Caracterul omului si evolutia spirituala

Caracterul omului si evolutia spirituala 

Frumosul, in viata si in relatiile noastre sau ca act terapeutic, nu poate fi creat dintr-o stare de revolta.

Ci din pace sufleteasca.

Iar pacea sufleteasca vine si din calitatea de a fi om, din “coloana vertebrala”, din si prin ceea ce numim noi “caracter” si poate nu intamplator avem in constiinta noastra si in informatiile din mosi stramosi, corespondenta dintre verticalitatea coloanei vertebrale  si ceea ce inseamna “caracter” …

Omul e o poarta catre lume pentru emotiile si gandurile sale si caracterul sãu atunci cand e format, inseamna manifestarea practica, ajunsa in concret, a echilibrului intre materie si spirit, intre actiune si linistea universala, intre aparenta si “adanc”, intre forma si ceea ce se afla dincolo de suprafata, inseamna energia spirituala ajunsa la maturitatea ei prin propria noastra transformare constienta si  exprimata in stare cat mai pura prin ceea ce numim noi “individualitate”.

Caracterul unui om inseamna mai mult decat o personalitate ferma si inseamna in comportament, suma valorilor umane ajunsa in stadiul de traire si insumare coerenta, in orice circumstanta.

Acest “in orice circumstanta”, dã de fapt aspectul ferm al personalitatii (in afara tentatiei, fara a fi rigida), caracterul cert al personalitatii unei persoane, care atesta gradul ei de dezvoltare si de impreunare constienta cu spiritul din om.

Omul are in permanenta o personalitate, o interfata intre mediul lui interior si lume prin care face cunoscut acestei lumi, cine este, ce se intampla si ce se afla “inauntru”.

In ordine sau in dezordine, in pace sau conflict, in armonie sau in contradictie, in confuzie sau in claritate, in tristete sau in bucurie, in dezinteres sau interes, in Dumnezeu sau in diverse forme ale lui, liber sau conditionat, tot ceea ce se afla inauntrul nostru ajunge in afara noastra prin atitudine, prin manifestare, prin comunicare si comportament si asa cum traim interior, asa oferim totul si in exterior.

In orice ipostaza a vietii ar fi, omul in aceasta lume are si dezvolta un comportament care il caracterizeaza intr-o masura  si care poate fi sau nu, in concordanta cu ceea ce e perceput de lume.

Uneori acest comportament il numim noi “caracter” alteori prin aceleasi repere, ne referim la lipsa lui. 

Evolutia spirituala nu este altceva decat o forma de educatie a fiintei umane, pe alte principii decat pur materiale si intelectuale iar caracterul in evolutia spirituala este cel care da de fapt dincolo de orice fel de abilitati descrise ca paranormale sau de conceptualizare pe care am putea sa le dezvoltam ca efect al evolutiei si nu ca scop in sine, gradul de autenticitate si firesc al nivelului de evolutie la care am ajuns.

Evolutia spirituala inseamna in mare parte indreptarea comportamentului uman inspre valori, scotand-ul de sub exclusivitatea interesului material, fara insa sa denigreze in niciun fel, realitatea materiala.

Centrat in suma de valori, omul isi poate trai realitatea “spirituala” in felul in care este in acest moment construita viata/realitatea/societatea noastra, liber si neconditionat la modul absolut de forma lor de organizare. 

Cuvantul “firesc”, are foarte mare legatura cu “a fi”, din fire.

kundalini-awakeningDe-a lungul timpului, omul a dezvoltat un comportament adaptativ la realitatea materiala conform caruia aceasta realitate este cea care conteaza in primul rand sau este singura care conteaza, in multe din situatii.

Astfel a dezvoltat trasaturi de caracter “omenesti” prin care sa isi asigure supravietuirea si succesul in acest mediu material si a facut acest lucru convertindu-si valorile de sine sau “trasaturile lui Dumnezeu” si, si le-a negociat cu trasaturi mai adaptate scopurilor sale, uitand de trasaturile de caracter originale care i-ar fi asigurat oricum traiul in acelasi mediu fara sa isi piarda constienta si fara sa isi incarce constiinta.

Plecand de aici, omul este necesar sa isi educe firea, sa isi dezvolte trasaturile omenesti pana la stadiul in care sa devina din nou trasaturi universale, astfel incat din fire sa fie spiritual (conectat, deschis si constient si de alta realitate decat numai de realitatea materiala) si nu doar prin asemanare.

Un om cu un caracter format are o energie clara, o energie “sus” (pentru cei familiarizati cu termenul de energia Kundalini) si energia lui ii va sta bine asezata in trup, oferindu-i ca o sursa in sine, resursele pentru a isi manifesta prezenta in lume, la modul congruent.

Avand o energie clara, omul nu are contradictii in interior si in comportamentul lui exterior, ceea ce inseamna ca aspectele sale sunt clare si unite si omul a iesit din ciclul suferintei autoimpuse, creata mult din a fi, inconstient.

In acelasi timp, un om cu o energie clara are o singura sursa, energia din interior, pe care nu se mai 
straduieste sa o acceseze in niciun fel, pentru ca este in etapa in care o traieste efectiv. 

Congruenta intre ceea ce gandim, spunem, simtim, traim si practicam ca fapte si practica de viata, este o modalitate foarte simpla, clara si la indemana prin care putem sa ne dam seama de gradul de autenticitate al evolutiei nu doar spirituale pe care credem ca o avem cat si de gradul de instaurare si de fermitate al ei.

Astfel, ca exemplu, sa spunem ca un om are o practica anume si considera ca are un anume grad de evolutie spirituala, insa continua sa barfeasca in mod constant. Acest lucru nu prezinta o congruenta intre dezvoltarea sa si comportamentul sau in astfel de situatii.

Cu alte cuvinte ceea ce ii defineste caracterul nu vine neaparat din evolutie spirituala cat mai degraba tot din trasaturi umane care ii satisfac nevoia de a transmite in acest fel, diverse informatii. 

Tehnicile spirituale ce propun o evolutie spirituala, se bazeaza pe principii de comportament si filosofii de viata, motiv pentru care tehnica in sine nu este suficienta pentru evolutia spirituala fara insusirea acestora din urma.

O tehnica anume poate fi insusita intr-un mod mecanic insa atat timp cat principiile de la baza tehnicii in sine nu sunt insusite si nu reprezinta la un moment dat o viata interioara activa a celui care adera la o practica spirituala in sine, vorbim mai mult de practicarea unei metode in sine, decat de evolutie spirituala.

Evolutia spirituala se recunoaste intotdeauna prin comportament uman, acesta fiind cel care aduce evolutia spirituala, viata din interior, in fapta inchizand astfel un ciclu evolutiv intre interior si exterior, intre “teorie” si practica.

In acest fel, ceea ce este “inauntru” este de fapt si ” in afara”, adica starea pe care o traim interior, se traduce congruent prin manifestare respectiv comportament in mod direct, in campul experientei si al lumii din care facem parte toti.

Caracterul unui om este implinirea spirituala a umanitatii sale si este sursa cea mai clara de energie pe care o avem, atunci cand acesta este expresia unificata a valorilor din om. 

De ce caracterul unui om e sursa cea mai clara a lui, de energie ? 

Deoarece, caracterul unui om, dupa cum spuneam inseamna insumarea coerenta a valorilor umane ajunse la maturitatea dezvoltarii lor.

Cand acestea se dezvolta, omul e din ce in ce mai conectat cu realitatea si mai in echilibru cu tot ceea ce se intampla.

Sunt situatii in care este nevoie sa actionam imediat si situatii in care este necesar sa avem rabdare.

Sunt situatii in care este necesar sa spunem lucruri si anumite lucruri, “nu” sau “da” sau ce convine sau ce nu convine celuilalt.

Sunt situatii in care trebuie sa tacem cu totul orice ar fi, sunt situatii in care trebuie sa ramanem intr-un loc sau intr-o relatie  si, sunt situatii in care e mai bine sa plecam sau sa ne retragem, pentru ca lucrurile sa nu escaladeze si sa se ajunga in conflict.

Un om care si-a lucrat valorile de sine in relatie concreta cu experienta vietii, stie cand sa actioneze si cand si cat si in ce stare sa astepte sau sa plece atunci cand este necesar, insa nu face toate acestea rational, pentru ca acest lucru ar fi practic imposibil.

Practic, acest lucru este imposibil sa se intample in fiecare clipa, pentru ca variabilele vietii sunt extrem de multe, sunt in continua miscare in combinatii infinite de la om la om si poate cu atat mai mult de la un grup de oameni la un grup de oameni, astfel incat, doar mental nu putem trai si rationa legatura dintre toate aceste elemente.

Insa pe masura ce ne acordam mai constient la realitate depasindu-ne propriile prejudecati, judecati, frici, dogme, clisee (mai ales spirituale) si ignorante, devenim parte a realitatii dinauntrul ei si traim miscarea realitatii si a experientei inauntrul nostru, avand experienta celei mai pure “mostre de realitate” care poate exista.

Avand aceasta “mostra de realitate”, omul este in contact cu adevarul cu privire la ceea ce se intampla si e in echilibru cu ceea ce se intampla, ceea ce inseamna in mod concret ca nu mai genereaza ganduri si emotii in neconcordanta cu realitatea, cu ceea ce se intampla in mod real intr-o experienta.

Acest tip de conectare intamplandu-se printr-un proces de cernere de frici, prejudecati, concepte, obiceiuri de comportament si conditionari, este evident ca ce mai ramane e din ce in ce mai mult, pe baza de valori.

Echilibrul realitatii nu poate fi pastrat numai prin cunoastere si prin metode.

De fapt prin cunoastere si prin metode, se poate numai controla o oarecare parte a realitatii, cea care raspunde la metode.

Insa partea realitatii, respectiv persoanele care au purificat in ele insele toate aceste lucruri si traiesc pe baza de valori, nu mai pot raspunde acestor practici deoarece impartasesc o cu totul alta realitate decat cea in care cineva influenteaza in mod voit si cineva e influentat, pentru a se obtine anumite rezultate. 

Acestea impartasesc o realitate in care libertatea este autentica si nu reprezinta oprimarea sau agresiunea libertatii nimanui, nu depinde de o practica anume si e un fapt realizat interior. 

La baza, omul este energie. Si energia poate fi ori pura ori amestecata in diverse grade.

Cu cat energia e mai pura echivalent cu emotii clare si ganduri curate, cu atat mai mult omul e mai constient, mai clar, mai creativ, mai plin de viata si manifesta fara stres valorile din el in orice circumstanta – isi permite sa riste cand simte ca e cazul, are rabdare atunci cand e nevoie, stie cand sa spuna, ce sa spuna, cat sa spuna, cui sa spuna, intrucat e conectat la realitate.

Omul se incarca din ceea ce ofera.

Oferind valori de o calitate bine dezvoltata si fiind purtator si creator de echilibru, omul nu se mai incarca negativ deoarece sursa lui, o reprezinta acestea. 

Si astfel, caracterul lui, ii este cea mai clara, mai directa si mai pura sursa pentru ca prin valorile individuale ajunse universale prin purificare de impresiile si invataturile extrem de subiective ale trairii in planul material, el il poarta in el la modul constient pe Dumnezeu, cea mai pura sursa.

Putem lucra cu noi,  in multe feluri.

O modalitate (printre altele) de a lucra la alinierea noastra este de a lucra la caracter – poate cea mai continua si dinamica forma de meditatie si cea mai neintrerupta forma de prezenta.

0d195e599dda42da90bd6e6ffe6b6f3aLucrand direct cu caracterul nostru din dorinta de a fi in echilibru constient cu tot ce se intampla si din pespectiva trairii valorilor de sine la modul autentic, presupune atentie la sine, atentia la realitate, atentie la relatia dintre sine si realitate si toate acestea in acelasi timp in care traim realitatea.

Acesta este un exercitiu plenar si treaz de existenta din perspectiva sinelui profund care creeaza constient realitatea, fara niciun altfel de intermediar si instrument si aceasta este daca vreti, poate cea mai continua si dinamica forma de meditatie dar si cea mai neintrerupta forma de prezenta.

Insa poate cel mai important este faptul ca dincolo de cuvinte ca prezenta, meditatie dinamica, evolutie spirituala, toate aceste lucruri nu inseamna altceva decat un act de viata care in principiu ar trebui sa fie simplu.

Spun acest lucru pentru ca daca folosim anumite concepte care par deosebite, sa incercam sa ramanem totusi simpli in firea si in structura noastra si sa pastram ideea ca de fapt, viata e la baza in toate si viata e un lucru natural, firesc si la fel de curgator precum energia care ne insufleteste si care stie in interiorul ei ca tot ceea ce ne anima mintea vine sub forma de concepte, insa tot ceea ce e firesc si natural, vine din esenta vietii si sta la baza noastra de a fi.

Cand ne lasam imbatati de multele concepte pe care le intalnim, de denumirile lor care ne par speciale, ne indepartam de realitatea simpla si fireasca a vietii pe cand noi de fapt, de aceasta realitate simpla si fireasca a vietii “trebuie” sa ne amintim si sa incepem iar sa o traim.

Conceptele au un rol destul de limitat in evolutia noastra iar ideile in sine nu e suficient sa ni le insusim in forma in care avem acces la ele, asa incat este necesar sa trecem dincolo de aparenta pana la substanta, sa dezbracam conceptul de felul in care se prezinta si de felul in care suna, si sa ajungem la esenta lui, traind interior si exterior (prin manifestare sau comportament), sensul pentru care il formam in ganduri si il comunicam sub forma de cuvinte. 

Drumul vietii nostre a inceput de la simplu si firesc, a ajuns conditionat si complicat si cercul unui ciclu atat de lung evolutiv din perspectiva evolutiei speciei umane ( de peste 2000 de ani vorbim despre iubire si inca vorbim despre iubire fiindu-ne inca totusi greu sa o manifestam), se inchide pentru a incepe un alt ciclu, ajungand din nou, la simplu si firesc, la autentic si la natural. 

De aceea daca vrem sa cunoastem pacea sufleteasca si sa co-cream frumosul, putem lucra simplu si direct, la caracter. 

Caracterul unui om este si masura evolutiei sale. Pentru ca evolutia spirituala nu inseamna acumularea unor tehnici si a unor informatii, cat mai degraba punerea in practica de viata, a principiilor care stau la baza lor.

Evolutia spirituala inseamna a intelege altfel viata decat focusati pe scopuri si a o trai deschis catre toate posibilitatile ei de dezvoltare, fara a deveni insa dependenti si conditionati de niciuna dintre ele.

A avea si a fi om de caracter nu inseamna asa cum poate parea la prima vedere, doar a ne tine de o promisiune.

Asa am invatat cred, majoritatea si am ramas doar cu atat.

A avea si a fi om de caracter nu inseamna a condamna ceea ce pare “imoral”.

A fi om de caracter nu inseamna a fi puritan.

A fi om de caracter nu inseamna a fi rigid.

Pentru ca daca ar fi asa, atunci in om nu s-ar regasi toleranta, compasiunea, respectul fata de alegerile celuilalt, nu s-ar regasi rabdarea, nu s-ar regasi intelepciunea fara de care un caracter cu adevarat in actiune nu se poate construi, nu s-ar regasi constienta fara de care un om ar fi dogmatic, nu s-ar regasi flexibilitatea in intelegerea diversitatii formelor de comportament umane, nu s-ar regasi iubirea fata de aproape, nu s-ar regasi nimic din toate acestea si atunci caracterul unui om nu ar mai fi oglinda evolutiei sale. 

A avea caracter inseamna poate cel mai simplu spus, a fi stabil in bine, in acel bine care tine seama si de noi, insa tine seama si de felul de a fi al celorlalti, de prioritatile pe care cei din jur le au, de felul in care fiecare isi doreste sa isi traiasca viata, inspirand armonie in alegeri si o acceptare constienta a acestui fel al vietii de a fi, in care experienta vietii noastre, este o realitate construita in comun. 

Cand un om nu are caracter, stramosii nostri spun ca omul nu are constiinta, constiinta fiind cea care intotdeauna ii arata omului cum sa se aseze in bine, fara insa sa il  forteze si fara sa il duca intr-o extrema a binelui care l-ar face doar soldat inconstient al binelui si nu un OM “angajat” la modul constient sa fie bun ca asa isi doreste el si este constient de ce inseamna asta, in acelasi timp in care poate respecta si intelege, decizia de viata a celor care sunt in jur. 

Chiar daca ne preocupa sau nu ne preocupa evolutia personala, a lucra la propriul caracter poate aduce beneficii multe in viata noastra. 

A lucra la caracter, nu inseamna a face exces de moralitate, insa ne poate ajuta sa ne recuperam din excesul pe care il facem atunci cand ne negociem valorile de sine, mult prea mult in functie de interese. 

A lucra la propriul caracter insemna a ne aseza in echilibru in raport cu noi insine, cu Divinitatea sau cu Dumnezeu, cu experienta vietii si cu lumea avand la baza aspecte care ne vor ajuta sa (ne) mentinem acest echilibru, incarcandu-ne cu energie de o foarte buna calitate, din noi insine, mereu .. 

Daca credeti ca articolul poate fi de folos celor pe care ii cunoasteti, va rog frumos sa il distribuiti .

Va multumesc,

Alina Mihai 
Coaching terapeutic|Consiliere|Terapie
Sedinte individuale si evenimente de grup
 
 
 
Articole asemanatoare:
This entry was posted in Articole si vindecare and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Caracterul omului si evolutia spirituala

  1. Autor Alina Mihai | © Terapie si evolutie constienta says:

    Buna seara,

    Eu va multumesc foarte mult pentru apreciere si pentru mesajul dvs.! Merita intr-adevar sa facem toti pasii care ne ajuta sa traim in echilibru. Si cu cat mai mult firesc, cu atat mai multa armonie.

    Va doresc cu drag, un an binecuvantat!

  2. Dora says:

    Buna ziua Alina!

    Te felicit pentru acest articol din toata inima. Eu, personal il aşteptam de mult!. Imi doresc sa il citeasca cat mai multi oameni, deoarece in acest fel exista posibilitatea de a se produca un declik care sa le aduca dorinţa conştienta de a se transforma in oameni cu caracter sau cel putin de a incerca in a face pasul echilibrului benefic intre “interior” si “exterior” si nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că acest lucru merita sa fie facut firesc in drumul nostru catre o evoluţie spirituala ce tinde sa depaseasca natura umană. Mulţumesc pentru toate aceste cuvinte aşternute aici!

Lasa aici, un gand sau o traire ... ღ

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 1 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>