Dumnezeu poate fi trait asa cum este cu adevarat si dincolo de numele de Dumnezeu, atunci cand suntem liberi de orice forma a mintii, prin care il accesam.

O minte orientata catre o structura anume pentru a il accesa pe Dumnezeu intr-un mod particular, ii creeaza lui Dumnezeu o identitate si aceasta identitate a lui Dumnezeu este ceea ce accesam, prin forma sau modalitatea respectiva.

O minte care tine in ea insasi mai multe forme pentru a il accesa pe Dumnezeu, creeaza tot atatea identitati intre care Dumnezeu se imparte, devenind astfel fragmentat iar experierea lui este limitata, fiind influentata de toate aceste moduri de accesare si identitati.

Asa incat o experienta a lui Dumnezeu asa cum este “el” cu adevarat, se poate face in “conditiile” libertatii noastre, ale eliberarii mintii noastre de structuri create ca fiind repere fixe, prin care il accesam.

Odata mintea libera de acestea, omul e unit cu Dumnezeu si incepe sa il traiasca constient, survoland printre realitati, traind prezent clipa de fata, straturile realitatii, intr-o realitate unica ce le cuprinde pe toate cate sunt, fara sa apartina insa la modul absolut niciuneia din ele, iar trairea sa nu e in niciun fel intermediata.

Omul isi regaseste atunci si constient, apartenenta sa la ceea ce insufleteste firea si nu mai simte ca apartine firii in totalitate. Se regaseste in Creator si nu se mai identifica cu creatia in sine, fie ea concreta sau cu imaginatia sa, traind prin suferinta, expresia departarii sale de originar (l).

Totul se intampla prin dorinta sincera de a trai cu adevarat ce inseamna Dumnezeu, prin intoarcere spre sine si prin fapta sincera care ne aproprie de Dumnezeu, prin care trecem cu trairea noastra de forme dupa forme ale mintii, asumandu-ne experienta eliberarii lor, pentru a trai direct prin experienta personala, ceea ce pana atunci am accesat numai partial, intermediat dar si transformat, de mintea noastra si de atat de multe forme prin care l-am filtrat pe Dumnezeu, influentand trairea noastra.

Cu drag,