Blandete
Linistea unei imbratisari oneste.
Fermitatea unei hotarari care desi poate “mustra” prin continutul ei, nu mai uraste.
Iubirea curata “ascunsa” in acceptare si in intelegerea profunda a celui de alaturi. In acceptarea lui, asa cum este in acel moment dar si in cunoasterea traita a faptului ca uneori in viata, este necesar sa spui si … nu.
Blandetea e poate, cea care transmite pacea.
Iar pacea este poate, cea care transmite unitatea. Si o creeaza si in jur.
Cand pacea e cu adevarat constituita in interior, o poti crea si in jurul tau.
Uneori insa, inceputul pacii se intampla si prin fermitate. Alteori, crearea pacii continuã (si) prin fermitate.
Fermitatea nu inseamna a fi incapatanat, nu inseamna a fi impotriva, nu inseamna a fi absurd.
Inseamna doar sa fii asezat constient si hotarat pe calea ta si sa comunici acest lucru, cand tentatiile de a o abandona te cauta sa iti dea de lucru.
*
Incearca sa intelegi ce se intampla, inainte sa te simti mustrat de fermitatea cuiva. E o chestiune care tine numai de bunavointa si dorinta. Iar fermitatea celuilalt, e poate doar un semn ca ceva nu e sau nu mai e in echilibru intre voi.
Si daca tu esti cel neinteles, fa tot ce poti fara sa fortezi si atat cat e uman si onest posibil sa oferi detalii, insa mai apoi, daca vezi ca tot ce faci e sa devii “complice” la o cale care (te) inchide, pastreaza iubirea si respectul si daruieste-le o alta continuare in viata ta.
Blandetea daca o ai, e cu tine peste tot.
Investeste-o cu generozitate in oameni si in clipa pe care o traiesti si cand vezi ca cei de langa tine se folosesc de ea sa isi manifeste agresivitatea, retrage-te la fel de bland daca este cazul si nu renunta sa o investesti din nou, atunci cand experienta vietii tale iti arata ca e nevoie de blandete intr-o alta parte.
Daruieste atat cat poti din ea si bucura-te sincer si curat de bucuria celuilalt, cand o recunoaste, o primeste si o da si el in jur, apoi.
*