Recunostinta ca sentiment universal, vine din aprecierea clipei.

E un DA spus vietii, existentei noastre si frumosului din om.

Recunostinta atunci cand o traim ca stare naturala, pune in miscare si regenereaza tot ceea ce este autentic intr-un om, “forma” lui originala.

Si este un moment al fiecaruia cand recunostinta poate fi traita intr-un mod plenar, in om.

Acest moment, e un “rezultat” al unui fapt de viata pe care il intelegem si nu poate fi trait printr-o sfortare. Putem sa il incurajam sa se intample, practicand recunostinta pentru ce avem, in fiecare zi.

Si vine un moment, o clipa, in care realizezi cu sufletul, ce inseamna viata si ce inseamna a fi om, cand realizezi cu sufletul ce porti in tine ca fiinta si cã ce porti in tine ca fiinta, prin simplul fapt ca in tine este viatã, inseamna tot..

Apoi, totul este doar manifestare.

Care atunci cand este izvorata dintr-un suflu plin si constient al existentei tale, inseamna o perpetua recunostinta, o multumire pentru tot, bucuria de a fi in viata.

Incurajeaza acest moment, gandindu-te la viata care e in tine, la viata care e in tot si multumeste zilnic, pentru tot ce e prezent in viata ta!

Si vei trece la un moment dat, de la bucuria de a avea, la bucuria de a fi ! 

*