Un om isi cinsteste fiinta, prezenta “mostenita” pe acest pamant prin linia strabuna si isi cinsteste si “mana care l-a creat”, gândind cu propria minte, simtind cu propriul suflet, crezând cu propria constiinta, creând cu tot intregul care este, avand incredere ca isi poate avea reperul sãu, deschis fiind in acelasi timp, catre a comunica, a impartasi si a invata in continuare din orice experienta, din relatiile sale si de la oamenii din jur.

Creând insa mereu ceva prin propriile abilitati si mergand din ce in ce mai mult catre izvorul de creativitate permanenta dinauntru, folosind cat mai constient contactul sãu cu  inspiratia universala, oricat de sigur sau nesigur i-ar fi traiul in acel moment, omul isi dezvolta firea, isi dezvolta abilitati, isi descopera resursele interioare si isi dezvolta un simt firesc si sanatos si autentic constient, de apartenenta la TOT ceea ce inseamna ca fiinta si la TOT ceea ce exista.

Prin creatie constienta, omul cunoaste, traieste, manifesta sursa prin care tot ce este a venit la viata, Dumnezeul creator.