Ganduri despre pace … ganduri despre lupta …

Lupta cu sine,

Lupta cu boala,

Lupta cu frica,

Lupta cu “demonii pe care ii avem”

Lupta cu “demonii pe care ii au ceilalti”,

Lupta cu mintea,

Lupta cu ratiunea,

Lupta cu emotiile,

Lupta cu vorbitul in public,

Lupta cu “ispita”,

Lupta cu frigul,

Lupta cu simturile,

Lupta cu trecutul,

Lupta cu umbra,

Lupta cu ego-ul,

Lupta cu saracia,

Lupta cu sistemul,

Lupta cu gandurile,

Lupta cu intunericul,

Lupta cu “intunericul”,

Lupta cu ziua de azi,

Lupta cu ziua de maine,

Lupta cu ziua de ieri,

Lupta cu moartea,

Lupta cu Dumnezeu,

Lupta cu limita,

Lupta cu raul,

Lupta cu inselarea,

Lupta cu ignoranta,

Lupta cu diverse energii,

Lupta cu manipularea,

Lupta cu preturile,

Lupta cu kilogramele in plus,

Lupta cu somnul sau cu lipsa lui,

Lupta cu vremea,

Lupta cu vremurile,

Lupta cu varsta,

Lupta cu impotenta,

Lupta cu ridurile,

Lupta cu foamea,

Lupta cu nedreptatea,

Lupta cu mama sau cu tata,

Lupta cu “pacatele de neam”

Lupta cu “pacatele” pe care le avem,

Lupta cu depresia,

Lupta cu anxietatea,

Lupta cu alcoolul,

Lupta cu microbii,

Lupta cu anorexia,

Lupta cu “patima”,

Lupta cu oboseala,

Lupta cu zgomotul,

Lupta cu legea,

Lupta cu ursii,

Lupta cu cainii vagabonzi,

Lupta cu “neajunsurile”,

Lupta cu ceilalti,

Lupta cu timpul,

Lupta cu neputinta,

Lupta cu starile,

Lupta cu ura,

Lupta cu autoritatile,

Lupta cu prezentul,

Lupta cu clipa,

Lupta cu imaginatia,

Luptã, luptã, luptã …

*

Luptam cu fapta, cu gandul, cu cuvantul.

In fiecare clipa si in fiecare zi.

Este de fapt ceea ce facem cand traim.

De aceea uneori, suntem atat de obositi …

Pentru ca exista cel putin o lupta in viata clipei pe care o traim…

*

Viata insa, nu este o lupta…

*

Poate fi viatã fara lupta?

DA.

*

Cand gandim ca viata e o lupta, avem asupra vietii o perspectiva ce priveste foarte mult doar la suprafata experientelor pe care le traim si care ajunge rareori pana acolo de unde ele se creeaza…

Am avut ( cu totii) la un moment dat cunoasterea, abilitatea, de a cuprinde cu adevarat sensul experientei pe care o traim si de a il cuprinde pe de-a-ntregul, de a cuprinde insiruirea experientelor si a momentelor pe care le traim, intr-un act maret al existentei ce ne pune cu generozitate infinita la dispozitie in fiecare clipa, un potential nemasurat de a descoperi minunea care suntem si minunea pe care am putea sa o cream, pe langa tot ce am crezut ca suntem si pe langa tot ce am creat deja…

Am avut ( cu totii) la un moment dat cunoasterea, pentru ca am avut ansamblul si am cunoscut la un moment dat cum se creeaza si ce inseamna viata ca proces al creatiei in sine la modul ei universal si nu numai ca procreere, dincolo de evenimentul sau experienta de viata pe care le traim oricat ar fi de grele in perceptia noastra si oricum ar fi sa le definim acum, drept boala, divort, nastere, moarte, promovare, pierdere, reusita, despartire, prietenie, esec, succes …

Am pierdut insa la un moment dat ansamblul si aprecierea noastra este deseori la jumatate si la jumatatea “goala”  …

*

Exista o cale fara lupta.

*

Orice experienta pe care o traim, exista si e manifestata si o si traim deoarece in aceasta experienta, exista si o contributie a noastra precum si o contributie a prezentei noastre in intreg sau in colectivul pe care il formam. Contributie proprie care se alatura contributiei pe care o are fiecare si care genereaza astfel experienta in comun pe care o traim.

Suntem dispusi sa cunoastem in detaliu contributia noastra ?

Si a noastra in primul rand?

Pentru a vedea ce anume genereaza boala, ce anume genereaza situatia grea pe care o traim, ce anume genereaza frica … ?

Fara vina si fara sa ne invinovatim.

Deschisi doar, disponibili mental si emotional, sa invatam.

Situatia deja creata e un fapt, pe care ca sa putem sa il intelegem este necesar sa acceptam ca deja se intampla.

Daca ne luptam cu acest lucru,  nu facem decat sa ocolim ceea ce vrem sa intelegem.

Pentru ca prioritatea si atentia, e pe lupta. 

Ori informatia de care avem nevoie, cea pe care avem nevoie sa o intelegem, este “inauntru”, este in evenimentul pe care il traim, in gandul pe care il avem, in starea pe care o traim.

De aceea este necesar sa invatam sa le continem.

Sa putem apoi, sa le “vedem” si sa luam din ele, informatiile adaptate la deciziile pe care este necesar sa le luam. 

*

Lupta unde intervine?

Atunci cand vrem sa credem ca nu avem nicio contributie la ceea ce traim sau la ceea ce se intampla. 

Asumarea e o cale de a ne vindeca, inclusiv de boli.

*

Sa nu fie alta cale decat lupta?

Oare viata nu e pentru a fi traita si nu pentru a trai in lupta?

Si daca facem o schimbare in felul de a gandi? Daca ne permitem sa gasim o alta cale?

Ca exista nu incape indoiala.

O parte am gasit-o. O parte o vor gasi. Ce se intampla insa, daca o vom gasi cu totii? Sau ce se intampla daca vom regasi ca exista alta cale decat lupta si ca ea inseamna pace?

Ne temem oare ca dispare unicitatea caii? Ca vom fi din nou o turma? Ca vom fi plictisitori sau ca ne vom plictisi?

Unicitatea nu dispare niciodata si faptul ca ne motivam prin lupta nu ne face mai unici decat suntem … Cat despre plictiseala, putem sa incercam pacea sa vedem cum e … si apoi vom sti cu siguranta daca e sau nu si plicitiseala in timp ce o traim …

*

Si daca pacea ar trebui sa fie rezultatul luptei, atunci unde este pacea?

Si de ce nu o traim totusi, dupa atata lupta …? Cu orice ?

E stiut faptul ca pe ce iti pui atentia, aceea alimentezi. 

Si daca pace nu exista inca, atunci oare nu ne concentram prea mult pe lupta?

*

Suntem atasati de ganduri si idei conform carora viata e facuta din “lumina” si din “intuneric”, ca exista “sus” si “jos”, ca nu putem trai iubirea fara sa traim neaparat si obligatoriu ura pentru ca nu le-am recunoaste daca nu le-am trai pe amandoua, ca nu am sti ce “una” fara a o sti si pe “cealalta”, orice ar fi “una” si orice ar fi “cealalta”, ca nu putem sa evoluam decat daca traim extreme si asta tot mereu, la nesfarsit.

Asa este acum.

Insa nu este neaparat nevoie sa fie asa si mai departe odata ce am ajuns deja sa putem vedea si cum este fara lupta, sa putem vedea cum este sa traim o stare de prezenta sau o prezenta unificata, sa cunoastem ce inseamna echilibrul nu numai din informatii auzite ci si din experienta noastra.

*

Extremele putem sa le traim atat timp cat inca nu am ajuns la echilibru si in noi ceea ce continem nu a ajuns inca la unificare.

Dualitatea e facuta din extreme care se opun.

Si dintr-o alta perspectiva, nu e decat, o treapta de gandire. Si numai atat. 

*

Unificarea presupune si eliberare.

Din idei simple si idei marete care nu contin in ele adevarul.

*

Pacea nu este rezultatul luptei. Si nu trebuie neaparat sa fie lupta ca sa fie pace.

Afirmatia ca “viata e o lupta” este doar  o conditionare, o asociere de cuvinte pe care am invatat-o, pentru ca reduce viata ca si act al existentei doar la lupta, la fel cum toate ideile care contin extreme ce nu pot fi aduse impreuna, sunt de asemenea conditionari destul de restrictive. 

Viata este un fenomen ce depaseste omul. 

Lupta este un mecanism uman de supravietuire. Nu insa, si de evolutie. 

*

Pacea este rezultatul alegerii pe care o facem, a iubirii dintre noi si a intelepciunii.

Si de trait, le traim pe toate cate sunt sau au ajuns prin propria actiune, inauntru, adica in interior, in noi, atat cat este necesar pentru fiecare sa isi fi atins acea margine de sine dincolo de care potentialul de “ a fi” ramane liber.

Suna abstract cateodata, “potentialul de a fi”.

In fapt inseamna, a trai neconditionat si in armonie cu sine si cu tot ceea ce exista.

Nu e o stare de confort, e o stare plina de activitate ce se desfasoara prin creativitate si in echilibru, prin simtirea si trairea clara, directa si totala a valorilor din om. 

Odihna … e prezenta, insa e si ea in armonie …

 *

Fiecare avem in noi o mostenire de putinta si de neputinta la care am contribuit si noi pana in acest moment. Putem in functie de ce alegem, sa ne eliberam resurse, putem sa le imbogatim sau putem sa le si “pierdem”…

Lupta le consuma, pacea le alimenteaza.

*

Viata, evolutia si bucuria sunt posibile si prin echilibru si prin constientizare.

Iar dreptatea … cand traiesti in Dumnezeu, in armonia constiintei, se face de la sine.

In tot ceea ce traim nu e nevoie sa existe lupta.

*

Lupta este o cale pe care am invatat-o la un anumit moment. Si obtinand niste rezultate, am crezut la un moment dat ca e cea mai buna cale. Apoi, am crezut ca e unica. Si mai apoi, am inceput sa o impunem ca fiind asa.

In univers tot ceea ce exista, exista doar prin conlucrare.

Exista un acord deja intre toate partile care exista si exista si o armonie.

In plan uman toate insa, tin de intelepciune. 

*

Cand ne vom gandi ca poate pentru toate, poate fi si o alta cale decat lupta, vom permite unei alte perspective sa apara.

Toti avem acolo inauntru, pacea si fiecare o va trai atunci cand pacea va sa vie, dupa ce ii deschidem usa.

*

Cand vom renunta total la lupta vom cunoaste pacea si nu pacea temporara, armistitiul. 

A cunoaste pacea de multe ori echivaleaza in mintea noastra cu a fi pasivi, cu a sta in asteptare, cu a nu ne implica in viata … “ Pacea nu are adrenalina  …”

Aceasta sunt doar afirmatii care izvorasc din mintea noastra cand percepem lupta ca pe o cale si ne motivam prin ea, in viata.

Daca aceste afirmatii ne apar in minte putem cunoaste astfel, ca am facut deja din lupta o cale …

Actul creatiei in sine presupune noul absolut de fiecare data.

Noul e descoperire, e si adaptare, este evolutie in toate …

Lupta, nu face decat sa le ameninte pe toate ..

*

Dincolo de lupta, baza e acordul si respectul reciproc, dialogul constructiv, gasirea de solutii si de beneficii pentru toti si pentru fiecare.

Atat cat fiecare poate si atat cat fiecare si renunta …

*

Cand inauntru este pace, se transmite si in jur. E o constiinta care ne inconjoara si din care facem parte fiecare dintre noi si in momentul in care o activam prin ce alegem sa manifestam si prin gandurile care reprezinta inceputul investitiei noastre in lume, sprijina procesul investitiei noastre prin crearea de situatii pline de benefic pentru toti.

Depinde insa ce isi doreste fiecare.

Unii pot sa isi doresca ce este corect pentru fiecare dintre noi, altii sa aiba mult mai mult decat toti ceilalti impreuna …

*

In univers nu exista lupta. Lupta este doar aici unde am facut din lupta o cale pentru toate. Nu trebuie sa traim pentru a ne invinge. Nu trebuie sa traim pentru a invinge boala. Nu trebuie sa traim pentru a invinge viata. Nu trebuie sa traim pentru a invinge frica. Nu trebuie sa traim pentru a invinge suferinta. Nu trebuie sa traim pentru a invinge raul. Nu trebuie sa traim pentru a invinge…

Traim pentru ca vrem sau asta am vrut cand am venit pe lume si traim sa si intelegem. Poate un pic mai mult decat ce stim cand am venit sau poate atat cat ne dorim. Si depinde doar de noi ce facem cu viata pe care o avem si cu ce ne dorim sa o asemanam la un moment dat, ce nume vrem sa poarte si cum ne uitam la ce am trait cand plecam din aceasta lume.

Viata e o experienta, sau un sir de experiente sau un cumul de trairi si informatii … Poate fi si scoala, poate insemna si lectii … poate fi doar o etapa, poate fi o regasire, poate fi o implinire, poate fi un drum, poate fi o cale, poate fi cunoastere de sine, poate fi un dar pentru cine o vede asa, poate fi minune, poate fi o lupta pentru cine o alege …

Si daca vrem sa invatam sau nu ceva din viata, e ceva ce numai noi putem alege.

Pentru ca desi viata ne indeamna sa invatam ceva din ea, nu ne obliga nimeni sa o facem…

*

Viata noastra ne transpune in fapt, “elementele” pe care le continem si care in esenta lor permit o recreare a unui context interior, pentru ca acesta sa devina evident si noi sa reusim sa alegem.

*

E bine de privit profund la ce cream prin lupta si sa ne punem fiecare intrebarea dincolo de ce am fost cu totii invatati, daca lupta chiar creeaza rezultat si cat sau care? Daca pacea in sine nu e suficienta daca o traim, pentru a aduce in lume pace? Daca nu cumva prin dialog si intelepciune nu putem crea cumva un rezultat mai bun pentru fiecare?

Lupta cere lupta.

Asta este energia ei si asta este energia in general. Nu in sensul in care energia in general inseamna lupta, ci in sensul in care, in general, ceea ce investesti, este o forma care se dezvolta si care pentru a rezista in continuare in aceeasi forma, are nevoie de acelasi tip de hrana.

Am creat un rezultat prin lupta. In substrat lupta este fundamentul pentru rezultat.

Este foarte important sa nu consideram lipsit de importanta felul in care am creat un lucru si sa ii dam o valoare mai putin semnificativa, decat ceea ce am creat.

*

Boala, nevazutul, necuratul, limitarea, viata …

De cate ori nu auzim ca trebuie sa luptam cu viata si ca trebuie sa o invingem …

Oare numai lupta sa ne fie sensul trairii pe acest pamant?

Si daca invingem oare viata, ce se intampla dupa?

Si oare … putem invinge viata ca proces … care e creat de forta numita “Dumnezeu” la care ne rugam ….?

*

“A fi un luptator e nobil”, spunem undeva in mintea noastra.

Prin lupta reusim sa scoatem la iveala o resursa si anumite calitati pe care doar asa le-am cultivat si de aceea doar in acest fel stim apoi sa le traim.

Insa daca doar asa putem sa le traim, atunci le traim conditionat.

Si ramane de vazut atunci, ce inseamna nobil …

*

Viata e o experienta creata in comun din ce contine fiecare dintre noi.

Avem ura si nu stim poate cata e in noi, apoi exista o experienta, ne intalnim unii cu altii si in experienta iese ura la iveala, prin felul in care ne manifestam si prin ce manifestam.

Ea devine astfel evidenta, noi putem sa o cunoastem in detaliu daca vrem si apoi urmeaza sa decidem ce face fiecare.

Insa acest lucru nu inseamna lupta. Doar cunoastere prin experienta si apoi, decizie personala.

*

Calea este la indemana noastra. Avem toti si discernamant si constiinta. Mai ramane sa le folosim.

*

Inversunati fiind si motivandu-ne prin lupta putem crede cu foarte mare usurinta si fara sa ne dam seama, ca cei care sunt in jur si ne spun parerea lor care este diferita, ca ne sunt dusmani. Pentru ca atat timp cat parerea noastra este “cea mai buna”, cea a celorlalti doar pentru simplul fapt ca este diferita, este cateodata … “impotriva’. Si ne suparam …

 Si asa incepe lupta. Pentru ca in virtutea unui scenariu care e in mintea noastra decodificam informatia intr-un cu totul alt mod fata de felul in care o decodificam cand mintea este clara.

 Si nu este vina mintii …

Ci, daca vream neaparat sa cautam o vina, poate fi a noastra pentru ca am incetat la un moment dat sa o folosim si numai am stocat in ea tipare si tipare si foarte multa limitare si in noi foarte multa lupta si dorinta de a castiga cu orice pret ….

*

Noi credem despre noi ca, suntem luptatori… si ne place sa ne denumim asa.

Ne regasim sub aceasta identitate care e in noi, in genele pe care le avem de secole de lupta.

Incapatanandu-ne sa traim si acum la fel, vom trai in continuare in lupta.

Iar raspunsul la intrebarea “cine sunt” si starea de ” a fi” , ramane un mister, iar “cine sunt” si “a fi”, concepte netraite in adevarul lor.

Pentru ca “adevarul” nostru a devenin in timp ca, eu sunt = luptator.

Si din aceasta perspectiva am creat, a fi = lupta. 

Aceste afirmatii sunt amandoua insa, departe de adevar.

*

Deja sunt oameni pe pamant care nu mai lupta.

Ci care inteleg.

Care cauta in conflictele pe care le traiesc, fiind prezenti in lume, cum sa aduca pacea si astfel pacea o cultiva in primul rand, ca stare in interiorul lor.

Acest lucru inseamna in primul rand a coopera cu evenimentul si starea pe care o traiesc pentru ca numai deschis fiind catre ce anume iti da la un moment o stare de conflict o poti si intelege si poti avea apoi inspiratia de a face si concret ceva, ce poate aduce pacea in exterior. 

 *

Lupta intretine nemultumirea. 

Ori nemultumirea, nu faciliteaza observatia. 

*

Daca ne vom gandi in permanenta ca in noi este conflict pentru ca e un demon de exemplu, vom sfarsi intre extremele care sunt in noi. E greu prin prisma a doua lucruri separate si opuse sa intelegem ce se intampla, mai ales atunci cand nu cunoastem in detaliu ce inseamna fiecare …

Dar putem sa ne intrebam … pentru ca totul a evoluat pana acum prin intrebare si intrebarea e o cale catre adevar.

*

Nu mintea face intrebari. Pentru ca nu e de sine statatoare. Intrebari sunt deja in mintea noastra pentru ca aici, la nivel de colectiv nu stim inca toti care este adevarul in acea masura in care sa putem trece la un alt nivel cu totii.

Cel de pace a mintii …

Care poate ne si inspaimanta.

Pentru ca este un cu totul alt nivel, si printre definitiile pe care le purtam in noi exista si  … “noul este inspaimantator”.

Viata ne aduce insa in fiecare clipa altceva si acum ne aduce tuturor o alta lume.

Pe care insa este foarte greu sa o primim.

*

Lupta in sine si cuvantul “lupta”, contin agresivitate.

Cu fiecare gand, fapta sau cuvant care a avut in el o energie a luptei si ca atare o samanta de conflict, cu fiecare gand, fapta sau cuvant care a nedreptatit in mod voit sau a batjocorit pentru a ne distra si pentru a face “glume” pe seama celorlalti, cu fiecare gand, fapta sau cuvant care a promis o razbunare pentru ca asa am vrut, fiecare dintre noi am alimentat un camp comun, din care experienta vietii ne ofera si ne arata mai departe ce am sadit.

Nu e nimeni care ne decide viata inainte de a o trai, pentru ca viata nu e un retetar din care cineva peste vointa noastra alege ce anume e nevoie sa “induram” pentru a “creste”.

Suntem noi care uneori avem placere in diverse lucruri si care avem in acel timp si nestiinta de a ne bucura de ele dincolo de un anume punct si asa cream in potential, experienta care le readuce in echilibru.

E ingaduit de la natura firii sa ne bucuram de toate, insa atunci cand gestul nostru devine obicei si noi ne pierdem intr-o bucurie a lui fara sa mai stim de restul, fara sa mai intelegem ce se intampla si alunecam in gest si in gandirea care il genereaza, fara sa privim in jur sau fara sa privim la noi din cand in cand, deja cream extreme ajungand din nou la separare si dezechilibru.

Campul agresivitatii care e deja creat, campul luptei din care inca ne mai alimentam,  poate fi oprit sa nu mai genereze experiente si se poate transforma, prin pacea care e deja, in fiecare dintre noi, atunci cand o alegem. 

Pentru ca atunci cand fiecare isi manifesta pacea, pace se creeaza in lume si agresivitatea se transforma …

*

Luptam pentru ca altii inaintea noastra au luptat. Si chiar daca ei nu au facut-o, noi suntem siguri ca asa a fost. Asa am invatat … “Daca au reusit in viata, trebuie sa fi fost la un moment dat si o lupta” …

Asta este calea lor, daca a fost intr-adevar asa.

Si locul lor pana unde au ajuns sau pana unde au vrut sa mearga.

Fiecare are insa locul lui.

Pe care el insusi si-l creeaza.

*

Cum ne dam seama ca am ajuns sa facem din orice o lupta?

Din limbajul pe care il folosim si care are in componenta lui tot dictionarul pentru lupta si este specific pe conflict: lupta, nu sunt de acord sau sunt de acord, aliat, dusman, vrajmas, strategie, a invinge, tradare, arme si in care “diferit” inseamna de atat de multe ori numai “impotriva” …

Mai trist este cateodata ca din ceea ce numim valori si care sunt eminamente energii cu un continut curat ce nu contine lupta, am facut arme pentru lupta. Asa incat acum, avem si arme ca iubirea, ca iertarea, ca acceptarea … arme prin care in nestiinta noastra speram sa fie pace….

Insa iubirea e iubire,

Acceptarea este acceptare,

Iertarea e iertare …

Si nici una nu este o arma.

Daca folosim iubirea ca o arma, oare in iubire vom ajunge?

Daca acceptarea e o arma, oare acceptare vom trai?

Daca iertarea e o arma, oare vom putea trai iertare? Si din partea cui … daca toata lumea lupta?

Si dincolo de toate acestea, mai ramane sa facem si din Dumnezeu o arma …

Ceea ce pe alocuri , cateodata am si facut …

*

Sa nu ne amagim ca vom putea crea vreodata pace, doar prin lupta. Pacea pe care o vom crea prin lupta,  este temporara si de suprafata. Pentru ca in adanc mereu vor exista orgolii care vor trai pentru a-si cere dreptul… azi sau maine sau poate peste cativa ani, zeci sau sute ….

*

Lupta cere lupta mai departe …

Calea pacii este calea pacii.

Nu poti sa fii pe calea pacii si sa te lupti cu umbra, cu ego-ul, sau cu orice altceva …

 Pentru ca nu poti sa fii pe calea pacii si sa fii in lupta in acelasi timp…

Este un nonsens in termeni si o energie separata …

Pace … lupta … pace … lupta …

*

A lupta cu … sau a lupta pentru … inseamna a fi si impotriva ….

*

Viata este pentru a fi traita.

Lupta poate fi o experienta. Fara indoiala … Scenariul ei este inca atat de viu …

E pacat insa ca lupta sa fie o experienta care sa dureze o viata sau sa fie o viata doar de lupte …

*

Nu exista invingatori si nici invinsi …

Ci doar oameni care au trait,

Suflete care au creat,

Spirite care au evoluat,

Constiinte care au fost in felul lor si in acel fel in care fiecare si-a dorit sa fie vie, pe acest pamant …

Asta fiind pana la urma si ceea ce a si creat si a lasat fiecare in urma lui si si-a oferit ca mostenire pentru mai departe …

*

Si daca tot ce-am scris pana acum ridica semne de intrebare, cu siguranta existã si un raspuns.

Pana la urma, de ce sa nu incercam macar sa ne gandim daca nu cumva mai exista si o alta cale decat lupta cu toate sistemele de supravietuire si de viata pe care le-am creat pana acum?

Pana la urma de ce macar sa nu incercam sa descoperim esenta a ceea ce este in permanenta in jurul nostru si care prin dezastrele pe care le vedem, ne arata ca poate este timpul sa gasim cai si oportunitati sa le transcendem si sa le transformam, indreptandu-ne mai constient si catre alte experiente ?

Si pana la urma de ce macar sa nu incercam … ?

Sa facem ce are fiecare de facut, fara sa ne motivam prin lupta, fara sa cream o lupta sau sa mai folosim mijloacele ei.

Si poate astfel, cei din jur si/sau viata, nu ne vor mai fi dusmani … si nici noi, nu ne vom mai fi dusmani. 

Libertatea de a alege, o are fiecare dintre noi …

*

Va doresc cu drag, o viata in pace la nivel interior si o viata in pace, impreuna !