Viata este cateodata ca un dulce la care am tanjit.

Si e bine sa ne bucuram de ea atat timp cat dulceata ei nu se consuma.

Sa ne bucuram de ea nu la modul nesatios sau lacom, egoist sau posesiv sau risipind dulceata ei, nestiind ce risipim, in trairi care ne consuma, ci gustand fiecare clipa in care ni se ofera, impartind din dulceata clipei de moment si cu cei de langa noi si la sfarsit cand “dulcele” s-a consumat, sa nu plangem ca s-a terminat ci sa ne bucuram ca ii purtam dulceata in suflet.

Amintirea clipelor frumoase pe care le-am trait, e mai mult decat o amintire.

Faptul ca am trait la un moment dat frumosul, a deschis o cale in noi catre a trai frumosul.

Asa incat amintirea clipelor frumoase pe care le-am trait, e mai mult decat o amintire.

Dulcele pe care il lasa in suflet amintirea clipelor frumoase, e un potential nu de a retrai neaparat trecutul cat de a trai mereu, frumosul.

 Cu drag,