“Studiul firii” noastre ne daruieste informatii foarte relevante pentru apropierea de “divin”.

Observandu-ne in timp ce actionam, observandu-ne in timp ce functionam in diverse feluri, prin reactiile noastre, observandu-ne relatia pe care o avem cu mediul in timp ce el se schimba, putem desprinde despre noi o cunoastere universala menita sa ne apropie extrem de mult de experierea intr-un mod firesc a naturii mai profunde, pe care o numim “divinul”.

Permitem astfel, realizarea unor conexiuni proprii, desfacerea unor vechi conexiuni si formarea unor noi conexiuni, care ne desprind din ce in ce mai mult de orice rol si ne apropie din ce in ce mai mult de cunoasterea “de dinauntru” si de noi insine ca intreg.

*`*

Cautam “divinul” , uneori, o viata intreaga si ne dam seama cateodata, ca in toata cautarea noastra este important sa stim ce inseamna cu adevarat, “umanul”.

Fara a avea o baza in “uman”, “divinul” nu poate sa existe, concret, aici, in aceasta lume.

Din “divin” a aparut “umanul”, asa cum din “uman” poate aparea “divinul”.

O preafrumoasa continuare .

“Divinul” si “umanul” … vine un moment cand ambele exprima acelasi lucru.

E momentul contopirii, al realizarii constiente, cand “divinul” se regaseste in “uman” si “umanul” cunoaste astfel tot ce e “divinul”.

Dupa care totul fiinteaza  mai departe, impreuna.

Simplu si firesc.