Intotdeauna avem sau poate sa existe o scuza bunã pentru ceva ce am gresit.

Insa nu scuza este cea mai importantã si nu scuza este cea care reparã.

Scuza, poate insa sa ajute. Si pentru ca ea sa implineasca in om cu adevarat iertarea, scuza trebuie sa fie adevaratã.

Ceea ce reparã este in primul rand este sinceritatea lui “imi pare rau” care aratã cã ne-am dat seama de gresealã, cã o recunoastem fara sa mai incercam sa o ascundem, ca ne-o asumam si cã suntem cât se poate de dispusi sa facem tot ce e uman si de bun simt, sa reparãm ce mai e posibil.

Si in al doilea rand, ceea ce reparã pânã la sfarsit si merge in paralel cu sinceritatea, este ca greseala sã nu se mai repete, stradania noastra de a nu mai repeta greseala. 

Prin iertare avem o a doua sansã sau mai multe, insã acest lucru nu inseamna a gresi la nesfarsit … intrucat a ierta, nu inseamna dreptul la abuz.

*