Aparent afirmatia e un paradox, insa ea ne poate parea in acest fel, cel putin intr-un prim moment, deoarece suntem obisnuiti sa gandim la modul secvential, folosind emisferele cerebrale pe rand, trecand astfel dintr-o extrema in cealalta, percepand realitatea cand intr-un fel, cand intr-altul si reusind arareori sa le impacam.

In gandirea unitara insa folosim emisferele cerebrale in acelasi timp sau, la “distanta de timp” mult mai mica, ceea ce face ca extremele sa nu mai fie atat de indepartate, producandu-se astfel transcenderea secventialitatii si a dualitatii.

Reflectand pur si simplu la aceste aspecte, intr-o maniera in care nu doriti sa va convingeti de o realitate anume, ci va orientati sa vedeti de fapt care este adevarul, “adevarul fiind la mijloc”, o vorba deloc intamplatoare din batrani .., exista posibilitatea sa puneti laolalta functionalitatea ambelor emisfere si sa apropiati extremele suficient de mult astfel incat sa transcendeti paradoxul.

Va incurajez astfel sa reflectati.

Alina Mihai