Valoarea autentica de sine, vine mult din fondul sufletesc pe care il avem, din care si prin care omul aduce si infaptuieste in lumea materiala ganduri, fapte, forme si idei.

Toti purtam comori in sufletele noastre insa uneori nu le descoperim, deoarece inlocuim valorile perene cu valori concrete, materiale sau legate de traiul nostru in lumea materiala, care trec. In acest fel valoarea intrinseca e inlocuita cu imaginea pe care ne dorim sa o avem pentru a putea beneficIa de valorile concrete,  imagine care ne devine o identitate pe care ne luptam sa o pastram in fata lumii cu pretul sinelui interior. 

In momentul insa, in care ajungem in contact cu noi insine, cu acest sine din interior, printr-o cunoastere autentica de sine, ne regasim apartenenta atat la propriul sine revelat, cunoscut si recunoscut, cat si la un sine colectiv, la tot ceea ce exista.

Si ne accesam atunci intr-un mod neconditionat, bogatia pe care o purtam in suflet inca de la inceputuri ca pe un izvor de viata si creatie ce poate continua la nesfarsit.

In contact cu o asemenea incarcatura, dorinta de a (ne) impune, de a (ne) demonstra, “importanta” noastra personala se dizolva.

Una din binecuvantarile reale, ale vietii pe pamant e sa ne descoperim bogatiile din suflet si sa le oferim liber si cu bucurie. Pentru ca ceea ce oferim cu adevarat din suflet, (ne) ramane in suflet(e) si ne imbogateste permanent, cu “ceva” ce nu poate fi pus in balanta cu ceea ce are lumea materiala de oferit.