In felul vietii de a fi, multe lucruri se termina.

Relatii, experiente, faze, ani, proiecte ..

Si multe din acestea care se inchid la un moment dat, simtim ca lasa un gol pe care vrem dupa aceea sa il umplem cu un alt proiect, cu o alta experienta, cu alt om.

Facand asa, cream continuitate in viata noastra din perspectiva de a acoperi o lipsa si astfel vom trai mereu cu un gol.

Cand insa in fiecare clipa, in fiecare loc in care suntem, in fiecare relatie pe care o avem, in fiecare experienta, in fiecare faza a vietii si a evolutiei noastre dam tot ce avem mai bun sau macar ne straduim in umanitatea noastra de fiece moment sa facem acest lucru, atunci cand undeva, cumva, candva, se ajunge la un fel de rezolutie interna cu momentul sau relatia in care suntem, nu ramanem goi si nu ramanem singuri asa cum pare sau se simte deseori.

Ramanem cu ceea ce avem mai bun.

Pentru ca de acolo de unde daruim in jur, se umple.

Si asa putem crea mereu o continuare, din prea-plinul sufletului nostru, intr-o experienta noua, intr-un nou proiect, intr-o relatie noua sau intr-o noua faza a vietii si a evolutiei noastre.