Inspiratie intr-un cuvant ...

Acceptare

Cultiva starea de pace din acceptarea faptului ca momentul din viata ta, exista.

Si doar a faptului ca el exista deja.

Apoi, vezi ce contine acest moment, din ce este format ca date ale experientei si ale trairii tale, ganduri si emotii.

Si tine cont ca observatiile pot fi obiective cat si subiective si invata cum sa faci diferenta intre ele.

 Cand simti ca ce observi, chiar daca nu iti place, are o oarecare greutate in tine si nu se balanseaza mult emotional nici in stanga, nici in dreapta fara a iti lua atentia de la prezent, e posibil sa fii mai obiectiv. 

Cand starea ta se balanseaza mult in stanga sau in dreapta, pe plus sau pe minus, pe pozitiv sau pe negativ, pe atat de mult incat sa iti fie greu sa stai la mijloc si sa te observi, atunci e mai mult subiectivism. 

Cauta sa vezi ideea care e “in spate” si te impinge in stanga, sau in dreapta, in plus sau in minus si iti face grea actiunea de a sta la mijloc. 

Apoi adu in realitatea ta interioara valorile pe care le indragesti, pana cand simti ca esti clar, ca poti sa stai la mijloc, ca esti asumat cu ce decizi, iar comportamentul tau sustine natural decizia ta, ca actiune care vine din ce te reprezinta ca fiinta, ca actiune ce poarta in lume, valorile pe care le indragesti.

*

Acceptarea nu inseamna resemnare.

Ci stat bine, treaz, in tot ce se intampla si in tine, pentru a observa, in primul rand, ce se intampla.

Doar asa ce ai nevoie sa observi, ce este relevant si obiectiv si constituie combustibil pentru decizia potrivita, poate sa apara pe cerul mintii tale, pentru a pune in “scena lumii”, emotia si actiunea potrivite. 

*

Acceptarea momentului prezent inspira o actiune a sinelui si nu a egoului. 

Informatia relevanta de care avem nevoie pentru actiunea potrivita, vine din interior si nu din minte.

Sinele  profund observa si “livreaza” mintii constiente ce observa.

Cu cat mintea constienta e mai plina de prejudecati, conditionari si “adevaruri” bazate pe trecut traumatic respectiv mecanisme de aparare, cu atat mai mult observatiile relevante sunt filtrate si rastalmacite.

Cu cat mintea constienta e mai libera de acestea, cu atat mai mare e acuratetea cu care se reflecta in ea, observatiile sinelui profund. 

La nivelul mintii constiente, aceasta se numeste constientizare.

Asa aflam ce e cu adevarat pretios si relevant pentru o actiune in acord cu experienta, pentru ceea ce numim “actiune curgatoare”. 

*

Acceptarea nu inseamna a nu spune “nu” niciodata.

Inseamna sa poti spune “nu” unei situatii, unui om, atunci cand integritatea fizica, psihica, emotionala, materiala, spirituala este afectata, fara sa urasti. 

Inseamna sa poti sa recunosti acel moment in care lucrurile au ajuns de asa natura incat sa spui “nu” ca fiind parte a vietii tale, sa nu te impotrivesti faptului ca el exista si sa faci in cunostinta de cauza si asumat, ceea ce ai de facut.

Adica sa spui “nu” si apoi sa dai curs cu sufletul curat cãii, deciziei, actiunii, prin care te ingrijesti cu “lectiile facute”, de integritatea ta.

“Acceptarea” in relatie cu o persoana, nu inseamna sa fii de acord cu tot ce face aceasta.

Si nu inseamna sa ramai obligatoriu, alaturi de o persoana, orice ar face aceasta. 

Exista ceea ce numim “limite umane” si “margini de integritate”.

 *

  Acceptarea e din start ca stare, o stare care inspira pacea interioara.

Si o mijloceste intr-o masura mai mica sau mai mare, pe cea exterioara. 

 

Autor, Alina Mihai 
Coaching • Consiliere • Terapie
Sedinte individuale si evenimente