O relatie buna cu neprevazutul, inseamna o relatie buna cu sine si cu Dumnezeu ….
O relatie buna cu neprevazutul, inseamna o relatie buna cu sine si cu Dumnezeu ….
Cu cat acceptam mai usor neprevazutul, cu atat mai repede sistemul nostru, care are 0 puternica si perfecta capacitate de adaptare, va incepe sa ne furnizeze informatii relevante si energie pentru pasii urmatori, astfel incat sa ne intalnim cu situatia pe care o traversam intr-un mod cat mai coerent si favorabil.
Cu cat luptam mai mult cu neprevazutul atunci cand se intampla sau cu ideea de neprevazut in general, ridicând cortine de aparare devenind intr-un mod nesanatos mai mult decat prevazatori in relatia cu viitorul, cu atat mai mult blocam capacitatea de a ne adapta la ceea ce se intampla, de a ne corela la modul constructiv, cu continutul a ceea ce se intampla. Cu prezentul.
Blocam astfel capacitatea de a observa si de a lucra cu ceea ce ne aseaza in fata situatia din prezent, impiedicand momentul pe care il traim sa se deschida in fata noastra si sa ne arate ceea ce se intampla dincolo de perceptiile care ne-ar face sa ii rezistam pana la a i ne opune intruna si intr-un mod cateodata si irational, dezvoltand reactie dupa reactie de impotriva la ce se intampla, complicand prezentul si prin acest lucru, ingreunand mult ceea ce urmeaza sa se intample.
Cand traim la modul autentic in acceptarea a ceea ce se intampla, acest lucru insemnand a fi intr-o oarecare liniste in acelasi timp in care suntem si atenti la experienta care are loc, stim cu certitudine ca aceasta are un sens pe care nu il putem pune la indoiala.
Suntem atunci conectati cu el interior si ramanem conectati cu el acest lucru dandu-ne liniste din interior, in timp ce in campul faptic, campul de desfasurare al experientei, stim ca in felul de a fi al acestei realitati nu e necesar neaparat sa cunoastem totul de la inceput, pentru ca experienta trebuie sa aiba sens pentru toti cei care participa la ea si intr-un fel, ne dam anticipat acordul ca experienta sa pastreze o doza de necunoscut sau de surpriza pentru noi.
A fi si a ramene conectati interior cu ideea ca ce traim are un sens si acesta ne e in felul lui benefic noua, e mai important decat sa stim de la inceput ce urmeaza sa se intample.
Astfel neprevazutul nu ne sperie si nici nu ne destabilizeaza deoarece atentia noastra e la sens si ceea ce traim devine un cumul de detalii si de elemente, menite sa il alcatuiasca si sa il dezvaluie si faptic la un moment dat.
Cand insa nu traim in acceptarea autentica a ceea ce se intampla, obisnuiti fiind sa avem in minte o proiectie creata anterior, noi reactionam (ne comportam automat, mecanic si deci inconstient) mai mult conform cu scenariul respectiv si astfel traim si actionam mai putin corelat cu ceea ce se intampla.
Scenariul facut anterior unei experiente insa, nu poate cuprinde toate detaliile si nuantele si elementele din care e facuta experienta din prezent.
De aceea acest lucru inseamna de multe ori sa abordam foarte subiectiv ce se intampla, fapt care ne pune in imposibilitatea de a evalua corect situatia de viata respectiva, pentru ca deja avem o concluzie cu privire la ce se intampla.
Experienta unui neprevazut ne starneste angoasa cand o percepem noua si complexa si extrem de diferita de ceea ce ne-am asteptat si mai mult decat atat, de ceea ce intr-un fel constient dar si inconstient ne-am programat sa se intample. Pentru ca “ne-am asteptat” si “ne-am programat”.
Acest lucru contravine insa vietii care inseamna un proces de reconfigurare permanenta in forme si in experiente noi si diferite, datorita faptului ca vesnicia insasi curge in fiecare dintre noi, toti cei care o compunem.
De aceea nu e indicat sa ne atasam irevocabil de un viitor pe care ni-l dorim lipsindu-ne pe noi insine de posibilitatea de a il reconfigura in unele sau in multe din aspecte si nici sa presupunem ca stim deja tot ce se intampla chiar daca seamana cu ce am mai trait si chiar daca seamana cu ce ne dorim.
Mult mai inspre ajutorul nostru este sa acceptam din start ideea ca nu cunoastem de la inceput tot ce se intampla si sa fim atenti sa deosebim din elementele care se prezinta, acele aspecte care ne pot da o imagine mai cuprinzatoare decat cea pe care am fi tentati sa o asociem de la inceput cu ce se intampla.
In acelasi timp ne poate ajuta si sa tinem minte, faptul ca intotdeauna dincolo de aceste aspecte evidente prezentate de planul fizic al unei experiente, mai exista si un sens al experientei si un aspect al sãu mai de profunzime, pentru care insa este necesar sa avem rabdare sa il patrundem si sa parcurgem cu deschidere de minte si de suflet etapele dezvaluirii lui, pana cand in urma unui exercitiu in acest sens ne dezvoltam contactul cu acesta in asa fel incat sa simtim ca acest plan de profunzime e prezent de la inceput si putem sa evaluam realitatea faptica si in functie de el.
A nu sti, de la natura, e o stare in care nu avem inca emotii in manifestare, investite in ceva concret, ca o concluzie pe care o investim apoi emotional. Cumulul de forte interioare care ne anima, asteapta in momentul in care noi “nu stim”, sa primim mai multe date, sau pe cele relevante, dandu-ne ocazia sa reflectam la ce vedem, la emotiile care se perinda, aduse in atentia noastra de ideile pe care le avem in minte.
Cand nu stii, nu ai o concluzie inca, inca mai observi pentru a evalua realitatea, esti undeva la mijloc, intre optiuni, pareri, informatii, intrebari, neinvestind energie in niciuna dintre ele inca, asteptand intr-un fel interior destul de constructiv, sa rasara dintre toate acestea o optiune care sa raspunda potrivit la tot contextul, care sa marcheze intr-un fel un sens care sa ne descopere firesc, atat motivul pentru care lucrurile se intampla cat si ceea ce trebuie facut, adica adevarul pentru situatia de moment.
Rareori suntem insa in starea autentica de a nu sti, care in lipsa emotiilor subiective e o stare absolut benefica in care procesam as spune exclusiv intern momentul, pentru a primi apoi rezultatul in mintea constienta printr-un sistem interior extraordinar de bine pus la punct.
Acest sistem interior este un sistem in care mintea constienta nu este principalul procesor cat mai degraba un receptor al unui alt proces intern, in care intra impreuna trecut, prezent si viitor, individual, cu diferite optiuni de viata si de asemenea, intra si trecut, prezent si viitor colectiv mic si mare, universal, cu diferite optiuni de viata pentru toti, pentru a iesi in evidenta, o noua experienta in care atat individual cat si colectiv, sa traim la modul constient cu sens si sa regasim un sens comun de existenta.
Asadar onestitatea primei clipe in care intalnim neprevazutul si as spune si prezentul, in care acceptam ca nu stim de fapt tot ce se intampla in acel moment, este esentiala pentru ce urmeaza, deoarece ne conecteaza prin atentie si spirit de observatie la ceea ce cu adevarat se intampla, protejandu-ne de tentatia de a face presupuneri sau de a actiona grabit conform cu prejudecati formate sau cu impresii subiective ale unor alte experiente trezite de eventuale asemanari cu situatia prezenta.
In acest fel, in orice moment de neprevazut, in fata noastra nu avem un zid, avem o usa.
Poate ca este greu de vazut lucrurile in acest fel cateodata, insa intotdeauna o evolutie e posibil sa se intample asa incat putem sa reflectam macar la faptul ca pe langa ceea ce este sau pare cateodata foarte dificil, orice moment cu care ne intalnim in viata inseamna cel mai concret mod de a ne reintalni prin proprie experienta cu posibilitatea de a trai sau a (re)gasi drumul, calea catre un firesc al nostru, individual si colectiv, catre o curgere a experientei in care lucrurile nu se mai intampla de parca “cineva ni le aseaza impotriva in mod intentionat”.
Oricat de multe am cunoaste despre om si viata, va exista mereu cat vom fi in trup o doza de neprevazut. Care insa cel putin de la un anumit moment incolo in viata noastra, poate fi cu usurinta acceptat.
Rolul evolutiei noastre este insa foarte important.
Pentru ca atunci cand intelegem viata in mare parte si cand patrundem sensul pentru care suntem noi pe acest pamant la modul autentic si la modul intrinsec, din interior, strabatand prin constientizare perceptiile create de stereotipurile interpretarilor pe care le accesam inconstient, notiunea de neprevazut nu mai are atasata de ea intr-un mod absolut si necercetat doar “raul”, trezind in noi la modul visceral o mare teama.
In dictionarul nostru de asocieri “neprevazut” = “rau”.
Insa “neprevazut” e doar “neprevazut” si poate insemna orice.
Si acest “orice” daca stam sa ne gandim putin, inseamna o mare libertate de optiuni si perspectiva, in loc de o singura perspectiva “rau” si o singura optiune de a trai prezentul, adica “greu”.
Astfel “neprevazutul” va insemna o usa pe care noi insine o lasam mereu deschisa pentru a ne apropia mai mult de sine si de Dumnezeu, de a ne apropia mai mult de o realitate in care de foarte multe ori lucrurile se aseaza si se intampla altfel decat apare zugravit de durerile traite la modul “oficial” in mintea noastra, in acel fel in care in aceasta bogatie infinita pe care ne-o arata universul cand incepem sa il experimentam cu precadere intr-un mod interior cat mai deschis, se gaseste des o nuanta, un detaliu, care aseaza totul atat intr-o forma mai completa cat si intr-o forma din ce in ce mai evidenta pentru noi.
A trai in clipa sau a fi prezent, pentru cei care sunt pasionati de evolutia personala, presupune o relatie extrem de buna, de deschisa si prietenoasa cu neprevazutul si ideea de neprevazut.
Iar libertatea noastra cea interioara in primul rand, isi gaseste locul in fiinta noastra si si-l implineste foarte bine si extrem de autentic in momentul in care ne imprietenim cu acest neprevazut.
Imprietenindu-ne cu el, contractiile care au loc in noi intr-un mod involuntar intr-un prim moment de teama, lasa loc unei curgeri in ritmul potrivit energiei noastre, ajutand astfel si la minimizarea cauzelor care pot determina aparitia unor boli.
Asadar, avem cateva motive sa reflectam macar la relatia pe care o avem cu neprevazutul, cu viata insasi si cu noi si avem motive de speranta pentru bine, atat timp cat avem interior, de la natura, capacitatea de a construi concret o relatie buna cu neprevazutul, cu prezentul, fiecare dintre noi.
Va doresc cu drag, o relatie benefica, cu tot !
Cu drag,
Buna Alina 🙂
Acum am citit articolul 🙂 Adica exact in momentul potrivit. Si ma bucur mult pentru mine ca a venit in intampinarea propriului interior. Ma bucur si pentru tine ca l-ai impartasit 🙂
Multumesc inca o data si sa ne auzim cu bine ♥