Putem sa facem complimente unui om, sa il apreciem verbal si sa ii zambim frumos.

Insa daca in noi este invidie, interes de a castiga ceva sau chiar contrariul a ceea ce afirmam, aceasta este experienta si emotia pe care o creām.

Putem vorbi frumos despre Dumnezeu si unitate.

Insa daca in noi e lipsa de respect fata de alt om si suntem partinitori, nu unitate este ceea ce creãm. Cat despre Dumnezeu, putem vorbi frumos de Dumnezeu, insa nu e suficient sa capete realitate.

Putem vorbi frumos despre iubire si valori.

Insa atat timp cat inca credem ca suntem superiori celor din jur, nu creãm valori si nici iubire nu creãm.

Putem vorbi frumos despre viata, despre evolutie si oameni.

Insa daca are importanta doar daca cei din jur ne plac pe noi, nu viata, evolutie este ceea ce creãm iar cei din jur nu mai sunt oameni pentru noi ci se transforma in instrumente pentru a obtine stima pe care poate, nu o avem fata de noi.

Putem vorbi frumos despre libertate.

Insa daca il fortam pe cel de langa noi, atunci nu vorbim despre libertate. Ci despre puterea pe care ne-o dorim asupra lui pentru a ne simti “in putere”, noi.

Putem vorbi frumos de vindecare.

Insa daca doar ne  folosim de tot ce stim si de numele de Dumnezeu pentru (Re)numele pe care il avem, ceea ce creãm nu se numeste vindecare. Ci mai mult poate, satisfactie si bunastare pentru noi.

Putem vorbi frumos despre prietenie.

Insa daca in timp ce vorbim frumos despre prietenie, nu facem fiecare un pas constient si dezinteresat pentru a ne intalni la mijloc, nu prietenie se numeste relatia dintre noi.

Putem vorbi frumos despre constiinta.

Insa daca nu facem diferenta dintre demnitate si orgoliu si prioritatea noastra nu este sa traim valori si nu doar sa vorbim despre valori, nu constiinta e subiectul despre care stam de vorba.

Putem vorbi frumos despre principii.

Insa daca in acelasi timp ne folosim de ele sa influentam in beneficiul nostru, nu despre principii este vorba.

Putem vorbi frumos de pace.

Insa atat timp cat in noi mai e ambitie personala, tot lupta este ceea ce cream.

Putem vorbi frumos …

Insa atat timp cat in noi traim contrariul a ceea ce vorbim, contrariul este ceea ce de fapt creãm.

Lucru care la un moment dat, se vede si in realitatea faptica a vietii.

Bunul simt, iubirea si tot setul de valori de sine, valori care ne construiesc caracterul si ne fac sa fim oameni cu adevarat,  ca sa existe si ca sa creeze viata, vindecare, unitate si deschidere in jur, trebuie traite in primul rand. In om.

Apoi ajung si in vorba si in actiunea lui, devenind vizibile nu doar pentru el.

Cand omul este inauntrul lui in contradictie si valorile ii sunt rastalmacite, vorba lui poate sa nu transmita asta pana la un punct, insa atitudinea si actiunea lui, de multe ori mai degraba mai devreme decat mai tarziu, arata contradictia din interiorul lui.

Congruenta este un principiu al unitatii care e in om si creeaza unitate intre oameni si este o masura valoroasa a evolutiei noastre.

In momentul in care in noi nu exista congruenta, cunoastere de sine, constiinta realizata,  inca mai creãm demagogie si o iluzie a vietii pe care noi suntem primii care o traim.

*