Intre “a fi trezit” si ” a fi treaz” e o diferenta.

“A fi trezit”, reprezinta inceputul unor constientizari fundamentale despre viata si fiinta noastra, inseamna inceputul unei deschideri spirituale petrecuta constient cã ceea ce traim reprezinta o deschidere in acest sens.

“A fi treaz”, inseamna infaptuirea acelor adevaruri in mintea, constiinta si in caracterul nostru si trairea constienta a acelor adevaruri intr-un mod firesc in viata absolut concreta pe care o avem de zi cu zi.

Intre “a fi trezit” si “a fi treaz”, este un drum si un timp de lucru cu propria fiinta. Acest drum, daca vrem sa fim in starea de trezie, trebuie parcurs pentru ca “a fi trezit” nu inseamna “a fi treaz” deopotriva si nu e suficient.

Cand noi suntem numai treziti, “somnul constiintei” poate foarte simplu sa ne mai cuprinda. Pentru cã nu suntem inca transformati si insufletiti de adevarul pur care “coboara” ca un foc in mintea noastra indepartand orice umbra a vremurilor care s-a intrepatruns…

Cu cat noi suntem mai  treji, e din ce in ce mai greu sa ne mai cuprinda “somnul constiintei”. Pentru cã experienta vietii in acest sens, schimba caracterul, slefuieste tot in om, si il dispune unei practici mai mult decat firesti a relatiei lui cu adevarul, o practica pe care omul si-o insuseste constient si in acelasi timp ii e si foarte indragita.

Pentru omul treaz, totul devine absolut din fire si promisiunea somnului in care a fost, nu mai face sens.

VIATA in sine il insufleteste si in interiorul lui focul ei e viu in acel fel in care pentru omul treaz, trairea permanenta a acestui foc, e sensul.