest spatiu se numeste sau il numim noi, “spiritual”.

Practicile ne pot fi de ajutor, pentru ca nu sunt obligatorii, ci poate numai necesare pentru un anume timp si pentru cine vrea sa inteleaga un anume lucru si atat timp cat nu ne pun in minte si in suflet noi bariere care ne despart de data aceasta in umani si spirituali, atat timp cat bucuria vietii ramane bucuria vietii si nu se transforma intr-o bucurie din ce in ce mai conditionata a vietii respingand tocmai lucrurile simple ale vietii catre care intr-un mod paradoxal ar trebui sa ne indreptam.

Ne sunt de ajutor atat timp cat libertatea noastra din punct de vedere interior creste, atat timp cat intelegerea asupra noastra insine, a naturii umane si a vietii in esenta iarasi creste in acel mod firesc, intuitiv, empatic, atat timp cat devenim din ce in ce mai deschisi cu ceilalti oricine ar fi sa fie ei intelegand corect ce inseamna acest lucru, atat timp cat ne putem pas cu pas si fiecare in ritmul si in felul lui si cu cuvinte proprii, explica viata atat cat avem nevoie pentru noi si cat au si cei din jur nevoie.

Ne sunt de ajutor atat timp cat ne mentinem orizontul liber si nu ne indentificam cu ele si nu le confundam cu destinatia in sine.

Ne sunt de ajutor atat timp cat ne duc catre firesc, catre autentic si catre simplitate.

Altfel evolutia spirituala devine doar un mijloc prin care ne indepartam de noi si unii de ceilalti izolandu-ne in abstract si in imaginar, izolandu-ne in sfere din ce in ce mai conceptuale crezand ca “acolo” si in acest fel ne vom intalni cu “cine suntem cu adevarat” si iluzionandu-ne ca traim de fapt la modul autentic, in “aici si in acum” si suntem eliberati, de toate.

Viata = Evolutie spirituala = Viata 

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,