Unul dintre marile daruri pe care ni le putem face, este sa redevenim fiinte constiente de gandurile noastre, de ceea ce simtim, de motivele pentru care facem ce facem, sa devenim fiinte constiente de faptele noastre si de ce anume creeaza ele si de straturile diverse ale acestei “povesti” a realitatii pe care am pus-0 cap la cap in mintea noastra si careia i ne conformam.

Sa stim sa dam o interpretare corecta acestor ganduri, motive, fapte si emotii, astfel incat intregul plan interior sa permita o innobilare continua a vietii, a fiintei si a prezentei noastre in planul material, o repunere fireasca in propriile, eternele si niciodata retrase de catre Dumnezeu, drepturi.

Si sa stim ca intotdeauna exista si alta perspectiva a realitatii fizice pe care o cream, care pune totul intr-o “asezare” mai completa, mai complexa, de ansamblu, care poate “lumina” o prima perspectiva pe care o avem, perceptia de moment, o perceptie marginala asupra realitatii.

Apropiindu-ne in primul rand sufleteste de aceasta realitate mai complexa, deschizandu-ne catre ideea existentei ei, putem avea in permanenta siguranta ca ii vom regasi frecventa, aducand “lumina” in orice realitate de moment pe care o traim, imbogatind orice perspectiva marginala cu calitatea, claritatea, perspectivei de ansamblu, de la centru.